1,152 matches
-
ca și la alte fenomene, această stupiditate însăși se arăta fructuoasă pentru cei care știau să o exploateze. Gosseyn stabiliză nava la o altitudine de 8000 de metri, apoi o coborî aproape de suprafața apei. În acest fel, putu să se acomodeze la ritmul normal de variație datorat prezenței apei. În final, reglă semnalul. În cazul unei variații a ritmului, creierul secund va fi avertizat, putând să se similarizeze într-una din camerele de control pentru a se hotărî măsurile necesare. Realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai Mare Imperiu de pe Venus. Își îndreptă atenția către căpitanul Free. Acesta dădea instrucțiuni prin videofon. Veni la Gosseyn în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ca și la alte fenomene, această stupiditate însăși se arăta fructuoasă pentru cei care știau să o exploateze. Gosseyn stabiliză nava la o altitudine de 8000 de metri, apoi o coborî aproape de suprafața apei. În acest fel, putu să se acomodeze la ritmul normal de variație datorat prezenței apei. În final, reglă semnalul. În cazul unei variații a ritmului, creierul secund va fi avertizat, putând să se similarizeze într-una din camerele de control pentru a se hotărî măsurile necesare. Realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai Mare Imperiu de pe Venus. Își îndreptă atenția către căpitanul Free. Acesta dădea instrucțiuni prin videofon. Veni la Gosseyn în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încuiată. Acest gând stăruia ca un semnal. Dinapoia lui răsună tunător vocea inspectorului: - Lasă, McAllister, mă ocup eu de asta! Dincolo de ușă, în magazin, era întuneric, prea întuneric ca să vadă ceva și, lucru și mai ciudat, ochii nu i se acomodau cu bezna aceea intensă. Instinctul său de reporter îl făcu să înainteze spre masa de întuneric mai dens care venea din spatele dreptunghiului ușii. Cu coada ochiului văzu mâna inspectorului atingând clanța pe care degetele lui o sloboziseră doar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cealaltă parte oficialitățile reprezentând Partidul Comunist și anturajul oficial al primarului. Fiecare persoană era strategic așezată la locul ei. Ne situam într-o poziție de confruntare în această încăpere. La început am simțit o oarecare stânjeneală, dar treptat m-am acomodat și începeam să înțeleg scopul acestei dispuneri - o confruntare în tăcere, onestă. Pe măsură ce sorbeam din ceaiul de iasomie și ne instalam în scaunele supradimensionate de Mandarin, deveneam parte din această ceremonie oficială. Era vorba despre ceva mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
futurismul și expresionismul, iar cei din Warșovia s-au oprit la formula cubism-expresionism. Pînă în 1920, formiștii desvoltă o activitate foarte vie și, în graba ei, febrilă ediții noui, conferințe, expoziții. Societatea reacționează în feluri deosebite (...) Apoi, nouile postulate (...) se acomodează gustului popular”. Autorul articolului consemnează „compromisurile” cu linia moderată a revistei Rhytm (echivalent modernist al maghiarului Nyugatt). Este taxat — în spiritul „masculin” al futurismului și constructivismului — expresionismul „feminin” și „sentimental”: „Dela 1920 mișcarea slăbește. Se ivesc nouile curente întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de șoc. Dan și cu mine ne ghemuim În mașină și ne zîmbim. Discutăm În șoaptă despre reacția celor doi și despre copilașul care va veni pe lume. Îmi dau seama că sînt oameni cărora le trebuie timp să se acomodeze cu statutul de bunici, mai ales cînd aceștia sînt Încă tineri, ca Linda și Michael. Desigur, prin asta vreau să spun că sînt prea tineri ca să joace rolul de bunicuțe și bunicuți cu părul alb, dar sînt convinsă că Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
constant de extenuare și lipsă de energie. Consider că toate astea sînt normale, că n-am ales omul nepotrivit, ci că viața mea s-a schimbat nemăsurat de mult și e nevoie de mai mult de doi ani ca să mă acomodez. Dar, În seara asta, nu sînt sub nici o formă dispusă la concesii. Vreau să uit că sînt măritată și că am responsabilități. Pentru o seară, Îmi voi lua vacanță de la propria mea viață. Și dacă e să mor, tot o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dihorul, iar regulile de circulație nu le respecta nici ea. În părculeț, atmosfera se stingea, adunarea se Împrăștia. Foamea spărgea gașca, nu mai era nimic de zis, nimic de făcut. Valentina mai făcu un tur de piață - ca să se mai acomodeze cu șofatul. Aproape că o Întinsese pe o babă la trecerea de pietoni. — Așa te omori, Îi spuse bătrâna Îngăduitoare. Ești Încă o copilă, iar viața e prea frumoasă ca să-ți bați joc de ea. Vorbea astfel căci era bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă va accepta și eram fericită, deoarece părinții mei erau foarte mândri de mine. În concluzie, pot spune că mi-a făcut plăcere să mă mut într-un loc nou, chiar dacă la început mi-a fost foarte greu să mă acomodez. Pentru a trece peste toate cu ”brio” trebuie să lupți până la capăt, indiferent de obstacole și să crezi în puterile tale, atunci când simți că ești gata să abandonezi o luptă, în primul rând cu tine însuți și apoi cu cei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o formă mentală independentă de el, ce putea fi comunicată și altora; după un minut, urmă o relativă indiferență. Dacă Însă Întorcea capul timp de câteva secunde, totul trebuia luat de la capăt; trebuia din nou, cu eforturi, ca atunci când Îți acomodezi privirea pe un obiect apropiat, să distrugă acel sentiment de identificare cu propria-i imagine. Eul este o nevroză intermitentă, iar omul e Încă departe de a se fi lecuit de ea. Apoi văzu un zid alb În interiorul căruia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e cu putință, că măreția omenirii nu o să se evapore cu totul În bunăstarea burgheză, și așa mai departe. În viața lui Ravelstein nu exista nimic de nivel mediu. Nu accepta platitudinea și plictisul. Nu tolera deprimarea. Nu se putea acomoda cu stările de spirit mohorâte. Supărările lui erau doar de natură fizică. La un moment dat avusese probleme serioase cu dinții. Cei de la clinica universitară Îl convinseseră să‑și facă implanturi dentare; acestea străpungeau gingiile și intrau În alveole, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a făcut nimeni nu poate să spună și nici prea mult nu a întrebat careva în colcăiala și viermuiala aia care era atunci, ba că-i ăla, ba că-i ălalaltul, circulau povești, dar așa-i lumea, vorbește ca să se acomodeze cu realitatea, dar vorbește aiurea și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa și este, adică face din vorbe de crede în ce povestește și se duce din unul în altul povestea de până la urmă când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
va fi să stea la băiatul dumneavoastră, oftă și doamna Luiza. Să trecem peste prenumele de politețe, doar ne încuscrim, nu? propuse Eleonora. Spuneți-mi pe nume, vă rog! - Da..., dar la început ne va fi ceva mai greu. Ne acomodăm noi, dragă Eleonora. - Gata! Gheața a fost spartă, draga mea Luiza! Marian Malciu - Da, perfect!... Eu zic să nu-i influențăm. Să-i lăsăm pe ei doi să hotărască, așa cum au știut să se apropie și cum au hotărât să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
obraji:Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se va face, domnul..., Eugene? îl întrebă doamna Luiza, încercând să se acomodeze cu noua relație. Ce fel de operație este asta? Aici ni s-a spus că nu sunt șanse... - De atunci și până acum..., a mai trecut destul timp. S-au făcut multe descoperiri în domeniu și s-a reușit să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capăt al strungii de stradă. - Predolene... - Mmîh. Ordonați! zâmbi strâmb cel ce fusese strigat. - Jeane! Puștiul... E de belea. Dar o pățim noi. Dumirește- ni-l tu. - Prelucrează-l cu vigoarea și înțelepciunea ultimelor experimente psihologice! - Copile, nu știu cum te vei acomoda dumneata... înmuie vocea, bingănind, tartorul profilor. Dar, dacă inspirația ta dă greș, nouă, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe boabele de piper. - Dă-l, mă, în mă-sa, cu metafora ta! Bă, boule!... - Cătăline! La ce concluzie am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asemănătoare cu cele omenești și încifrezi lumea noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că-n loc de ulița satului, unde paradează donjuanii patrupezi, esistă la oameni sala de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
organizațiile de stat ale animalelor numai întrucît le vezi asemănătoare cu cele omenești și încifrezi lumea noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religii subiective, tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că în loc de ulița satului, unde paradează Donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bal, jocul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemănătoare cu cele omenești și încifrezi lumea noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că-n loc de ulița satului, unde paradează Donjuanii patrupezi, esistă la oameni sala de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]