1,030 matches
-
de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui Alită Pițigoi era alcătuită din: (nea Alită) la vioară, Dumitru (Bebe) Pițigoi la vioară, Gheorghe (Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si spectacolele ce vor avea loc. Muzica lăutarilor din banda lui Alită Pițigoi a fost imprimată și pe un CD
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
și este menționat de către juriu și înaintat pentru participarea la olimpiada regională de la Ismail, apoi la Kiev cu aceeași poezie. Pe când era student la scoala pedagogica nr. 15 la Akerman (azi Belgorod-Dnestrovskii) participa la cercul dramatic, cântă la pian și acordeon, editează gazeta școlii. În anul 1952 a absolvit școală pedagogica cu eminenta. Face practică în Cojușna, raionul Strășeni. Este pedagog de limbă și literatura română în aceeași localitate. Este admis la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea de istorie
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
cu bani. Muzicanții erau primași (care cântă la vioară), contrabași și gordonași. Unii cântau din fluier iar alții din taragot. Dintre muzicanți anunțăm pe: Moldovan Alexa, Boca Pilaș, Cinca Gheorghe, Cinca Alexandru. După anul 1918 s-a cântat și din acordeon. Cei mai buni jucători au fost considerați următorii: Cămărășan Vasile, Cătană Andrei, Cătană O. Ioan, Cătană Dănilă, Cătană Gavrilă, Cătană Pantelimon, Mihalte Iosub, Păcurar Tănase, Rațiu Vasile, Rațiu Ioan, și Răzoare Petru. Chiar și presa a făcut referiri la formația
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică lăutărească din România. Muncește chiar de la 18 ani când a început să cânte în satul natal și când i-a murit tatăl. Cu timpul a învățat să cânte și la pian și la acordeon. A făcut armata un an și patru luni la Brașov, si la Timișoara. După armata, în 1970 s-a mutat în București la o rudă. A cântat 6 luni la acordeon la Teatrul de revista Ion Vasilescu avându-l că
Nelu Ploieșteanu () [Corola-website/Science/307845_a_309174]
-
a învățat să cânte și la pian și la acordeon. A făcut armata un an și patru luni la Brașov, si la Timișoara. După armata, în 1970 s-a mutat în București la o rudă. A cântat 6 luni la acordeon la Teatrul de revista Ion Vasilescu avându-l că dirijor pe Ion Albeșteanu. A cântat apoi la restaurantele Caraiman, Bulevard, Doina, Crama Domneasca, Caru' cu Bere. În 1979 pleacă pentru prima oara într-un turneu în afară, cu Ansamblul Mugurelul
Nelu Ploieșteanu () [Corola-website/Science/307845_a_309174]
-
taraful său mai făceau parte soția, solista și acordeonista Nuța de la Câmpofeni, bracistul Gheorghe Pleșa și basistul Ion Trohonel. În prezent, în Tismana mai cântă vioristul Cristian Geagu-Cătăroiu (n. 1967), fiul lui Cristian P. Geagu, și soția sa Gabriela Geagu (acordeon și voce), venită la Tismana din Godinești. Actualmente mai cântă și taraful lui Nicolae Cazacu, zis Călae, fiu de lăutar din Frâncești, venit la Tismana în anul 1960. Din formația sa făceau parte: soția sa Elena Cazacu zisă Lenuța (acordeon
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
acordeon și voce), venită la Tismana din Godinești. Actualmente mai cântă și taraful lui Nicolae Cazacu, zis Călae, fiu de lăutar din Frâncești, venit la Tismana în anul 1960. Din formația sa făceau parte: soția sa Elena Cazacu zisă Lenuța (acordeon și voce), fiica lăutarului Gheorghe Motorga, Grigore Stricăfer (braci), Iosif Motorga (vioară) și Maria Motorga (solistă). Astăzi, taraful lui Călae are în componență în principal pe membrii familiei: fiii săi, solista Lenuța Cazacu, vioristul Iosif Cazacu și basistul Ion Trohonel
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
de Al Doilea Război Mondial. Perioada interbelică în Occident cuprinde "musical"-uri, "music-hall"-ul, primii interpreți europeni de "swing jazz" (între care, chitaristul Django Reinhardt). Viziunile mai conservatoare vor determina înflorirea noului „"lied"” englez, a șansonetei și a valsului la acordeon ("musette"), ambele franțuzești, a canțonetei italiene - ele depășesc hotarele țării lor și rămân imortalizate prin înregistrări sonore și filme (celebrul "Sous les toits de Paris", 1930, în regia lui René Clair). La încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, situația
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
imprimare a vocii și muzică populară s-a făcut remarcată,numeroși artiști alegând să înregistreze cântece,printre ei numărându-se și artistul Ion Macovei. De mic avea ușurință de a învăța. Știa sa cante la mai multe instrumente, cunoștea bine acordeonul,fluierul și alte instrumente de suflat. După modă epocii, la început a cantat singur,fără îndrumare. În timp ce era tanar în Iași, cineva care la auzit cum canta l-a sfătuit să-și valorifice talentul muzical și să facă niște înregistrări
Ion Macovei (cântăreț) () [Corola-website/Science/304427_a_305756]
-
1984). Bunicul lui Dan Balan de pe linia maternă - Boris Vasiliev, în copilărie a fost deportat în Siberia. Dan Balan s-a născut pe 6 februarie 1979, în orașul Chișinău. Când împlinise 11 ani, părinții îi dăruiseră primul instrument muzical, un acordeon la mâna a doua, pentru că nu-și permiteau să-i cumpere unul nou. După absolvirea unei școli muzicale, părinții, chiar dacă își dau seama că fiul lor are talent muzical, îl îndeamnă pe Dan să aleagă o altă cale în viață
Dan Balan () [Corola-website/Science/304045_a_305374]
-
la 15 ani, a emigrat în Palestina, unde a fost repartizat într-o școală de agricultură, la grădinărit. A avut șansa ca la o serbare care avea loc în incinta școlii, la puține săptămâni după sosire, să pună mâna pe acordeon să cânte și să fie remarcat, astfel că, în toamna acelui an, este admis la Academia de muzică din Ierusalim, unde studiază pianul, pedagogia, formele, armonia, istoria muzicii, sub îndrumarea lui Alfred Schroeder, asistent al pianistului Artur Schnabel . A absolvit
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
XVIII-lea, când au început să fie înlocuite cu cântece populare ritmice. Instrumentele tradiționale de suflat derivate din cele folosite de păstori erau odinioară răspândite, abia în prezent începând să revină în utilizare. Alte instrumente, inclusiv scripca, țitera, concertina și acordeonul se utilizează la interpretarea polcilor și altor melodii de dans. Kantele este un instrument autohton a cărui popularitate este în revenire. În 2008 la Viljandi s-a deschis un Centru de Conservare a Muzicii Autohtone. Tradiția Festivalului Cântecului Eston ("Laulupidu
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Nume adevărat: Bruml, Jiří. Porecla: Abces. Număr: AAW 830. Se prostește îngrozitor. Ne uităm la el cum merge leneș prin cameră, cu cămașa scoasă din pantaloni fluturând la spate. De obicei, are un crac de la pantaloni suflecat. În picioare are acordeoane, adică ciorapi largi care atârnă și fac pliuri deasupra gleznei. De obicei umblă deschis la prohab și neîncheiat la cămașă. Părul îi stă spășit pe cap, parcă i-ar fi rușine cu proprietarul său. Cam atât despre aspectul fizic. În ceea ce privește
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
de muzică, mama acestuia cântând și acum, la cei 82 de ani, aceasta iubire pentru muzica indemnandu-i pe părinți să le cumpere instrumente tuturor copiilor. În Borsa, Aurel Tamâș a cântat pentru prima dată pe o scenă, interpretând la acordeon cântecul celebru ”Prin pădurea bradului”, iar la Căminul Cultural, cântând și la chitară, într-un spectacol de sfârșit de an școlar. În familie au mai primit instrumente și cei 2 frați, Gheorghe un taragot și Sandu un set de tobe
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
Transilvania pentru a fi înrolat copil de trupă la muzică unității militare din Sfântu Gheorghe. Aici, la vârsta de 12 ani, a fost inițiat în tainele muzicii. A cântat la trompeta, dar a invatat în același timp țambalul, pianul și acordeonul. În toamna anului 1935, întorcându-se acasă în concediu, a găsit în satul sau o adunare creștină nou formată, denumită „Oastea Domnului”, pe care a frecventat-o cu interes deosebit. Aici a fost fascinat de cântările adunării, învățând „Blândul Pastor
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
cerșim sau să vindem, până ce mătușă-mea a făcut legătura cu domnul acela - dar atunci mai rămăseseră doar vreo 4-5 luni. Dar acolo am stat un an și nouă luni - atât am fost deportați. Era o doamnă care cânta la acordeon... Și când trebuia să ieșim cu toții la apel și doamna aia cânta la acordeon, iar noi trebuia să cântăm ceea ce ea cânta la acordeon, chiar dacă știam, chiar dacă nu știam - trebuia să cântăm, În fiecare seară. Deci aveam o seară culturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atunci mai rămăseseră doar vreo 4-5 luni. Dar acolo am stat un an și nouă luni - atât am fost deportați. Era o doamnă care cânta la acordeon... Și când trebuia să ieșim cu toții la apel și doamna aia cânta la acordeon, iar noi trebuia să cântăm ceea ce ea cânta la acordeon, chiar dacă știam, chiar dacă nu știam - trebuia să cântăm, În fiecare seară. Deci aveam o seară culturală. Asta e. Vă amintiți cam care erau temele, ce vorbeați, cum vă Încurajați? Cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stat un an și nouă luni - atât am fost deportați. Era o doamnă care cânta la acordeon... Și când trebuia să ieșim cu toții la apel și doamna aia cânta la acordeon, iar noi trebuia să cântăm ceea ce ea cânta la acordeon, chiar dacă știam, chiar dacă nu știam - trebuia să cântăm, În fiecare seară. Deci aveam o seară culturală. Asta e. Vă amintiți cam care erau temele, ce vorbeați, cum vă Încurajați? Cei care au fost la Auschwitz, de exemplu, povesteau despre mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
speranță... Viață În care În fiecare zi se punea problema de a supraviețui... Esența fiecărei zile era problema supraviețuirii. Când mă gândesc dacă au existat clipe de fericire În lagăr, Îmi amintesc că venise odată un tip din Suceava cu acordeonul și, ca misiune umanitară, intra din casă În casă să cânte la acordeon - un tip fantastic, care cânta din proprie inițiativă cu acordeonul lui... Un alt fapt, tot ieșit din comun: la un moment dat, o doamnă care era cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Esența fiecărei zile era problema supraviețuirii. Când mă gândesc dacă au existat clipe de fericire În lagăr, Îmi amintesc că venise odată un tip din Suceava cu acordeonul și, ca misiune umanitară, intra din casă În casă să cânte la acordeon - un tip fantastic, care cânta din proprie inițiativă cu acordeonul lui... Un alt fapt, tot ieșit din comun: la un moment dat, o doamnă care era cu noi În lagăr a zis că este profesoară și că ar dori să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au existat clipe de fericire În lagăr, Îmi amintesc că venise odată un tip din Suceava cu acordeonul și, ca misiune umanitară, intra din casă În casă să cânte la acordeon - un tip fantastic, care cânta din proprie inițiativă cu acordeonul lui... Un alt fapt, tot ieșit din comun: la un moment dat, o doamnă care era cu noi În lagăr a zis că este profesoară și că ar dori să școlească copiii - și a adunat niște copii și făcea ore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
încet lângă el și se întinse moale în iarbă. Păru însă mulțumită că găsise această soluție mai comodă și își trase picioarele sub poalele halatului, își puse tâmpla pe braț și adormi instantaneu. O cascadă de armonii înalte ale unui acordeon îndepărtat salută parcă acest inocent abandon al bătrânei. "Cum, ce e?"' mai tresări ea ridicând capul, apoi înțelese și îl lăsă la loc: "A, Fărcășan!... Dă-l înghiraților... Hi-hi... Ce-am mai râs la nunta lu Ionelu..." Deci degeaba încercase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a râs la nunta lui Ionelu, iată! Numai că acest Fărcășan n-avea nici o legătură cu acea nuntă, era un băiat de vreo douăzeci de ani, poate nici nu se născuse pe atunci. Se apropie de noi cântând năpraznic, chinuind acordeonul spre tonalități paroxistice, ca să-l coboare prăpăstios spre bași, în care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă, ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să bem!" Băurăm. Dar unde dispăruse bunica? Și mai era un loc gol: dispăruse și domnul Chiriță, parcă îmi aminteam că îi zărisem umbra tăcută îndepărtîndu-se undeva de unde nu mai revenise. Era târziu și Fărcășan mai încercă să trezească clapele acordeonului, dar renunță aproape imediat și se deshămă. Fără să spună ceva, bună seara sau la revedere, bunicul se ridică și plecă cu aerul că se va întoarce; dar nu se mai întoarse, și blonda mi se adresă: "...Hai să strângem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inimile. Un amestec de arte vizuale, instalații, desene proiectate cinematografic, puțină dramaturgie și puțină muzică și mișcare, dar nu a artistului ci a obiectelor și desenelor, a alcătuit piesa Birds, concepută de Pedro Gómez Ega×a, care a cântat la acordeon, a proiectat desene cu vehicule care ar vrea să zboare, dar care, ajunse la locul de lansare, le este frică să nu cadă și se aneantizează, dispar din peisaj și, în fine, a pus în mișcare un sistem solar miniatural
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]