666 matches
-
Încerca să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie de duzină. Acum văd următorul file, unde În fond Încerca să romanțeze ceea ce-mi spusese despre meseria lui a doua zi, la Garamond. Îi regăsesc În el acribia, patima, deziluzia de redactor care scrie printr-o persoană interpusă, nostalgia lui după o creativitate nerealizată vreodată, rigoarea lui morală care-l obliga să se pedepsească pentru că dorea ceva la care simțea că nu are dreptul, dând dorinței lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cât și modul în care europenii sunt percepuți de niponi (și, implicit, de ei înșiși). Din dorința expresă de a simplifica argumentația, am renunțat complet atât la notele de subsol sau de final de capitol, cât și la procedeele de acribie înrudite cu acestea (pedanteria indicării în text a paginii unui citat oarecare, referințe bibliografice, index, transliterarea fidelă a termenilor străini etc.). Măștile din fabulă vor cădea una câte una, în ritmul pe care dumneavoastră înșivă îl veți impune. La final
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se mai simt în largul lor, iar felul în care se raportează la o situație le apare ca defectuos. Intelectul japonez pare a avea o predilecție nemaiîntâlnită pentru mânuirea de scheme și de clasificări. Mai mult decât atât: cu o acribie desăvârșită, realitatea este descompusă în cele mai mici particule cărora li se atașează etichete, după care sunt plasate, ordonat, în sertărașele taxonomice. Înainte de a mi se obiecta că nu este nimic ciudat aici, pentru că acesta este modul în care se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
istoricul religiilor - în toate studiile sale care au ca subiect mătrăguna - nu a folosit nici măcar articolul „Mătrăguna și dragostea la români” publicat de Simeon Fl. Marian în 1880 (19). Lacuna lui Mircea Eliade este surprinzătoare, având în vedere cunoscuta sa acribie în epuizarea bibliografiei referitoare la temele de care se ocupa. Poate că dacă ar fi consultat capitolul inedit despre mătrăgună redactat de Marian, Mircea Eliade și-ar fi fina- lizat cartea La Mandragore et l’Arbre Cosmique, pe care o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolul al X-lea d.Hr. În ceea ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic de către savanții occidentali, începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care e pînă la urmă morala volumului? Că o inaptitudine poate fi sursa unei reușite (cea a primei jumătăți a cărții). Dacă Horea Paștina ar fi știut să scrie și ar fi respectat convenția breslei, compunînd sisific un tom de acribie erudită, rezultatul ar fi fost o pleașcă de maculatură searbădă, una din nenumăratele inepții docte care umplu rafturile bibliotecilor. Așa însă, s-a întîmplat un lucru prodigios: mutul i-a lăsat pe alții să vorbească în locul lui, selectîndu-i după impresia
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a anticalofiliei limitate, iar asintaxismul său postmodern se relevă, din capul locului, ca teribil(ist)ă aglutinare de imagini
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii. Dar nu a rămas nici o jumătate de vers din primele poezii, nici o pagină din singurul capitol al romanului despre kașubi. Nici măcar unul dintre desenele sau acuarelele tulburi-fantastice ori urmărind cu acribie cele mai mici detalii ale cărămizii acoperite de mușchi. Nici versuri rimate în manieră Sütterlin, nici foi hașurate în negru pe alb nu s-au găsit în bagajele de refugiați ale părinților mei. Nici un caiet de școală plin de compuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune o perfectă circularitate agnostică: "IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar, bătrânul traduse cu destulă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în totalitate, adevărul conform căruia, valoarea și veridicitatea unei cărți este dată de experiența și trările personale. Experiența trăită de autoare este una inefabilă, viața sa a devenit element de studiu aplicativ pentru psihologul de mai târziu, perseverența, perspicacitatea și acribia cu care a studiat fiind exemplare. Dincolo de elementele științifice prezentate, autoarea cultivă și elemente Doina Comănici, autoarea răspunde și oferă șanse celor care suferă chiar dacă ei își dovesesc mefiența proprie. Scopul volumului este unul generos în care iubirea de aomeni
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
inițiatorul spectacolului românesc modern (Cum vă place, 1961); și autorul manifestului teatral care cerea ruptura cu tradiția (revista Teatrul, iunie 1956). Am avut privilegiul să fim, o jumătate de secol, contemporani cu el. Și avem, cred, datoria să revenim cu acribie, asupra inegalabilei sale opere.. Pe Lev Dodin cred că l-a caracterizat, impecabil, prietenul său celebru, Peter Brook : „...Există regizori care abuzează de puterea lor, regizori care fac numai teatru de text sau numai vizual, acrobatic sau psihologic. Lev Dodin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
amintirile suflerului Caragiale, și “vinurile” lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michăilescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu ... Cartea lui Candid are ceva În plus : acribia consemnării; și hazul dement. Și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale : un mare și charismatic actor, vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
liminar literatura propriu-zisă. Afară de transcrierea grafică n’are nimic comun cu aceasta”, contrazicîndu-se însă imediat: „Totuși, pentrucă ea există, cel puțin sub o formă sensibilă, poate fi obiect de studiu”. Istoria celor cinci reviste avute în vedere este urmărită cu acribie documentară. O observație valabilă: „Colaboratorii celor cinci reviste sînt — cu mici excepții — cam aceiași”, ca și cele despre impopularitatea și efemeritatea lor; Contimporanul a supraviețuit mai mult „pentru că în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
A luat pixul și undeva, la mijlocul textului, a adăugat un semn. - Ce-i asta? am Întrebat. - Ce se vede: semnul exclamării. Îmi amintesc perfect că, În notele unchiului, după „lumii” nu era punct, ci semnul exclamării. Ca să vezi de câtă acribie pot fi capabilă În asemenea momente! I-am luat hârtia din mână și am cercetat-o Îndelung și concentrat. - Ești sigură? am Întrebat cu precauție. Absolut sigură? - Absolutisim! Nu există pe lume al doilea lucru de care să fiu la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fac pe mine. După această bâlbă nefericită, mi-a venit în sfârșit o idee cu care Rachel ar fi fost de acord. Poate nu era cine știe ce idee, dar tot era ceva și, dacă mă țineam de ea cu rigurozitate și acribie, după cum intenționam, se chema că aveam proiectul, calul de bătaie care să mă scoată din indolența rutinei soporifice. Pe cât era de mărunt proiectul, pe atât de măreț și de pompos am hotărât să îl numesc, pentru a mă păcăli singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dubiu profilactic...”. M-am gîndit la rîndul meu la tirania bibliografică ce consti tuie norma indiscutabilă din lumea academică actuală și care face ca cea mai mare parte a unui articol să fie acoperită de citate și trimiteri menționate cu acribie. „Elimini îndoiala și te pui în siguranță !”, am comentat eu. Dacă o sută de alți autori, aleși dintre trendsetter-ii academici, spun acest lucru, înseamnă că nimeni nu se poate îndoi de ceea ce ai tu de spus. Și astfel, o groază
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aici. Ce priapism cosmic și jovial, măiculiță ! Numai fată mare să nu fii prin aceste părți, că ți se strigă peste deal rușinea de nu mai știi în ce vale să te ascunzi... Tîrziu, mult mai tîrziu, am aflat din acribia cu care Daniel Gicu a luat la puricat text de text și intervenție editorială după intervenție editorială modul în care basmele „populare” au ajuns pînă la noi : edulcorate, moralizatoare și, mai presus de orice, asexuate. De la mărunți culegători sătești de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla, probabil, prin cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament, demonstrate - cu acribie filologică și istorică - îmbinarea la florentini a simțului latin pentru formă cu obsesiile nordicilor pentru exprimare, cu dragostea romantică de peregrina. Dar, dacă am vrea să-l regăsim pe Piero pregătind într- însul, atâția ani, imaginea Simonettei, ar trebui să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
constituie summumul volumului și pe care am avut plăcerea și onoarea de a o auzi de câteva ori, inclusiv în cadrul lansării cărții, la Câmpina, în lectura autorului. Aici, scriitorul își disecă - asemenea unui chirurg, dar poate cu și mai multă acribie, fiindcă e vorba de propria viață - amintirea clipelor de dinainte de operația cardiacă trăită, cu tensiunea pe care, cu siguranță, o poate înțelege realmente doar cineva care a traversat o asemenea experiență, și a celor care au urmat imediat. Și, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vlagă câte arme / ai tu în firidele inimii. Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie paleta din care se constituie osmotic reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul fiarei sălbatice, în timp ce Pe violet ar trebui scris
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
internaționale, greu de adunat din alte surse decât cele notate la vremea comunicării lor. Ai impresia că din 2006 până în 2010 ați fost treaz zi și noapte, conectat la cele mai diverse agenții de știri... atent ascultate și cu mare acribie notate. * Corespondența dumneavoastră (primită trimisă) este de-o rară frumusețe și decență. O adevărată artă a comunicării prin scris. Felicitări tuturor realizatorilor! întinsa și migăloasa analiză a broșurii mele și a cărții privitoare la adolescența celor care îmbrățișează cariera armelor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Craig (1993), Jukka Gronow (1997), Yuniya Kawamura (2004) și prin publicarea, în 1997, a revistei internaționale Fashion Theory. The Journal of Dress, Body and Culture. În opinia mea, rămâne în afara oricărei îndoieli că ne aflăm în fața unei lucrări documentate cu acribie, acoperind spații largi și perioade de timp îndelungate. În seria punctelor tari ale cărții de față se înscriu și precizările terminologice referitoare la "modă", "gust", "stil", "manieră" ș.a., dat fiind că uneori acești termeni sunt utilizați ca sinonimi accepțiune respinsă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
amintirile sufleorului Caragiale, și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
set de compilații în care autorul încearcă să etaleze o serie de cunoștințe hermetice plecând de la textele clasice care circulă în domeniu. Unele lucrări se prezintă chiar ca un îndreptar de lucru cu spirite și demoni ierarhizați cu o deosebită acribie. În Magia neagră și vrăjitoria, Christian și Miriam Dikol urmăresc tocmai acest lucru: "Am studiat sute de lucrări și am parcurs sute de site-uri autentice pe Internet, traducând noi înșine anumite texte foarte vechi, până când am reușit să adunăm
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și, mai ales, în dincolodemarea limbii poezești. Pe de altă parte însă, poziționarea la extreme - fie a clasicilor (prin arhitextul implicit, disimulat, la care se referă Julia Kristeva), fie a postmoderniștilor ce recurg la exacerbarea intertextualității - face inoperantă compararea cu acribie a textelor, fiindcă, pulverizată în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile Orientului (Ioan Groșan
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]