866 matches
-
ce mai trebuie analizată. Pentru că libertatea de opțiune nu este o libertate relațională, ea nu face decât să confrunte un actant cu alternativele unui curs de acțiune. Libertatea politică este, în schimb, o libertate relațională, ea apare în cazul acelor actanți sociali ale căror libertăți trebuie să coexiste reciproc. Jean Jeaques Rousseau nu prezenta o concepție nouă despre libertate. Îi făcea plăcere să își contrazică în toate aspectele contemporanii, dar nu și în acest punct: concepția legalistă asupra libertății care își
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
intratextuală transformă acest studiu într-o analiză minuțioasă a mecanismului acestei operații discursive. Studiul dezvoltă însă și o perspectivă extratextuală asupra descrierii, de data aceasta pusă în relație cu destinatarul ei. Preocuparea constantă a autorului rămâne configurarea statutului celor doi actanți ai operației descrierii, descriptorul și descriptarul, fiecăruia alcătuindu-i-se (în final) un "portret robot". Descriptorul (autorul sau un personaj care își asumă privirea descriptivă) este un savant care, pentru a construi o descriere, își pune în valoare întreaga sa
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cu posibilul cititor. Studiul este important și în ceea ce privește descrierea ekphrastică. Abordarea lui Phillipe Hamon se dovedește a fi fertilă din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, studiul mizează pe revelarea structurii operației descriptive și a principalilor ei actanți, descriptorul și descriptarul. Descrierea ekphrastică se configurează astfel ca o operație discursivă dialogică, un schimb estetic între cel care evocă verbal tabloul și cel pentru care se reprezintă verbal obiectul vizual. Mai mult, ierarhizarea acțiunilor pe care le face descriptarul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
tableau exerce sur l'un des personnages du récit avec toutes les conséquences narratives qu'on peut imaginer: conversion du personnage, transformation de ses intérêts, de ses opinions, ou de ses passions. Le tableau prend alors le statut d'un actant, adjuvant ou opposant ", Sophie, Bertho, Asservir l'image, functions du tableau dans le récit, dans L'interprétation détournée, texte reunite de Leo H. Hoek, Editions Rodopi, Amsterdam-Atlanta, GA, 1990, p. 27. 16 http://www.desteptarea.ro/george-balaita-la-aniversare-interviu-in exclusivitate-pentru-e2809edesteptareae2809c/ accesat la
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
surfiști; DTP: beautician/cien-i, debarasator-i, hair-stilist/șt-i, hardist/șt-i, pizzer-i, promoter-i, rigipsar-i, șabloner-i etc.). O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
În afara acestor situații în care echivalarea sintactică este blocată, din analiza corpusului a reieșit frecvența scăzută a structurilor cu sintagme posesive; totodată, interpretarea enunțurilor în contextul discursiv larg a indicat, pe lângă o conceptualizare diferită a relației dintre proces/stare și actanții implicați, rolul posesivului ca suport al unor implicații contextuale: B: ă sunt milita:ru:↑ și am cumpărat un loc de veci în pantelimon doi↑ și am îngropat-o pe mama MEA acolo. CÎND m-am dus să plătesc taxa:↑ mi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a enunțurilor fără subiect expletiv (Plouă, A sunat), frecvența enunțurilor cu verb la diateza pasivă, numărul mic de determinări din interiorul grupurilor verbale și nominale sugerează o structură informațională a enunțului cu focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
enunțurilor cu verb la diateza pasivă, numărul mic de determinări din interiorul grupurilor verbale și nominale sugerează o structură informațională a enunțului cu focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ȘTIIND că ai dreptate AI curaj să# (IVLRA: 222). În mod analog, folosirea pronumelui de persoana a II-a în vocativ (tu!), nerecomandată de norma limbii literare (Avram 1986:160) este, în limba vorbită, o strategie de focalizare afectivă a actantului: A: CE ceas să se schimbe. E: ora. A: CE CEAS↓ tu↑ alina. E: s-a trecut la ora de iarnă. A: cînd↓ [tu↑ B: [CÎND (IVLRA: 88) # i-am zis evei zic↓ tu↑ îmi aduci și mie prefectura# și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
B: [CÎND (IVLRA: 88) # i-am zis evei zic↓ tu↑ îmi aduci și mie prefectura# și: o scriu io. și s-a dus la prefectură cu alina. (IVLRA: 119). O situație specială de focalizare o reprezintă exprimarea prin pronume a actantului implicit al unei predicații adjectivale, proiectat la nivel sintactic ca atribut prepozițional al unui substantiv convertit din adjectivul corespunzător (amărâta de ea, 57; pentu acest tipar, vezi Mihail, în acest volum, p. ). 3.2. Dublarea clitică Considerată o particularitate structurală
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și structurală). Prezența pronumelui reciproc corespunde focalizării relației dintre actanții implicați în actul de predicație sau a relației dintre aceștia și acțiunea în care sunt implicați. În funcție de pronumele reciproc actualizat în limitele unor constrângeri sintactice, în limba actuală se pot distinge mai multe nuanțe ale focalizării: focalizare standard (loc. pron
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în care sunt implicați. În funcție de pronumele reciproc actualizat în limitele unor constrângeri sintactice, în limba actuală se pot distinge mai multe nuanțe ale focalizării: focalizare standard (loc. pron. unul... altul); focalizare binară, când în relația de reciprocitate intră doar doi actanți (loc. pron. unul pe celălalt); focalizare distributivă (loc. pron. fiecare... fiecare); focalizarea ansamblului (loc. pron. între noi/voi etc.); focalizarea relației dintre actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizării: focalizare standard (loc. pron. unul... altul); focalizare binară, când în relația de reciprocitate intră doar doi actanți (loc. pron. unul pe celălalt); focalizare distributivă (loc. pron. fiecare... fiecare); focalizarea ansamblului (loc. pron. între noi/voi etc.); focalizarea relației dintre actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
două povestiri, se desprinde rolul important jucat de moașă la naștere. "Ea primește copilul la venirea lui pe lume, îl ridică de lângă mamă. Taie cordonul ombilical, conform unui ritual precis, face copilului prima baie, îl înfașă. Moașa este prin urmare actantul principal, căruia îi revine efectuarea tuturor riturilor implicate în această etapă a obiceiurilor din ciclul nașterii" [Lorinț]. Primele trei zile după naștere reprezintă un interval critic, de trecere, în care se efectuează o serie de practici pentru influențarea benefică a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
termenii teoriei localiste. După cum precizează autoarea, referentul din poziția subiectului verbelor de percepție, ca receptor al senzațiilor, poate fi interpretat ca Locativ. În strânsă legătură cu această concepție semantică asupra verbelor de percepție, obiectul sau evenimentul perceput pot fi considerate actanți neutri sau sursă a senzației. Dima (2002), în monografia Verbele sentiendi în limbile română și engleză, urmărește contrastiv, dintr-o perspectivă lexico-semantică, câmpurile verbelor de percepție din română și engleză. Observațiile privesc, pe de o parte, structura semică a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2 STRUCTURA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În raport cu alte clase de cuvinte, verbul se distinge prin mai multe trăsături - sintactico-semantic, verbele au capacitatea de a atrage actanții, componentele intim legate de semantica lor internă, și le atribuie acestora funcții semantice (roluri tematice)27 și restricții formale. Semantic, verbele denotă tipuri de procese cu un grad mai ridicat sau mai scăzut de complexitate. Obiectivul pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mai sus. în concluzie, pe baza afirmațiilor acestui scurt articol, se poate deduce că relația școală-părinți este una sinalarmatică, presupunând obligații dar și beneficii reciproce în baza ei contractuală. Pe de altă parte, din datele statistice furnizate în prezent, principalii actanți ai acestei relații nu sunt dispuși să se implice într-o comunicare deplină, armonia colaborării fiind încă un deziderat.
ARTA DE A FI PĂRINTE by Bogdan Honciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93086]
-
precum și revistei lui G. Ibrăileanu, la șaizeci de ani de la apariție (3/1966). Efortul întreprins în direcția recuperării patrimoniului literar, îndeosebi a celui interbelic este în strânsă legătură cu cel țintind anihilarea canonului proletcultist și reconectarea la actualitatea literară vest-europeană. Actanții sunt dintre redactorii și colaboratorii din deceniul precedent, ce cunosc o evidentă evoluție, dar și alții noi. Se disting cei care reintră în activitate după o perioadă de interdicție: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Petru Comarnescu, D. I. Suchianu, Ion Biberi, Edgar
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
de vorbire" devine indispensabilă în analiza discursului, răspunzînd necesității de a realiza investigația din perspectiva unor principii cu finalitate și conținut determinate. V. discurs, enunț, text. AUSTIN 1962; SEARLE 1969; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiza discursului, răspunzînd necesității de a realiza investigația din perspectiva unor principii cu finalitate și conținut determinate. V. discurs, enunț, text. AUSTIN 1962; SEARLE 1969; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura frazei simple, în lucrarea Éléments
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura frazei simple, în lucrarea Éléments de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucrarea Éléments de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]