1,322,215 matches
-
deveni rentabilă. În interviurile pe care le-aș da nu m-aș lăuda niciodată, patetic, cu “serviciile făcute literaturii române”, ci aș vorbi doar de cifra de afaceri. N-aș pierde ocazia să-i aduc aminte lui Mihail Tănăsescu că activitatea noastră - drastic, aproape cu ură impozitată, ca toate afacerile cinstite - este profitabilă pentru statul român. Mai profitabilă poate chiar decât exportul de țiței sau de cherestea. Spre deosebire de alte mărfuri, literatura, oricât am exporta-o, rămâne și în România. Ea este
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
-i reamintesc, pe scurt, cititorului contextul în care am devenit pentru funcționarii de la MCA Romania personajul odios de mai sus. În articolul citat, vorbeam despre dificultatea pe care un intelectual etnic român, în România anului 2003, o are când denunță activitatea xenofobă, antisemită sau rasistă a unor concetățeni. Invocam, ca exemplu de diminuare ori chiar zădărnicire a eforturilor sale, faptul că unele instituții finanțate din exterior, specializate în combaterea fenomenelor pe care și el le-a combătut și le combate, se
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
mă pierd în valurile gîndurilor și imaginilor din mine. Să mă acomodez ușurel cu ziua, cu mine, cu ceilalți. Îmi place să asist cum zgomotele cele mai diverse acaparează strada, curtea, pe mine. Cum nemișcarea se transformă în mișcare, în activitate. Îmi place să mă predau ultima. De ceva vreme, ani, treaba asta se petrece doar în vis. Indiferent la ce oră mă culc, la 7.30 aud glasul voios și plin de acute al băiatului meu: “Maaamaa! M-am sculat
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
făcut și presă. Numele lui Mihail Sebastian este de găsit în publicații cum ar fi Cuvântul, Rampa, Revista Fundațiilor Regale, Vremea sau Contimporanul, iar pentru cronicile de artă plastică în L’Indépendance roumaine. Cornelia Ștefănescu distinge două etape distincte în activitatea de publicist a autorului în discuție: 1927-1930, când Sebastian scrie la Cuvântul articole al căror numitor comun ar fi autenticitatea scrisului, și cea de după revenirea lui de la Paris, ce durează până la începutul celui de-al doilea război mondial. Față de publicistul
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
să pledeze pentru meritocrație, acea structură socio-culturală, din păcate, subapreciată la noi, aproape considerată ostilă, încă de pe vremea comunismului. Și într-adevăr „Dinastia Ciorăneștilor” este una de elită, caz mai rar, ce stârnește interesul cercetătorului, curios de varii domenii ale activității umane. Cei doi autori au întreprins o largă investigație a două generații de cărturari străluciți, refăcând biografia membrilor ei, arborele genealogic, însoțindu-le de fotografii, de facsimile ale numeroaselor scrieri pe care le-au produs de-a lungul unui secol
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Haret” și începe să publice în revista școlii „Vlăstarul”, întemeiată de fratele său mai mare Ioan și pe unde au trecut atâtea nume de seamă ale culturii românești: Mircea Eliade, Barbu Brezianu, Arșavir Acterian, N. Steinhardt. Autorii cărții descriu apoi activitatea lui Alexandru Ciorănescu, pe domenii și literaturi. Când încă era în țară (pentru că după 1946 s-a exilat la Paris iar mai târziu în Spania), istoricul literar a încredințat tiparului studiile Teatrul românesc în versuri (1943) și Spiritul european și
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
parte dintr-o trilogie, rămasă, din păcate, neterminată. Fără să aibă o operă tot atât de întinsă, dar nu mai puțin importantă, este fratele cel mai mic, George Ciorănescu, istoric, ziarist și traducător. Autorii volumului Dinastia Ciorăneștilor pun foarte bine accentul pe activitatea lui anticomunistă și de pionier al ideii integrării și construcției unei Europe unite democrat-creștine. Din 1955, a fost redactor la „Europa liberă”, unde a militat plin de elan și cu profesionalism pentru eliberarea țării de sub robia comunistă, El a reprezentat
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
care ar fi putut fi nodul semnificațiilor din roman. În schimb, dialogul uneori viu și antrenant sau povestirile despre lumea veche a bătrânilor de la țară arată disponibilități nu îndeajuns folosite. Deși debutează în forță, cu două cărți și cu o activitate susținută în revistele de literatură de pe net, Cornel Mihai Ungureanu deocamdată doar promite. N-ar strica să-și propună și să încerce mai mult(e). Să fii modest, undeva la mijloc, în afara provocărilor, asta n-are nici un rost! Cornel Mihai
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
un triumf al stilului „hodoronc-tronc” — păreau să le susțină cei doi favoriți ai mei. Am să încerc, totuși, să deslușesc, dincolo de acutele dinesciene și de șarjele fonice popesciene niscaiva idei. În esență, Cristian Tudor Popescu se arăta profund nemulțumit de activitatea CNSAS (al cărui membru e și Mircea Dinescu), pentru că instituția n-ar fi doar „neproductivă”, ci și, adeseori, „contraproductivă”. Cu alte cuvinte, că ar nivela nu doar vina, ci și suferința. Recentele dezvăluiri privindu-l pe poetul Doinaș nu fac
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
nu doar vina, ci și suferința. Recentele dezvăluiri privindu-l pe poetul Doinaș nu fac decât să atragă atenția asupra efectului pervers al dării la lumină a dosarelor foștilor turnători. Prin urmare, redactorul-șef al „Adevărului” vedea soluția în extinderea activității acestei instituții (sau a alteia) asupra întregului sistem care a generat astfel de situații îngrozitoare. Fără să rostească sintagma, el propunea un veritabil proces al comunismului. La rândul său, Mircea Dinescu părea să fie adeptul teoriei că trebuie făcut ceea ce
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
a comunismului românesc. Deși, formal, Securitatea se subordona partidului, în practică lucrurile stăteau exact invers. Nici unul dintre activiștii, mai mărunți sau mai răsăriți, nu puteau accede în funcții fără acordul „brațului înarmat” al partidului. Prim-secretarii „coordonau” doar pe hârtie activitatea Securității; în practică, aceștia erau pionii vizibili ai uneia și aceleiași politici de dominare și batjocorire de către o castă de tembeli a unei populații înfometate, derutate și redusă la stadiul de animalitate. Prin urmare, activitatea CNSAS trebuie să continue cu
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
secretarii „coordonau” doar pe hârtie activitatea Securității; în practică, aceștia erau pionii vizibili ai uneia și aceleiași politici de dominare și batjocorire de către o castă de tembeli a unei populații înfometate, derutate și redusă la stadiul de animalitate. Prin urmare, activitatea CNSAS trebuie să continue cu orice preț. Din moment ce e singurul instrument legal aflat la dispoziția societății, el trebuie folosit cu intensitate maximă. Si sunt sigur că forând neîntrerupt, vom ajunge și la adevărurile-adevărate, adică la demontarea motorului generator de nenorociri
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
în consecință, devin interpretări ale lumii. Celelalte rămîn la nivelul reproducerii, transmit informații, copiază idei, fără a deveni sinteze personale, fără a fi străbătute niciodată de firul roșu al identității unei raportări la lume. Receptorul intervine tot mai des asupra activității mediumului, sau, după caz, pentru că poate vedea aici o obligație iar nu un drept, tot mai rar El se constituie - dar aceasta e pură teorie - în regulator de putere. Profesorul universitar nu comunică tot ce știe numai studentului. El trebuie
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
și Dumitru Ghișe au avut misia să temporizeze, să mă poarte cu vorba...” O, tempora, o mores! Nevoit a se exila în 1982, universitarul Gelu Ionescu nu putea decît a-și amplifica revolta împotriva unui sistem politic aberant care împiedica activitatea culturală, jugula libera expresie a conștiinței. Se angajează la postul de radio Europa liberă, cu simțămîntul că acesta a reprezentat un soi de „comandă” a destinului: „Mi-am zis că, dacă am fost silit să îmi părăsesc țara - silit de
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
toate muzeele, în căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă și paletă să nu fie folosite la redecorara blazoanelor și a însemnelor heraldice. Activitatea reproducătoare a nobilimii fusese atît de susținută, încît fiecare scut trebuia reîmpărțit. Prin consens, s-a renunțat la diagonala trasată din colțul din stînga sus în cel din dreapta jos, dat fiind că păstrarea ei ar fi produs o monotonie obositoare
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Cetățeanu. Cunoscut pentru devoțiunea sa de peste 25 de ani În promovarea și păstrarea identității românești În Canada, Alexandru Cetățeanu s-a aflat În grupul celor nouă care au Înființat Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, a cărei președinte a devenit. Pe lângă activitățile de breaslă În Montréal, el a sprijinit apariția unei reviste de cultură lunare intitulată „Destine literare”. Mulți dintre membrii activi ai Asociației și-au Împlinit preocupările literare În paginile publicației amintite. În paralel cu activitatea profesională din România, Alexandru Cetățeanu
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
cărei președinte a devenit. Pe lângă activitățile de breaslă În Montréal, el a sprijinit apariția unei reviste de cultură lunare intitulată „Destine literare”. Mulți dintre membrii activi ai Asociației și-au Împlinit preocupările literare În paginile publicației amintite. În paralel cu activitatea profesională din România, Alexandru Cetățeanu și-a adăugat sporadic un cuantum literar, amplificat după emigrarea din 1984. Așa Încât, abia În 1995, Îi va apărea prima carte, intitulată, cum altfel? Un român În Canada. Întreg textul poate fi Încadrat În linia
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
mă găsească de o elasticitate încântătoare. Luasem puțin în greutate - două kilograme, poate - întrucât începuse să-mi fie foame continuu; cele două kilograme mi se repartizaseră însă armonios pe întregul corp, vedeam asta în oglindă. Fără nici un sport, fără vreo activitate specială, carnea mi se făcuse mai tare, mai cambrată, mai plină de relief ca înainte. Astăzi îmi dau seama că acea creștere în greutate și acea formidabilă calitate a cărnii mele au fost, fără îndoială, cele dintâi simptome. Directorul lanțului
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
timp să studiez româna. Astfel, „ghinionul” meu m-a condus spre lucruri pe care altfel nu le-aș fi făcut. Lui Eliade i-au plăcut unul sau două articole pe care le-am scris despre el. I-am scris despre activitățile mele curente și astfel a început colaborarea noastră. - „Înțeleg acum de ce Mircea Eliade iubește Bucureștiul și România așa de mult. Este un loc minunat, cu oameni de un spirit deosebit.” Vă mai mențineți această opinie, mărturisită d-lui Handoca în
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
sufletul lui întunecat de toate aceste probleme. Și asta mă stresa un pic și mă ținea în loc. Nu mi-a plăcut. Aș fi preferat să trăiesc toată viața fără să cunosc scriitorii”. (p. 67) Cu multă onestitate își privește criticul activitatea din perioada comunistă. Atitudinea sa critică din acei ani ținea mai mult de ceea ce s-ar putea numi o stare mentală de normalitate, decît de închipuite strategii de luptă împotriva sistemului. O importantă doză de bun simț răzbate dintre rîndurile
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
etimologic și în uzul său principal, cuvîntul este un adjectiv: „revistă cu apariție lunară cu informații din domeniul paranormal” (dmoz.org), ”lumea fenomenelor paranormale” (dol.ro). Exemplele recente arată că paranormală poate fi: capacitatea, însușirea, puterea, „priceperea și înzestrarea”, o activitate, o trăire, o experiență, dar și o familie („familie paranormală din Iași”); o întîmplare, o țară („trăim într-o țară paranormală”), o lume, presa („amatorul român de presă paranormală avea ocazia să citească lucruri interesante și instructive în cele câteva
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
la infinit? După cum poetul nu e decît un homo ludens, un copil întîrziat ale cărui producții reflectă regulile estetice ale jocului în sine. Spicuim din Roger Caillois cîteva trăsături ale jocului ce pot fi proiectate nemijlocit asupra creației poetice: o activitate „liberă”, „imprecisă”, lăsînd „o anumită latitudine în necesitatea de-a inventa”, „neproductivă” în sens pragmatic, „reglementată, instaurînd pentru un timp limitat o legislație nouă”, „fictivă”, asociindu-se cu o „conștiință specifică a realității” sau cu una a „irealității asumate în raport cu
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
vrea cartea, vrea s-o găsească în librărie, măcar s-o răsfoiască. Așa ceva nu se mai întâmplă de multă vreme. Difuzarea e cu totul aleatorie, probabil în ideea că tot nu se vinde. Lipsa acestui organism important (sau, mă rog, activitatea lui deficitară) face ca unii editori să-i pună în brațe autorului „drepturile” în natură, cu atât mai mult cu cât, în cele mai frecvente cazuri, tirajele sunt confidențiale, 100-300 exemplare. Și scriitorul e obligat astfel să devină un fel
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
speculate pasiunea și entuziasmul, care se manifestă pe gratis. Câte reviste nu mai dau onorarii, sau când o fac ele au o semnificație mai degrabă simbolică! Și editurile, cele mai multe, procedează la fel. Există istorici literari cunoscuți și apreciați, cu o activitate de 40-50 de ani, autori de fundamentale cărți critice, care așteaptă cu lunile, ca să nu mai spun cu anii, pentru câteva milioane. Să reamintim diriguitorilor noștri culturali că Perpessicius, cu drepturile încasate pe volumul I din ediția critică Eminescu (în
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
de regretatul M. Zaciu la Dacia din Cluj și a unei bogate ediții datorate dlui Aurel Sasu, în două părți, în 1999 și respectiv 2001. „Cele ce urmează, scrie dl Durnea, încearcă să lumineze părți mai întunecate din viața și activitatea lui C.F.” În atenția istoricilor literari ai perioadei! l În mereu atractiva și plină de texte ce merită a fi citite Lettre internationale (număr din toamna lui 2003), lordul Ralf Dahrendorf este prezent cu un mic studiu intitulat Opt însemnări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]