1,420 matches
-
de vânt țeseau poveste cum alta nu era-n ținut era minunea despre raiul tocmit sub poalele de deal și peste care curgea naiul de turme strânse sub caval mânate lin către izvoare de apă limpede și rece unde se-adapă și mioare și ciurda când spre casă trece iar de vreun noaten o ia razna îl strâng dulăii sub jujeu și peste tot se-ntinde hazna ce-o rânduise Dumnezeu când seara scapătă-n tărie se strâng ciobanii lângă foc
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz.” Pentru Paula Romanescu trecerea timpului nu este o piedică în a trăi iubirea: „Cu fiecare pas plec mai puțin Spre un tărâm pierdut din care vin, Cu jar, fântâna timpului m-adapă.” Doina Bârcă nu dorește să se vindece de boala dragostei, ci dimpotrivă ar vrea să o permanentizeze: „Știam, că sunt bolnavă de iubire, Chiar dacă-n inimă purtam o stare... Și-o forță ce n-o prețuiam destul... Îmi amintesc de
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
n-ar fi fost pecetluite atât de special adică în epicentrul iubirii așadar ia vraja ta și vino ai grijă să n-o încurci e una care te dădăcește îndelung că n-ai defrișat la timp înserările că n-ai adăpat stelele din insomnia unei tăceri ba chiar că ai fi trădat cinci-șase escorte care te plimbau cum voiau prin deșerturi vezi să nu se răzbune tocmai acum când aruncăm zarurile eu cu mâinile tale tu cu inima mea... Referință Bibliografică
DIN ZODIA ORAŞULUI NOSTRU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340515_a_341844]
-
-ngreuna, țârâitul se transforma într-un vâjâit pătrunzător ce se pierdea rapid în volumul spumos. Treptat, jetul miraculos se-ncăpățâna să nu mai țâșnească. Pierzându-și răbdarea stăpânul o mustră ironic: - Florică, Florică, l-ai ș-ascuns?! Te hrănesc, te-adăp ... degeaba?! În boxă, agitat, Trotinel continua să împingă portița pe-alocuri sfărmată. Bătrânul se ridică greoi, așeză șiștarul cu grijă-ntr-un colț să nu se răstoarne. Eliberă calea vițelului apoi, însoțit de motan, porni spre casă cu vasul pe
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NEMURITORI Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Nemuritori * Purtăm în sânge izvoarele de apă, În braț taria stânci din Carpați, În ochi noștri lumina se adapă Iar codrul și câmpia ne sunt frați. * Nestăpânit de veacuri ne-e neamul Chiar dacă mulți ne-au vrut ca sclavi ai lor, Tot una-i tracul, vlahul, sau olteanul, Tot una-i limba-n cântecul de dor! * În ADN zidit
NEMURITORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340132_a_341461]
-
am oferit una din cărțile mele și care mi-a dăruit cu toată mărinimia cartea de versuri a domniei sale „Floarea fântânilor pierdute”- am aflat că in zilele de sărbătoare vin aici mulțime de români, uneori și din SUA, ca să se adape la izvorul credinței străbune. M-a uimit cum, după terminarea slujbei, românii se constituiau în grupuri care adesea se întrepătrundeau sau se destrămau formându-se altele, schimbau impresii, exprimau opinii, nelipsind știrile din țară. Într-un asemenea grup, prin discuții
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
slavi atunci, ... Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar, Și roua ce-oglindeste luna Pe-a ta cununa-am să presar; Ti-oi fauri o cingătoare Din asfințit fâșii rupând, Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu arome rare; Din nestemate-ti voi zidi Palate fără de pereche; M-oi cufunda în mari, că vântul, Voi săgeta spre stele,-n zbor, Ti-oi dărui întreg pământul - Iubeste-ma !... Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
mă, că doar nu e „adăpată” ca aia de o beau la tine tata și cu nea Guță, l-a tachinat Oprea Jianu. -Nea Jianu și nea Guță nu beau decât măsura lor, un țoi, și plecau; n-aveai ce adăpa. Aia se face la cei care beau mult și de la un timp nu-și mai dau seama ce au în pahare. Că și Hristos cu vinul făcut din apă, tot la sfârșit l-a pus la bătaie de au fost
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Fulgerul de pe umăr Iubita mea de rouă în noi iarăși plouă Iubita mea de apă din noi guguștuci s-adapă Iubita mea de cântec îți simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
mi te-aduc în cale... Tu cheama-ma, iubite! Așez pe colț de stea O salba de cuvinte, Zâmbet ștrengar și-un licăr din privirea mea... Tu cheama-ma, iubite! Și-ți fac din raze, scut, Petalele umbrițe S-or adapă c-un strop din dorul meu tăcut... Tu cheama-ma, iubite! Eu, uneori te strig Cu țipete șoptite, Si te-nvelesc cu ele, daca ti-e-n gânduri, frig... Tu cheama-ma, iubite! Vor picura că mierea Secundele topite Și-n șoaptele
TU CHEAMA-MA, IUBITE! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341033_a_342362]
-
și de lumini Sufletul se înfioară De al frumuseții nimb. Steaua cerului coboară În izvoare de lumini. Valul mării se răsfață Sub al cerului senin. REGINA FLORILOR DE CRIN Se îmbracă-n falduri diafane Precum o nimfă din ocean. Se-adapă din izvoare și cascade Și-n chipul ei vezi iriși și corali. Este stăpână-ntre regine Și flori de crini și pescăruși. Este mai mândră decât luna Pe cer de Balcic renăscând. Este-a izvorului speranță Pentru pământul ce-a
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
în zori Când neștiute umbre se-pleacă peste mine; M-ai îmbrăcat în doliu și mi-ai strivit culori Și cum mai plânge dorul și ce de iarnă vine! Când vara-mi înflorea pe buze, flori de viață Tu m-adăpai cu stropii sărutului nebun; Mă picurai albastru. Azi,umbrele mă-ngheață Și tu zâmbești a toamnă...eu,''mai rămâi'' îți spun... Tu nu-mi auzi chemarea și cum aș vrea să strig Pe urmele tăcerii, o clipă să mai stai
NU MĂ VINDE IERNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341256_a_342585]
-
-mi la-ntrebarea parșivă ce mă stinge În spaima înserării, ascunsă-n ploi și vânt! Din ceruri de departe, o lacrimă mă ninge Cu amorțeala toamnei în taina din cuvânt... De ce mai cântă cerul pe ramurile goale Când frunzele-și adapă o sete din tăceri? Mai murmură o floare ce și-a mutat agale Culoarea-n răstignirea apusului de ieri... De ce un val de mare într-un reflux apatic Dezbracă țărmul nostru de pașii-mbrățișați? Și amintiri albastre într-un balans
MIREASĂ A LACRIMII DIN PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341283_a_342612]
-
răsună pădurea odată cu glasul ei. De pe crengile fagilor înalți se risipesc care-ncotro păsări, speriate de sunetele noi, nemaiauzite de ele. Ochii ei îl cercetează. Tace. Ea zice iar: Eu doinesc, pădurea crapăăă... Euuu doinesc pădurea crapă, Badea patruuu boi adapă, Badea patruuuu boooi adapăăă. N-a știut niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
pădurea crapăăă... Euuu doinesc pădurea crapă, Badea patruuu boi adapă, Badea patruuuu boooi adapăăă. N-a știut niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
Badea patruuu boi adapă, Badea patruuuu boooi adapăăă. N-a știut niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul Bercului și intră în sat. Căldura
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
boooi adapăăă. N-a știut niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul Bercului și intră în sat. Căldura lui iunie, după răcoarea pădurii îi
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul Bercului și intră în sat. Căldura lui iunie, după răcoarea pădurii îi toropește pe-amândoi. Ea adunase
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
de o mai veche Evă și având sigla electorală “mărul” ) PMP e cu Poporul, La scrutin va lua potul: Căci Eva va ține mărul, Iar Adam va... “pune botul” Unui amic (aflat în pasă proastă, de Dragobete) Văd că te adăpi, Florine, Doar cu lacrimi de suspin; O-ntrebare însă-mi vine: Cum de ai uitat de... vin?! Reconfigurare... literară Observ că-mbătrânind treptat poetul, Poemele-i de-amor își pierd magnetul. Analizându-i însă cronograma, Constat că-i crește-n grafic
CU EPIGRAMA PE... ICI-COLO de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342088_a_343417]
-
mi-i dat să-l beau întreg, pe buze mâna ei să-mi pui să o sărut ca pe-o căință". Nicolae NICOARĂ-HORIA: TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE Tu ești bucuria și tristețea mea, arșița și izvorul din care se adapă ochii însetați de lumină. Dragostea și legământul ei, frumusețea întruchipată a cuvântului Om! Amfora plină de mir din fața altarului, Eva întâiului bărbat. Marie Născătoare de Dumnezeu, maica numelui vieții întru care sunt. Întâia mea respirație. Icoana cea vie și dătătoare
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
exerciții ale „dezobișnuirii de trup“: ...Hai să facem noi cei morți un loc / ca să treacă cu a lor prelungi căruțe / strașnicele ierbi verduțe / și mirosul de la busuioc / Haidem noi ce ne născurăm condamnați la moarte / [...] / să lăsăm mioarele să se adape / din același lapte / Soro viață / de ești viață / vino soro de mă-ngheață / haide și mă pietruiește / lacrima-mi cărămizește / să fac turlă răsucită / și fără de greș / cea de la Argeș. Să îngrop sub mine domnii / voievozii și potopul / și doar
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
piatră și iar piatră, ce te-aș mai lovi o dată Să curgă apa cea bună, să scăpăm lumea de ură. Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două Să curgă șiroi de ape, setea nouă să ne adape? Între două pietre iar, plânge Ana cu amar El Manole o zidește casa nu se prăbușește. Piatră, piatră și iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată Că sunt iarăși încercată, viață noastră e furată. Piatră tu să stai de strajă
PIATRĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341846_a_343175]
-
2011 Toate Articolele Autorului tu n-ai să știi Mi s-a făcut și astăzi dor de tine în toamna care trece cu pași grei că îmi presară depărtări în mine și frunze-ngălbenite pe alei. Și din fântânile ce se adapă-n frunză Mai curge lacrima tristeții fără leac. și sunt doar acuarelă de pe-o pânză că de iubire astăzi sunt sărac. În depărtări ninsoarea stă să-mi vină, aud cum clocotește peste zări Tu mi-ai luat și ziua
TU N-AI SĂ ŞTII de LEONID IACOB în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341835_a_343164]
-
Mielul, De-am înțelege taina Ta cea sfăntă, Tristețea ar fi rănd, pe rănd, înfrăntă. Potirul dimineți-și varsă roua, Să spele lumea întinată. Din iasomii mai curge mirul Și rana-n piept e vindecată. Izvorul viu nu seacă niciodată, Adapă cerbii ce-s în căutare Pe scară urcă în duminici viața Ca să primească sfăta-Ți binecuvăntare. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Izvorul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
IZVORUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341872_a_343201]