1,484 matches
-
mai mare la femei decât la bărbați) elimină probabilitatea ca ea să fi apărut datorită șansei. 2) Structura cognitivă a asigurat rezolvarea unor probleme adaptative în EEA, corelând astfel cu fitnessul. Modul în care depresia a favorizat rezolvarea unor probleme adaptative este descris mai jos. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice în EEA. Simptomele depresiei trebuie să fi ajutat la rezolvarea problemelor adaptative în EEA. Analiza acestor simptome arată însă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
asigurat rezolvarea unor probleme adaptative în EEA, corelând astfel cu fitnessul. Modul în care depresia a favorizat rezolvarea unor probleme adaptative este descris mai jos. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice în EEA. Simptomele depresiei trebuie să fi ajutat la rezolvarea problemelor adaptative în EEA. Analiza acestor simptome arată însă că, în general, funcționarea cognitivă este afectată în depresie (performanțe mai scăzute la nivel mnezic, atențional; vezi Austin et al
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
care depresia a favorizat rezolvarea unor probleme adaptative este descris mai jos. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice în EEA. Simptomele depresiei trebuie să fi ajutat la rezolvarea problemelor adaptative în EEA. Analiza acestor simptome arată însă că, în general, funcționarea cognitivă este afectată în depresie (performanțe mai scăzute la nivel mnezic, atențional; vezi Austin et al., 1992). Pe de altă parte, Watson și Andrews (2002) arată, congruent cu prima
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
energetice), pentru o nouă confruntare. Alți autori (Gilbert și Allan, 1998) au arătat că „deprimarea” este utilă ca mecanism de coping în acele situații în care evitarea nu este posibilă. Altfel spus, structurile cognitive asociate cu deprimarea sunt un mecanism adaptativ pentru acceptarea subordonării sociale fără a amenința indivizii cu rang social ridicat și fără a cheltui energie în competiții pe care nu le putem câștiga. 3.3. Cognițiile raționale și iraționale 3.3.1. Aspecte generale Cognițiile evaluative sunt structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a zeci de studii, a descris cele mai importante structuri cognitive evaluative generale (definite logic și empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale - (cogniții iraționale) și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Figura 3.1. Rolul cognițiilor evaluative în generarea răspunsurilor subiectului uman. 3.3.2. Abordarea evoluționistă Analizele de psihologie evoluționistă (vezi Pelusi, 2003) arată că cognițiile iraționale sunt rezultatul unui proces de evoluție. Aceasta nu înseamnă însă că ele sunt adaptative și astăzi. Timp de zeci de mii de ani, specia noastră s-a adaptat la un mediu și la sarcini relativ simple și bine definite (de exemplu, a găsi hrană, adăpost și a procrea). În acest mediu, un stil irațional
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
astăzi. Timp de zeci de mii de ani, specia noastră s-a adaptat la un mediu și la sarcini relativ simple și bine definite (de exemplu, a găsi hrană, adăpost și a procrea). În acest mediu, un stil irațional era adaptativ: (a) sarcinile fiind simple, o hipermotivare în termeni de „trebuie” nu afecta performanța; (b) un stil catastrofic de gândire te proteja, în măsura în care erai mereu vigilent și gata să reacționezi la pericol, fie că acesta era sau nu real; (c) toleranța
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? În acest caz, analiza se referă tocmai la structura cognitivă. Cognițiile iraționale sunt asociate cu emoțiile disfuncționale și comportamentele dezadaptative. Cognițiile raționale sunt asociate cu emoțiile funcționale și comportamentele adaptative. Pasul 2: În ce constă această structură ca proces și/sau conținut? Răspunsul la această întrebare se regăsește în descrierea de mai sus. Pasul 3: Care este funcția distală a acestei structuri? Una dintre cele mai cunoscute teorii a avansat
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
să satisfacă următoarele criterii: 1) Probabilitatea ca această structură cognitivă să fi rezultat ca urmare a șansei este mică. Prevalența mare a acestor structuri cognitive în populație elimină o astfel de posibilitate. 2) Structura cognitivă a asigurat rezolvarea unor probleme adaptative în EEA, corelând astfel cu fitnessul. Modul în care aceste structuri cognitive au asigurat rezolvarea unor probleme adaptative a fost descris mai sus. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mică. Prevalența mare a acestor structuri cognitive în populație elimină o astfel de posibilitate. 2) Structura cognitivă a asigurat rezolvarea unor probleme adaptative în EEA, corelând astfel cu fitnessul. Modul în care aceste structuri cognitive au asigurat rezolvarea unor probleme adaptative a fost descris mai sus. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice în EEA (vezi analiza de mai sus). b) Constituie o caracteristică a speciei. Într-adevăr, prezența cognițiilor iraționale
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
probleme adaptative în EEA, corelând astfel cu fitnessul. Modul în care aceste structuri cognitive au asigurat rezolvarea unor probleme adaptative a fost descris mai sus. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice în EEA (vezi analiza de mai sus). b) Constituie o caracteristică a speciei. Într-adevăr, prezența cognițiilor iraționale este o constantă a subiectului uman, indiferent de cultură. c) Se dezvoltă fără efort conștient, în absența unei instruiri formale. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
afiliere (affiliation) și reușită (achievement), care sunt fundamentale pentru EEA, și mai puțin sensibile la conținuturi legate de fenomene naturale. Observăm din analiza efectuată că sunt satisfăcute toate cele cinci criterii pentru a putea afirma că cognițiile iraționale sunt structuri adaptative. 3.4. Raționament și decizie În mod tradițional, raționamentul și decizia sunt considerate componente cognitive superioare, abordabile prin modelul social standard (Gleitman, 1992). Raționamentul ipotetico-deductiv apare formalizat în structura: Dacă A atunci B Dacă A atunci B A Non-B B
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sus este unul general, care se aplică apoi diverselor conținuturi. Conform abordării evoluționiste, mintea umană este formată dintr-un număr mare de structuri cognitive expert, strâns legate de conținutul pe care îl prelucrează. Dacă acest conținut este asociat cu probleme adaptative, atunci este probabil ca el să fie prelucrat preferențial. Un conținut relevant este în acest sens detectarea „trișorilor”/ „înșelătorilor” (cheaters) în cadrul schimburilor sociale (social exchange). Un înșelător este un individ care acceptă un beneficiu fără să satisfacă condițiile necesare primirii
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
4. Dacă mintea umană ar dispune de un mecanism logic general, răspunsul ar trebui să fie evident. Ce spun datele experimentale? Cercetările au arătat următorul lucru: În sarcini în care raționamentul ipotetico-deductiv se aplică la conținuturi fără legătură cu problemele adaptative, procentul răspunsurilor corecte este de doar 25%. Chiar dacă se face training legat de raționament și erori logice, performanța crește foarte putin. Mai mult, chiar dacă se utilizează conținuturi familiare, erorile sunt mari. Dacă însă raționamentul ipotetico-deductiv se referă la conținuturi relevante
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
corecte este de doar 25%. Chiar dacă se face training legat de raționament și erori logice, performanța crește foarte putin. Mai mult, chiar dacă se utilizează conținuturi familiare, erorile sunt mari. Dacă însă raționamentul ipotetico-deductiv se referă la conținuturi relevante pentru probleme adaptative - înșelare (cheating) - [de exemplu, dacă vrei să mănânci ciocolată (A; beneficiu), atunci trebuie să-ți faci înainte temele (B; cost)], atunci procentul răspunsurilor corecte este între 60% și 80%. Altfel spus, subiecții aleg „beneficiu primit” (A) și „cost neplătit” (non-B
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
vrei să mănânci ciocolată (A; beneficiu), atunci trebuie să-ți faci înainte temele (B; cost)], atunci procentul răspunsurilor corecte este între 60% și 80%. Altfel spus, subiecții aleg „beneficiu primit” (A) și „cost neplătit” (non-B), alegere cu relevanță pentru problemele adaptative cu care ne-am confruntat în cursul evoluției noastre ca specie. Așadar, subiecții care în situații obișnuite nu pot detecta erorile implicate în raționamentul ipotetico-deductiv, o fac cu ușurință atunci când acesta vizează „înșelarea” într-o situație de schimb social. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
noastre ca specie. Așadar, subiecții care în situații obișnuite nu pot detecta erorile implicate în raționamentul ipotetico-deductiv, o fac cu ușurință atunci când acesta vizează „înșelarea” într-o situație de schimb social. Atunci când se aplică unui conținut relevant pentru o problemă adaptativă, structurile cognitive, ca rezultat al procesului adaptativ, nu sunt orientate spre detectarea erorilor de logică. Ele sunt orientate spre alegeri care favorizează detectarea înșelătorilor, indiferent dacă asta respectă sau nu logica. Spre exemplu, dacă în raționament se schimbă ordinea condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
situații obișnuite nu pot detecta erorile implicate în raționamentul ipotetico-deductiv, o fac cu ușurință atunci când acesta vizează „înșelarea” într-o situație de schimb social. Atunci când se aplică unui conținut relevant pentru o problemă adaptativă, structurile cognitive, ca rezultat al procesului adaptativ, nu sunt orientate spre detectarea erorilor de logică. Ele sunt orientate spre alegeri care favorizează detectarea înșelătorilor, indiferent dacă asta respectă sau nu logica. Spre exemplu, dacă în raționament se schimbă ordinea condițiilor și a beneficului, subiecții aleg răspunsul corect
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
temă de psihologie (de exemplu, consumul de substanțe, religia etc.) poate fi în principiu abordată evoluționist, urmând ca abordarea să fie confirmată sau infirmată. Să analizăm câteva exemple cu impact mai mare. Limbaj Limbajul a fost adesea considerat o structură adaptativă (Chomsky, 1968). Recent însă, s-a avansat ipoteza (vezi Buss et al., 1998) că limbajul nu este o structură adaptativă, ci un spandrel. El ar fi, așadar, un artefact al unui creier mare (structură adaptativă), care a dobândit apoi funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fie confirmată sau infirmată. Să analizăm câteva exemple cu impact mai mare. Limbaj Limbajul a fost adesea considerat o structură adaptativă (Chomsky, 1968). Recent însă, s-a avansat ipoteza (vezi Buss et al., 1998) că limbajul nu este o structură adaptativă, ci un spandrel. El ar fi, așadar, un artefact al unui creier mare (structură adaptativă), care a dobândit apoi funcție adaptativă în procesul evolutiv. Emoție Emoțiile sunt conceptualizate ca structuri cognitive, de prelucrare informațională, care au funcția de a coordona
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fost adesea considerat o structură adaptativă (Chomsky, 1968). Recent însă, s-a avansat ipoteza (vezi Buss et al., 1998) că limbajul nu este o structură adaptativă, ci un spandrel. El ar fi, așadar, un artefact al unui creier mare (structură adaptativă), care a dobândit apoi funcție adaptativă în procesul evolutiv. Emoție Emoțiile sunt conceptualizate ca structuri cognitive, de prelucrare informațională, care au funcția de a coordona acțiunea celorlalte structuri cognitive (Cosmides și Tooby, 2000). Așa cum spuneam anterior, arhitectura minții umane este
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Chomsky, 1968). Recent însă, s-a avansat ipoteza (vezi Buss et al., 1998) că limbajul nu este o structură adaptativă, ci un spandrel. El ar fi, așadar, un artefact al unui creier mare (structură adaptativă), care a dobândit apoi funcție adaptativă în procesul evolutiv. Emoție Emoțiile sunt conceptualizate ca structuri cognitive, de prelucrare informațională, care au funcția de a coordona acțiunea celorlalte structuri cognitive (Cosmides și Tooby, 2000). Așa cum spuneam anterior, arhitectura minții umane este formată dintr-un număr foarte mare
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
informațională, care au funcția de a coordona acțiunea celorlalte structuri cognitive (Cosmides și Tooby, 2000). Așa cum spuneam anterior, arhitectura minții umane este formată dintr-un număr foarte mare de structuri cognitive expert, fiecare specializată funcțional pentru a rezolva anumite probleme adaptative în EEA. Existând însă un număr atât de mare de structuri cognitive adaptative, ele pot genera uneori outputuri diferite și/sau incompatibile. Spre exemplu, activitatea sexuală și evitarea unui prădător sunt relativ incompatibile. Așadar, prezența unui prădător poate determina „frică
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Tooby, 2000). Așa cum spuneam anterior, arhitectura minții umane este formată dintr-un număr foarte mare de structuri cognitive expert, fiecare specializată funcțional pentru a rezolva anumite probleme adaptative în EEA. Existând însă un număr atât de mare de structuri cognitive adaptative, ele pot genera uneori outputuri diferite și/sau incompatibile. Spre exemplu, activitatea sexuală și evitarea unui prădător sunt relativ incompatibile. Așadar, prezența unui prădător poate determina „frică”; aceasta blochează structura cognitivă care ar determina comportamentul de împerechere și amorsează structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sunt relativ incompatibile. Așadar, prezența unui prădător poate determina „frică”; aceasta blochează structura cognitivă care ar determina comportamentul de împerechere și amorsează structuri care ne ajută să facem față prădătorilor. Patologie Comportamentul alimentar Obezitate. Obținerea hranei a fost o problemă adaptativă fundamentală pentru strămoșii noștri în EEA. Consumarea a cât mai multă hrană odată obținută era o strategie adaptativă în EEA. În mediul post EEA, accesul la hrană este mai simplu și mai facil (de exemplu, nu mai trebuie să vânăm
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]