1,600 matches
-
cunoaște mai multe grade ierarhizate într-un dispozitiv concentric. în partidele de opoziție, cercul exterior este format din alegători, apoi din tovarăși de drum și din simpatizanți. Apropiindu-ne de centru, îi găsim pe aderenți, iar după aceștia, pe militanți - aderenții cei mai activi, „soldații” (de la latinescul milites). în sfârșit în centru se află membrii aparatului - membri permanenți retribuiți de partid sau de organizațiile satelit (sindicate, municipalități etc.) - și grupul conducător* - Biroul Politic, Comitetul Central. Același dispozitiv este specific și partidelor-stat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care, pe măsura apropierii de centru, merge până la credința profundă, chiar fanatică și la un stadiu de inițiere superioară în „secretele partidului” - cunoașterea „liniei politice” și a arcanelor mișcării comuniste naționale și internaționale. Oricare ar fi gradul de adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
săi, departe de societatea profană, burgheză sau capitalistă. Comunismul de tip leninist-stalinist se construiește ca o „contrabiserică” în care ritualurile întrețin caracterul sacru al adeziunii. Acesta începe cu ceremonia „înmânării carnetului de partid” - omoloagă botezului creștin - și continuă cu participarea aderentului la marile ceremonii colective cu caracter cultural - miting/slujbă religioasă obișnuită, manifestație/procesiune, congres/conciliu etc. Acestea corespund unui calendar sacru - 1 mai (sărbătoarea muncii, 1 august (ziua contra războiului), 7 noiembrie (aniversarea Revoluției din Octombrie) -, și sunt momente de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de altfel: „Comuniștii sunt făcuți dintr-un material deosebit”, ei au sentimentul că aparțin unei avangărzi, unei elite însărcinate cu o misiune istorică, definită „științific” de către marxism-leninism, dar care se înscrie într-o luptă milenară - și milenaristă - pentru eliberarea omului. Aderentul devine continuatorul răscoalei lui Spartacus, al Revoluției Franceze, al Comunei din Paris, al mișcărilor revoluționare din secolul al XIX-lea și, mai târziu, al tuturor eroilor comuniști. Altă recompensă: protecția, îndeosebi afectivă, oferită de comunitatea partidului acesta demonstrându-și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Annie Kriegel a numit contrasocietatea comunistă, o microsocietate care începe să traducă în practică proiectul comunist în teritoriile pe care le controlează - municipalități, sindicate etc. - și care prefigurează societatea comunistă viitoare. Recompensele nu mai sunt doar simbolice din clipa când aderentului îi este încredințată și câte o responsabilitate, când devine membru permanent și, mai ales, când devine un apropiat al grupului conducător: satisfacția unei munci de răspundere, prestigiul decurgând din funcția respectivă, inclusiv în ochii unei instanțe exterioare partidului (guvern, patronat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
devine membru permanent și, mai ales, când devine un apropiat al grupului conducător: satisfacția unei munci de răspundere, prestigiul decurgând din funcția respectivă, inclusiv în ochii unei instanțe exterioare partidului (guvern, patronat, aliați politici). Ele sunt și mai importante când aderentul aparține unui partid-stat cu care-și va împărți puterea și privilegiile materiale; dar în acest caz, în perioadele de mare intensitate totalitară marcate de teroare*, orice promovare în sânul partidului-stat implică și o participare la sângele vărsat, mesianismul doctrinal justificând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partid-stat cu care-și va împărți puterea și privilegiile materiale; dar în acest caz, în perioadele de mare intensitate totalitară marcate de teroare*, orice promovare în sânul partidului-stat implică și o participare la sângele vărsat, mesianismul doctrinal justificând în ochii aderentului participare sa la acte pe care morala obișnuită le condamnă. Aici regăsim pactul sângelui care unea anumite organizații revoluționare ruse* și, mai recent, grupuri teroriste* - Brigăzile Roșii, de exemplu. AFGANISTAN Pe 24 decembrie 1979, primele trupe aeropurtate sovietice pătrund în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt compuse îndeosebi de militanți de origine europeană; este și cazul PC din Africa de Sud, creat în 1921, sau al secției algeriene a PCF*, creată în 1924, înainte de a-și dobândi o oarecare autonomie în 1936 și de a primi și aderenți musulmani. Deși membru al Ligii contra Imperialismului, PC din Marea Britanie (PCGB) nu reușește să atragă în rândurile sale și studenți proveniți din coloniile africane. Dincolo de susținerea de principiu a popoarelor colonizate, continentul rămâne deci secundar pentru un Stalin* cu privirile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
multor mii de comuniști, între 1933 și 1939 -, cu atât încrederea în Stalin crește, iar mișcarea comunistă iese din izolare. în Franța, Frontul Popular reintegrează PCF în jocul politic. Adoptând un discurs care amestecă antifascismul* și democrația*, comunismul atrage numeroși aderenți și tovarăși de drum. Aceasta până și în SUA, unde alegerea lui Roosevelt și politica sa de New Deal favorizează o anumită toleranță în privința sa. Războiul din Spania* relansează conflictul dintre comuniști și anticomuniști, Hitler și Mussolini pe de o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
provoacă sciziuni în sânul PC din Filipine, Birmania, India și Indonezia. Iar înspre final, un dezastru major: în 1965, acuzat de tentativă de lovitură de stat, cel mai puternic dintre ele, PC indonezian, revendicând mai mult de 2 milioane de aderenți și 15 milioane de simpatizanți, este nimicit printr-o violentă represiune - circa 500000 de victime. Simultan, Revoluția culturală* face să pălească serios prestigiul Chinei comuniste. Singurul succes este cel din Vietnam, țară unificată sub puterea comunistă în 1975 și controlând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din belșug tema intelectualului sceptic și oscilant, înclinat spre introspecție și individualism, incapabil să dea dovadă de „spirit partinic” și gata să trădeze. în mod paradoxal, faptul de a fi depășit această ostilitate de principiu pare a constitui, pentru numeroși aderenți, o atracție suplimentară. într-o logică a adeziunii* sectare, ei trebuie să-l ucidă în adâncul ființei lor pe „omul vechi” pentru a renaște și a se pune în slujba unei cauze pe care caracterul ei extremist o face cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de luptă... Votează comunismul!” proclamă Johannes Becher, traducătorul lui Maiakovski. Ieșit din expresionism, Becher - viitor ministru al Culturii în RDG - ilustrează itinerarul acelor scriitori și artiști din avangărzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadismul, suprarealismul și futurismul furnizează cauzei comuniste aderenți dintre care mulți o vor lăsa mai moale când URSS va rupe cu ei pentru a adopta „realismul socialist”. Este și cazul suprarealiștilor francezi care, fascinați de violența revoluționară și de distrugerea tradiției, aderă la PCF în 1927 sau rămân
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toate crimele trecutului, chiar dacă nu le justifica”. Funcționează din plin „ecuația” menționată de F. Furet în Trecutul unei iluzii - „oricine îl critică pe Stalin ține cu Hitler” - care dotează mișcarea cu o formidabilă forță de intimidare și-i împiedică pe aderenți să-și pună întrebări asupra naturii totalitare a regimului sovietic. Dezlănțuirea aparent aberantă a teoriei* naziste conferă coerenței marxist-leniniste o formidabilă putere de seducție. David Caute a arătat ce anume datora aura comunismului din Franța de după războiul revanșei raționalismului francez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se comporte în totală conformitate cu ideologia și cu linia politică definite de acesta. Odată ajuns la putere, Partidul Bolșevic devine un partid-stat* puternic, care oferă recompense și servește ca model pentru secțiile IC. Acum, conducerea partidului îi alege pe aderenți și-i respinge atunci când nu mai corespund obiectivelor sale. Deja sub Lenin, dar și mai multe sub Stalin*, PCUS trece în mai multe rânduri prin epurări și campanii de excluderi, expulzând din sânul său nenumărați comuniști. Unii dintre excluși rămân
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să devină una din secțiile sale naționale, cu obligația de a aproba 21 de condiții de aderare. și curând, prin bolșevizare, iar apoi prin stalinizare, respectarea strictă a directivelor devine mijlocul de a măsura fidelitatea fiecărei secții și a fiecărui aderent la inima sistemului - PCUS și șeful său, Stalin -: „spiritul de partid” este acum decisiv. Abaterile de la acest spirit permit reperarea oricărei deviații de la ortodoxia ideologică și politică. Cum cea mai mare parte a secțiilor IC provin din niște grupuri preexistente
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în septembrie 1939, în urma încheierii pactelor germano-sovietice, numeroși membri ai PCF, intrați în partid pe calea antifascismului*, îl părăsesc fără zgomot din același motiv. După 1956*, în urma destalinizării* și a zdrobirii revoluției ungare*, numeroși intelectuali părăsesc PCF și jumătate din aderenți părăsesc PC din Marea Britanie. Chiar și în afara acestor perioade de criză, PC cunosc un important turn over: intrat în partid în euforia vreunei sărbători specifice sau a unui miting, se întâmplă ca noul comunist să nu suporte mult timp disciplina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Roșii! Dacă Armata Roșie ar fi fost la Paris, acum ar fi [și în Franța] ca în Iugoslavia”. Totuși, chiar dacă PC occidentale nu pun mâna pe putere, perioada Eliberării le este deosebit de fastă. Când se iau în considerație numărul de aderenți și de votanți, sau ponderea în sindicate*, în aparatul de stat, bilanțul e univoc, iar progresele spectaculoase, chiar dacă acestea sunt mai importante în Est decât în Vest. în ajunul războiului, treisprezece PC activau în ilegalitate; la terminarea lui, singurele rămase
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Londra, la înființarea Asociației Internaționale a Muncitorilor (A.I.T) sau Internaționala I, pentru care redactează „Adresa inaugurală” și căreia îi devine unul dintre lideri. La cel de-al III-lea congres, în 1869, A.I.T. regrupează deja 700.000 de aderenți, muncitori din Franța, Anglia, Germania, Elveția - fondatorii - dar și din SUA, Austria, Belgia, Spania, Italia, având secții și în Ungaria, Olanda, America de Sud. Atâta doar că ea este măcinată de puternice tensiuni între „internaționaliști”* (Marx), naționaliști (Mazzini), mutualiști (Proudhon) și, foarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Kriegel), ce organizează întâlniri periodice în care se exprimă o dreaptă - social-democrația* germană de marxism ortodox -, o stângă - Jean Jaurès - și o extremă stângă - Lenin*, R. Luxemburg, A. Pannekoek. La începutul anului 1914, aceasta reprezintă o forță: 4 milioane de aderenți, 10 milioane de sindicaliști, 12 milioane de alegători, 200 de mari ziare. Dar în august 1914, odată cu primul război mondial, voința internaționalistă a socialiștilor dispare în fața sacrei Uniuni. Confruntându-se cu „falimentul” celei de-a II-a Internaționale și cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
păstrează controlul marii industrii și al băncii și, prin urmare, al economiei. Totuși, acest „dezgheț” economic este însoțit de o rigidizare în domeniul politic: al X-lea Congres al Partidului bolșevic interzice fracțiunile și o nouă epurare* afectează 25% dintre aderenții partidului ale cărui reguli de admitere devin și mai drastice. NEP nu este decât un recul momentan impus de circumstanțe, așa cum scrie Lenin: „Operăm o retragere strategică ce ne va permite să înaintăm pe un front vast într-un viitor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
curând va fi adoptată de toate partidele comuniste: Biroul Politic (BP) este locul unde se iau hotărârile politice; Secretariatul BP, format din secretarul partidului și din adjuncții săi direcți, se ocupă de afacerile urgente; Biroul de Organizare se îngrijește de aderenți și de cadrele intermediare; Comitetul Central (CC), cu o periodicitate multianuală, dezbate marile orientări. în 1921, în timpul celui de-al X-lea Congres al Partidului bolșevic, Lenin impune interzicerea fracțiunilor în cadrul CC, în numele unității partidului și al unei stricte ierarhii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
responsabililor de secție și de celulă sunt responsabilii regionali. Dacă o celulă se opune deciziilor venite de la treapta superioară, este preluată sau dizolvată. Celulele trebuie să reprezinte baza partidului, sporirea sau diminuarea lor stând mărturie pentru vitalitatea acestuia. Tipurile de aderenți variază de la perioadă la perioadă. Proveniți din mranița socialistă și apoi sindicală, militanții anilor 1920 formează un aliaj compozit; dar, din pricina bolșevizării, organizarea și modurile de recrutare se schimbă. Mediul prim și privilegiat rămâne lumea muncitorească: muncitorii din marile întreprinderi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politicii externe* a URSS implică o schimbare radicală a liniei generale a Internaționalei Comuniste (IC). A doua zi după 23 august 1939, secțiile IC susțin apărarea națională antifascistă, chiar dacă, descumpănită de un viraj politic atât de brusc, o masă de aderenți părăsește organizațiile comuniste. La 7 septembrie, Stalin îl primește pe Dimitrov* și fixează noua direcție: războiul angajat este un război „inter-imperialist” care zdruncină sistemul capitalist, aduce la ordinea zilei revoluția socialistă și, datorită distrugerii „statului fascist polonez”, permite extinderea zonelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt, în principiu, alese în mod democratic de la bază, sunt desemnate în realitate de sus în jos, de către grupul conducător*, aflat la ordinele liderului care dispune de o putere cvasi-absolută, mai ales sub Stalin între 1936 și 1953. Conducere, aparat, aderent, societate Definit de Lenin ca „avangarda” conștientă a proletariatului, PCUS apare după Revoluția din Octombrie ca o structură elitistă ai cărei membri, puțin numeroși, trebuie să se arate întru totul devotați cauzei revoluționare și idealului comunist; totuși, însușindu-și puterea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o practică din ce în ce mai sistematică ce vizează eliminarea vechii elite și asigurarea docilității cadrelor nou promovate. în acest scop, Stalin orchestrează, mulțumită poliției politice, valuri succesive de controale și apoi de violente epurări în 1933 și 1935. în 1935, controlarea tuturor aderenților se soldează cu suspendări și excluderi ale indivizilor „îndoielnici”; în 1936, controlarea îi vizează pe membrii „pasivi”, formulare ambiguă care permite o dezlănțuire a violenței și inaugurează Marea Teroare*. Bilanțul acesteia va fi cumplit: 70% din membrii Comitetului Central aleși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]