3,016 matches
-
și calzi și iubitori... Privirea ta, o mângâiere Ce am visat-o deseori... Tu mi-ai zâmbit...și parcă cerul S-a comprimat într-un surâs Ștergând cu degete de dor Suspinul, lacrima ce-am plâns... Iar vocea ta...o adiere Ce mângâia inima mea Mi-a spus apoi cu voce dulce Că vrei să fiu mireasa ta... Înlănțuiți, pe drumul vieții Pășim spre-același răsărit Râzând ca trandafirii-n soare Din ziua când ne-am întâlnit! Așteptare... Se scutura a pomilor
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești de îngeri cântate Pe plaiul sacru al Daciei, în spirit reînviate. Ian 2015 Referință Bibliografică: Iarna - sub cerul Daciei / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
păpădie, Singura din deal în vale Și-a pus aur în petale. Rușinoasă și stingheră, Se înalță-n vânt și speră Zi de zi să facă baie Când în raze, când în ploaie. Dintr-o dată, cu plăcere, A simțit o adiere, Iar apoi o sărutare! Cin’ să fie, cine, oare? Fluturele, cin’ să fie! El hoinar e pe câmpie, El este poetul care Unde-s frumuseți, apare! Fluturele, cu o floare Sărutându-se în soare, Este pe a artei scară Monument
MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382425_a_383754]
-
va face, Peste vreme praf de tină, Un olar o să mă facă, Pentru alții ...ocarină... Voi fi trup de păsărică, Sunet vesel de vioară, Voi fi clopot ce va bate Trist, prelung la ceas de seară... Și voi fi o adiere, Poate-un înger, poate-un vis, Poate-un vers pe o hârtie, Nerostit, poate nescris... Referință Bibliografică: DORINȚE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate
DORINȚE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382438_a_383767]
-
2016 Toate Articolele Autorului Zeul nu va recunoaște Aerul rănit de plânsul Mamelor care vor naște Fiii morți lui viu răspunsul. Marea nu va recunoaște Picătura care vine Străpungând bazalt în coaste, Praguri, crânguri și rovine. Vântul nu va recunoaște Adierile de-aripă, Zboruri frânte vor renaște, Etern Pheonix se-ntruchipă. Dumnezeu va recunoaște Omul, marea, zborul, vântul Nici un alt zeu nu se naște Făr' de-ai pângări cuvântul. *** Volumul ~ manuscris "Clonapolis" Referință Bibliografică: Dumnezeu va recunoaște! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
DUMNEZEU VA RECUNOAŞTE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382454_a_383783]
-
e dor s-o întâlnesc. Era așa frumoasă dragostea! Era căldură și libertate, era cer și verdeață, rază de soare și mac îmbujorat. Femeia în negru: Te-a așteptat mult. A așteptat să te întorci la ea. Tresărea la fiecare adiere de vânt crezând că ești tu, pe urmă s-a îmbolnăvit de dor. X: Unde este acum? Îmi doresc s-o văd! Femeia în negru (se apropie de el): N-ai înțeles? X: Ce să înțeleg? Femeia în negru: A
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
amintiri trecute, Pe locul unde calcă pașii tăi Pe vorbele nespuse, astăzi mute, Pe ochi-ți blâzi, pe verdele din ei. Am scris adânc pe teama revederii, Pe urmele pierdute... dintre noi, Pe zori, pe zi, pe ceasurile serii, Pe adieri de vânturi și pe ploi. Să nu mă uiți... e strop de fericire, Fir de izvor despovărat de stâncă, Fărâma... unui colț de amintire Menit să spargă liniștea adâncă. Referință Bibliografică: Să nu mă uiți... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN
SĂ NU MĂ UIȚI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382464_a_383793]
-
senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea în care stai mâșcându ți doar ochiul între vagi semne desenându mi conturul cu începuturi din care într una apari ce de umeri ating retopindu le
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de vânt. Spicele se aplecau in fața noastră greoaie, făceau mătănii până la talpa pământului unde frânghii negre de furnici amețite sunau din surle și trambițe vestind că peste câmpie se va năpusti în curând dezlănțuită furtuna. Și totuși ne era
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
speranță...” (Iz de primăvară). Și dacă vara-i oropsită, vitregită de poezii dedicate ei, să trecem la anotimpul următor, prin câteva versuri reprezentative: ”Copacii se răsfrâng în zare, / Ducând povara vântului în spate /Și fiecare pată de culoare /Pălește-n adierea frunzelor udate.” (E toamnă), precum și aici: ”Cum să cred că nu e toamnă,/ Când în pomi nu mai e poamă, /Iară florile-ofilite / Plâg, de frunze părăsite?” (Cum să cred că nu e toamnă?”). Trecând prin timp, descoperim un ”Ajun de
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
pașii mei călcând pe urma ta Iar visul meu pe-al tău se înfășoară. Sărutul tău și gura ta aș vrea Acuma ca și când e-ntâia oară. Iubito, îmi miroși a primăvară Și-n mintea ta se cuibăresc iar vise. Ești adierea mea din orice seară Chiar de cuvintele îți sunt nescrise. Când pașii mei sărută pașii tăi Ființa mea pătrunde în a ta. Împreunate-n vise mai mereu Nimic din ce am vrut nu poți rata. De dorul tău cuprins și
FRUMOASĂ CU PREMEDITARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382546_a_383875]
-
alină. Ți-au curs din ochi salbe de perle - o mare, la capul meu, măicuță, îl implorai și te certai cu El să nu-mi oprească anii; au plâns și sfinții din icoane și ruga-ți ascultară. Ce șoaptă, ce-adiere, suavă mângâiere, cântec de leagăn, dulce! Să nu îmi pleci măicuță, prezența ta mi-i aer! Să nu-ndrăznească viața, din lumea mea te rupă! (Poezia, „Sărut-mâna”, p.36). Și în același registru, „STATORNICIE”, p. 160, dar acuzator, cu averizare
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
în ochii mei, nu-ți fie teamă și vino de mă mușcă, să-mi lași rană, fi derbedeu, golan, fi haimana vino de mă pătrunde,că în codrii luna-i stea, de vrei mă ai, sunt doar un vânt sunt adierea ta de neînfrânt, te culcă în pat, e așternutul nou și vino sunt a ta, sunt fata din tablou, stinge lumina, ca să putem dormi și când vor da iar zorii, vom ști a ne iubi. Referință Bibliografică: fata din tablou
FATA DIN TABLOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383834_a_385163]
-
dintre poezii creînd veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa - pictată cu fluturi și nori albaștri - când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea - Iubirea, mai întâi sub forma unui vis frumos, mai apoi frântă în zbor de dorințe sau gânduri nespuse. O iubire intensă și marcantă
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Cu credința falnic copac al vieții, luminii tribut. Visează frumosul meu, visează cu mine Cum brațele ramuri ți se deschid minune, Din liane țesute de fluturi cu-al orhideei amor Fă-mi balansoarul iubirii și leagănă-mă cu dor. Roagă adierea toamnei să-mi dea ușor avânt... Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ... Privește-le jertfă și iartă că ți-au lăsat crengile golașe... Te voi acoperi eu cu muguri noi de săruturi pătimașe... E toamnă noastră și-a lor, iubite
AMINTIRE DIN VIITOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383842_a_385171]
-
FI FELURIT ȘI ÎL GĂSIȚI CĂUTÂND ATENT ȘI SINCER ÎN VOI : DRAGOBETE De unde vin ? Motto: M-am scris pe-un colț de vânt pentru Iubita” de unde vin ? dintr-o răscruce de gust pelin și altul dulce în zborul lin o adiere de rozmarin ca mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să rămân la ceas de seară lângă-al tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fancurier și trei volume qpoem sclipirea zilei prima vizită la oftalmolog într-o zonă necunoscută a orașului și indicatorul ambiguu așa ca la o răscruce de viață așteptare măcar de nu-mi uitam tableta confirmarea oftalmologului da da calculatorul o adiere primăvăratică învăluitoare ca o cămașă țesută din șoapte după ce ai făcut dragoste un drum de întoarcere care parcă nu se mai sfârșește și teama că până ajungi acasă și deschizi calculatorul se vor fi scris deja toate poemele lumii Referință
CUVINTE FERECATE PE DINĂUNTRU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384022_a_385351]
-
normal, uitându-se după brichetă. Aprinse detașată țigara de parcă ar fi fost într-un bar cu amicii săi, nu în casa dascălului, trase un fum și-l expiră, urmărindu-i rotocoalele ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina, întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Ramona tuși încurcată, coborându-și privirea spre
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
lumi fantastice, se vedeau imagini de-o rară frumusețe: flori superbe... pe care (fiindcă mintea omenească le poate plăsmui numai în vis), le-am admidat cu mare plăcere: crizanteme, trandafiri, crini regali, orhidee își deschideau petalele multicolore și, răpite de adierea unui zefir rătăcit în zilele lui Octombrie (încă însorit) lăsau să se audă blânda armonie a „codrului bătut de gânduri” ce se tălăzuia pe o mare de doruri nostalgice... m-au făcut să simt fiorul toamnei. Regina mea iubită, ROMANȚA
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii „te iubesc” *** Referință Bibliografică: iubire mută / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383385_a_384714]
-
Culese-n truda de pe câmpuri, Culorii vii și-mbelșugate Îmbracă noi, aceste timpuri... Printre reci brume, se zăresc Priviri amare, îndulcite De seninul ce le-nsoțesc În inimi, traversând grăbite... Ca o blandă mângâiere, Dinaintea iernii ce vine, Este-a toamnei adiere Ce pătrunde-n raze divine! Râuri în nuanțe arămii Curg întinse peste coline, Despletite în poteci vii, Suflete reușind s-aline... Început de noiembrie, În dimineți ușor amorțind Și-n ceas de seară târzie, Trece ca-n vis, feeric plutind
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
nesfârșit în ritmuri diferite, în fața propriului destin și a nemuririi esenței divine. Partea sinelui cel ancorat adânc în existența lumească e martoră a renașterii permanente a sufletului, a înălțării continue a gândirii prin acesta și a reîntineririi spiritului după fiecare adiere mângâietoare a bucuriei înțelepciunii mărețe dăruite! În timp ce trupul își găsește odihna întins, sufletul își primește puterea deschis fiind către izvorul revărsându-se deplin din univers, în care binele se sincronizează cu frumosul, curgând lin și împletindu-se armonios într-un
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când, de clipe
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]