5,887 matches
-
acțiune vuvuzeală („ Vuvuzeală nu există doar la turneul din Africa de Sud", dorintudoran.com, 17.06.2010; „Ce-i cu vuvuzeala asta?", rsshunt.ro, 18.06.2010) sau a vuvuzela, în participiul vuvuzelat („meciuri «vuvuzelate» la maximum", hotnews.ro, 18.06.2010); adjectivul vuvuzelesc e mai rar („comportament vuvuzelesc", surorilemarx.wordpress.com, 15.06.2010), dar vuvuzelicare deja câteva zeci de atestări („Fără modestie, numai noi mai lipseam din peisajul, și sper să mă auziți când zic asta, feeric și vuvuzelic", sfinxu.blogspot
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
și sper să mă auziți când zic asta, feeric și vuvuzelic", sfinxu.blogspot.com; „zgomotul vuvuzelic despre care vorbim cu toții", rsshunt.ro, 18.06.2010). Plăcerea și ușurință derivativa sunt de altfel un fenomen internațional, cum o atestă și un adjectiv vuvuzelic în texte în engleză („vuvuzelic euphoria", docstoc.com, „vuvuzelic enthusiasm", h uffingtonpost. com 14.06.2010) sau vuvuzelico în italiană și spaniolă („disturbo vu vuzelico ", web. comm unity. gaz-zetta.it, „El sindrome vuvuzelico", crisolplural. com). Semantic, aceeași frenezie i-
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
explicativ ilustrat (DEXI, 2007), mai nou și mai clar orientat spre terminologiile de specialitate, înregistrează ambele forme, tratân-du-le drept cuvinte diferite: repondent ca substantiv, preluat din franceză, cu definiția „Persoană care răspunde la un sondaj de opinie; respondent"; respondent ca adjectiv, din engleză și franceză, folosit în psihologie („despre comportamente, reacții, reflexe condiționate: care corespunde unui stimul ușor identificabil"), dar și ca substantiv, cu un al doilea sens, sinonim cu repondent. Dacă ne referim doar la substantivul cu accepția „persoană care
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
este înregistrat cu mai multe sensuri, mai vechi sau mai noi: „persoană care este somată să dea un răspuns", „garant" sau (în sociologie) „persoană care răspunde la o anchetă sau la un sondaj de opinie". În engleză, respondent, substantiv și adjectiv, provine de la verbul respond, preluat din vechea franceză. Și respond, și répondre sunt urmași ai verbului latin respondere, din care provine, de altfel, și verbul românesc a răspunde. Revenind la formele concurente din română, constatăm că ambele sunt justificate, au
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
morfologic (DOOM 2005) este înregistrat doar femininul cabrioletă. Cred că așa și trebuie să rămână: forma feminină e bine instalată în limbă și poate prelua fără dificultate sensul modern. Oricum, acest sens este reprezentat în română în primul rând de adjectivul substantivizat decapotabilă. Echivalența dintre cabrioletă, cabrio și decapotabilă (cu justificata absență a lui cabriolet.) se poate observa foarte bine într-un articol recent, în care sinonimele alternează din necesități stilistice: „Ziariștii francezi visează la o decapotabilă derivată din Dacia Sandero
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
genului s-au stins, nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să constați că în jurul aforismului nu a crescut în timp o familie de cuvinte ieșite din flexionarea rădăcinei comune, derivațiile lexicale fiind ca inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu sînt neapărat aforistice, dar cea
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Rodica Zafiu Termenul eolian (adjectiv împrumutat din franceză) era deja cuprins în dicționarele noastre de la sfârșitul secolului al XIX-lea (de exemplu, în dicționarul român-francez al lui Frédéric Damé, din 1893). De fapt, de la început au intrat în română două omonime: unul referindu-se la
Eoliene by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6153_a_7478]
-
eòlica (în italiană - energia eolica), în vreme ce engleza are windpower și wind energy, germana Windenergie etc.; la stabilizarea terminologică au contribuit, probabil, și căile de pătrundere a investițiilor străine (în care o pondere mare par să aibă companiile spaniole). În prezent, adjectivul eolian se folosește și substantivizat, în forma feminină: „Dobrogea, tărâmul unde eolienele se învârtesc 11 luni pe an" (Financiarul, 15.07.2008); „un veritabil Război al eolienelor" (agentia.org, 26.07.2010). Substantivizarea poate proveni, prin elipsă lexicalizată, din turbină
Eoliene by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6153_a_7478]
-
ucigașul se predă poliției, își descrie fapta, fără să o explice, în fața unui procuror debusolat și a unui polițist siderat. Aici, în opinia mea, Cristi Puiu pierde filmul din mână, ratează finalul. În primul rând, cei care au văzut Polițist, adjectiv (2009) al lui Corneliu Porumboiu îl vor recunoaște pe actorul Ioan Stoica, personajul Nelu din filmul lui Porumboiu distribuit într-un rol similar. Similitudinea devine aici supărătoare, același registru, același actor, același tip de scenă, alt film. În al doilea
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
riscă să piardă personajul, tensiunea la care a fost adus descrește, se pierde în ricoșeul ironic. Porumboiu reușește să țină cele două registre într-o relație armonică, nicio clipă ceea ce stârnește amuzamentul, nu diminuează tragicul în scena finală din Polițist, adjectiv, ci îl potențează, asta și pentru că asistăm acolo la un mind game menit să subordoneze o conștiință unor comandamente retorice. În al treilea rând, regizorul, ca și Porumboiu a apelat prea mult la virtuțile litotei și filmul devine guraliv pe
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
Rodica Zafiu Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediție, din 2005, a Dicționarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ). Norma se diferențiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferința pentru formele feminine dragele și dragelor. Rapoartele de monitorizare a limbii folosite la
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
ori mai multe exemple ale formei dragele, în raport cu dragile; în mod semnificativ, primele citate care conțin forma dragile provin chiar din mesaje care îi pun în discuție corectitudinea: „Cum se spune corect: dragele mele sau dragile mele?" (tpu.ro). Variația adjectivului draga fost descrisă de Mioara Avram, într-un articol din 1979, republicat în volumul Probleme ale exprimării corecte (1987); preferința normatorilor pentru formele dragile/dragilor este motivată de regularități morfologice: articolul se adaugă desinenței de plural; întrucât femininul dragă are
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
multe ori ele provin din alte necesități ale comunicării decât raționalitatea și sistematicitatea (respectiv din analogie, dorință de economie, nevoie de diferențiere etc.). În acest caz, situația care rezistă cel mai mult normei și pare a justifica abaterea este folosirea adjectivului substantivizat, la vocativ. Conform normei, forma de adresare dragilor! nu prezintă diferențe de gen. În realitate, limba vorbită a introdus o diferențiere, o marcare suplimentară prin desinențele specifice: prin forma dragilor, vorbitorul se adresează unor bărbați, iar prin vocativul dragelor
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
fonetică, repetiția lui e din articol și posesiv contribuind la preferința pentru desinența e: dragelemele. În fine, trebuie să ținem cont și de istoria formelor în discuție: în dicționarul lui Frédéric Damé (Nouveau dictionnaire roumain-français, din 1893) se preciza că adjectivul dragare la plural formele dragi (la masculin) și drage (la feminin); sintagma dragele mele era indicată ca atare și tradusă „mes chéries". În epocă, forma drage era folosită de Alexandrescu („dragebatalioane", ap. Dicționarul limbii române, Tomul I, Litera D) sau
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
române, Tomul I, Litera D) sau de Eminescu („visul țărei drage", în Opere, vol. IV, Poezii postume) etc. Din toate explicațiile și justificările de mai sus, cea mai importantă mi se pare - prin generalizarea în uz - diferențierea femininului de masculinul adjectivului substantivizat. Poate că ar trebui, cu riscul de a complica o paradigmă, să păstrăm forma dragi ca plural feminin nearticulat și să acceptăm forma drage pentru pluralul feminin urmat de articol (dragele, dragelor). În fond, adjectivul drag, componentă esențială a
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
diferențierea femininului de masculinul adjectivului substantivizat. Poate că ar trebui, cu riscul de a complica o paradigmă, să păstrăm forma dragi ca plural feminin nearticulat și să acceptăm forma drage pentru pluralul feminin urmat de articol (dragele, dragelor). În fond, adjectivul drag, componentă esențială a formulelor de adresare afective, conține deja o excepție morfologică - forma dragă pentru vocativul masculin: dragă Tudor, dragă băiete, frate dragă...
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
orale, cuvântul destoinic? Cuvântul provine din slavonă și este atestat încă din cele mai vechi texte religioase (din secolul al XVI-lea). Dicționarele actuale (Noul dicționar universal, 2006; Dicționarul explicativ ilustrat, 2007, DEX 2009) nu indică procesul de arhaicizare a adjectivului. În DEX, se precizează sfera de aplicație a calificării („Despre oameni și acțiunile lor”) și sunt explicate sensurile „vrednic, merituos”, „isteț, îndemânatic”, „capabil; (...) competent”. Ultimul înțeles este pus în relație cu o construcție foarte rară în limba actuală, în care
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
În DEX, se precizează sfera de aplicație a calificării („Despre oameni și acțiunile lor”) și sunt explicate sensurile „vrednic, merituos”, „isteț, îndemânatic”, „capabil; (...) competent”. Ultimul înțeles este pus în relație cu o construcție foarte rară în limba actuală, în care adjectivul e urmat de un verb (destoinic să facă, destoinic a face). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul I, partea a 4-a, Litera D, 2006) sensul „demn, vrednic” apare ca învechit; nu la fel sunt considerate sensurile „priceput”, „apt, capabil
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
destoinică”, „dovezi destoinice” (în texte juridice) etc. Probabil că mulți vorbitori recunosc încă în destoinic un termen de apreciere, de calificare pozitivă. Pentru generațiile care au traversat măcar în parte perioada regimului comunist, cuvântul se asociază difuz cu discursul propagandistic: adjectivul destoinic era un termen menținut artificial în uz în descrierile oficiale ale „omului nou”. Câteva exemple din DLR ilustrează acest uz: „foarte mulți lucrători destoinici” (Flacăra, 1975); „mecanizatorii lor sînt mai destoinici” (Flacăra, 1978). Căutarea cu ajutorul motorului Google ne oferă
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
din 17 februarie) ne dă o veste bună: metaforele ne stimulează psihicul. Un studiu recent a arătat că expresii precum „inimă catifelată”, „zi dură” sau „situație spinoasă” au efect stimulator asupra centrilor tactili din creier. Se pare că, din toate adjectivele unei limbi, creierul are predilecție pentru epitetele care evocă senzații propriu-zise (olfactive, tactile, gustative etc.). Să mai spună cineva că figurile de stil, zorzoane inutile fiind, nu priesc gîndirii! Din păcate, din aceeași revistă aflăm că internetul și mass-media provoacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
intervievatul își privea interlocutorul, după caz, timp de 5 secunde, 30 de secunde sau 50 de secunde (aproape toată durata interviului). Ulterior, participanții au fost puși să aprecieze intervievatul prin prisma unei scale care conținea o serie de perechi de adjective (spre exemplu, sociabilitate/nesociabilitate, egoism/generozitate etc.). Rezultatele studiului au reliefat că persoana era considerată mai sociabilă, rațională și demnă de încredere cu cât privirea intervievatului spre intervievator avea o durată mai îndelungată. O concluzie firească a unei astfel de
Părinți de succes: Învățați copiii să se uite în ochii interlocutorului () [Corola-journal/Journalistic/48255_a_49580]
-
ar chema Maria ? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții”, Sărmanul Dionis) și - evident - la Caragiale. Dicționarul limbii române (DLR, tomul VI, Litera M, 1965-1968) cuprinde numeroase exemple din literatura secolului al XIX-lea și al XX-lea, în care adjectivul malițios (cu precizarea „livresc, despre oameni și despre firea sau manifestările lor”) are sensul atenuat, ca în franceză: „cu o privire malițioasă” (N. Filimon), „ochi vii, în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție” (Sadoveanu); „în ochii aceia
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
Dictionary, 1999). Ajungem astfel la situația actuală din română, adică la un nou exemplu pentru felul în care influența engleză recentă tinde să anuleze unele nuanțe semantice datorate francezei: malițios se folosește azi tot mai des ca simplă traducere a adjectivului englezesc malicious. Cel puțin în limbajul informatic, în care echivalările grăbite sunt frecvente, acest uz domină, astfel că devin malițioase programele, codurile, aplicațiile etc.: „deși nu par a fi altceva decât reclame, aceste aplicații sunt folosite pentru a instala programe
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
infiltrat cu aplicații malițioase (ibidem); „e cu scop de marketing acel site, nu cu scop malițios” (forum.softpedia.com); „Un microprocesor malițios oferă noi oportunități atacatorilor” (securizare.ro) etc. Evident, în toate aceste cazuri ar fi fost posibile traduceri prin adjectivele dăunător, nociv, rău-intenționat etc. Așa cum am văzut, sensul pur negativ al lui malițios, moștenit din etimonul latinesc, e prezent în definițiile din dicționarele noastre; s-ar putea susține că influența englezei nu face decât să-l reactiveze. Uzul cultivat al
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
1 Joc de cuvinte intraductibil. Pennsylvania este, alături de Massachusetts, Kentucky și Virginia, unul dintre cele patru state americane a căror legislație locală le definește statutul administrativ prin termenul de commonwealth (republică) în loc de state (stat). Prefixul un- sugerează insolitul, neobișnuitul din adjectivul uncommon. Așadar, Pennsylvania ar fi un stat / o republică insolit(ă). 2 Acronimul, ambiguu, se poate referi la liga polițiștilor sportivi, o asociație de protecție și adopție a animalelor, o organizație ce oferă consultații juridice părinților etc.
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]