816 matches
-
comandată pentru anumite ambianțe decorative, operele deplasându-se oriunde dorea clientul să le așeze. În timpul Renașterii, așa numitele deschi da parto, tăblițe pictate pe ambele părți cu imagini religioase, au dobândit o formă circulară. Nașterea Domnului de Masaccio (Berlin) și Adorația magilor a lui Botticelli (Londra) au fost probabil gândite inițial ca deschi da parto. Tot proiectate pentru uz mobil au fost și tondourile cu Madone, ca și bine cunoscutele reliefuri florentine în terra-cotta realizate de membrii familiei della Robia și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
geometric. Așa-numite hărți T-O ale lui Isidor din Sevilla (figura 40) foloseau trei cursuri de apă - Nilul, Niprul și Mediterana - pentru a subîmpărți lumea în trei continente, cu Ierusalimul stabilit a fi așezat lângă centru. Botticelli, pictând o Adorație a magilor, a putut să așeze pe Fecioara cu copilul în mijlocul unei mulțimi de participanți, fără a o distinge vizual prin mărime sau prin detașare spațială. Pictorul nu avea nici un motiv să se teamă că ea se va pierde. Se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cerul gol deasupra orizontului și culmea lipsei de sensibilitate a realității inanimate de sub cornișa evidențiată ca o demarcație de piciorul lui Hristos. Exact așa cum Învierea lui Piero stăvilește vectorul acțiunii pe verticală, Nașterea Domnului a aceluiași (figura 59) preschimbă povestea Adorației într-un solemn portret de grup ocupând suprafața planului orizontal. Aici centricitatea pătratului nu înfrânge ridicarea și căderea, ci mișcarea de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
anterior că, în planul frontal, cadrul delimitativ creează centrul de echilibru prin inducție. Am observat că atunci când cadrul este redus la o fereastră și prin aceasta detașat de spațiul pictural, delimitările interioare îi preiau funcția. E instructiv să observăm în Adorația magilor a lui Bosch (figura 119) cât de atenuat apare grupul Madonei înconjurate de credincioși din lipsa unei circumscrieri defectuoase. Un vector central estompează Madona în drumul său spre peisajul din depărtare. Aceasta este situată în aer liber, precar protejată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara cu pruncul este reprezentată în centrul de echilibru al tabloului, înconjurată atât vertical, cât și orizontal de grupul spectatorilor și închinătorilor. În versiunea tridimensională, ea domină în mod clar scena din fața staulului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un act de supremă iubire, adevărul însuși. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că l-am plămădit în ființa mea, orice proiect sub care îmi așez viața devine un obiect al adorației mele. El este marca, pe care o port în mine, a faptei mele viitoare, și tot ce am pus pe lume în numele lui îmi aparține și îl iubesc ca pe copilul meu. Dar ce este „încremenirea în proiect“? Și de ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este relația ompământ: Ion se naște din pământ, pentru a ajunge, în finalul romanului, tot în pământ. În relația cu omul, 22 personajul - obiect este perceput pe trepte de manifestare diferite: pământul - mamă, pământul-ibovnică, pământul stihie: ”Pământul este obiect al adorației, dar și al spaimei; cauză a existenței și ocrotitor al ființei. Îndeplinește funcția mamei, este un loc de refugiu, dar și agent al marilor neliniști și tragedii”. Criticul literar Dan Mănucă afirmă că cele două ”glasuri” ale personajului: iubirea și
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
într-atât de acest gând, încât le va fi cu neputință să se lipsească de această tutelă, de această conducere, dacă vor voi să trăiască în pace și în liniște; vor recunoaște autocrația stăpânitorului nostru cu o venerație apropiată de adorație, mai ales când se vor convinge că funcționarii noștri nu vor înlocui puterea veche cu a lor, ci nu fac decât să execute orbește prescripțiile stăpânitorului. Ei vor avea o foarte bună stare, fiindcă am aranjat totul în viața lor
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
fruntașilor politici, a oratorilor care strigă cuvinte nebune, pe care le numesc principii mari și care în realitate nu sunt altceva decât utopii. Puterea noastră va fi arbitrul ordinii, care face toată bucuria oamenilor. Aureola acestei puteri va naște o adorație mistică și venerația poporului. Adevărata forță nu se tocmește cu nici un drept, nici măcar cu dreptul divin: nimeni nu îndrăznește s-o atace spre a-i lua cea mai mică părticică din putere. Sumar: Reducerea producției obiectelor de lux. Mica industrie
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
la lungi dezbateri și controverse aprinse, între care merită menționată reacția bisericii catolice, care, în ciuda aprecierilor lui Toma din Aquino 6, îl acuză de erezie. În ciuda controverselor, interpretarea filosofiei aristotelice de către Maimonide are o puternică influență asupra teologiei în general. Adorația lui Dumnezeu, pe care o întâlnim și la Maimonide și la Toma din Aquino, este redată poetic, multe secole mai târziu, de filosoful catolic Angelus Silesius 7, în cuvintele: Dumnezeu este un nimic străveziu, pe care acum și aici nu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și colaborator al altor doi titani ai Renașterii, Michelangelo Buonarroti 13 și Rafael 14. Contemporaneitatea lor a marcat în domeniul istoriei artelor un moment de apogeu. Toate realizările lui Leonardo invită la meditație. Tablourile sale neterminate, ca "Sfântul Ieronim" și "Adorația magilor", sunt surse de inspirație pentru tehnica picturală. Capodoperele "Fecioara printre stânci", "Sfântul Ioan Botezătorul", "Sfânta Ana", "Maria și Isus", "Cina cea de Taină" și "Gioconda", împreună cu "Autoportretul", sunt catalogate de specialiști ca monumente ale picturii Renașterii. "Autoportretul", aflat în
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
contemporan cu Leonardo, este elev al școlii de pictură manieriste. Își petrece cea mai mare parte a vieții în slujba familiei de Medici în Florența, Napoli și Roma. Ca pictor lasă posterității tavanele lui Palazzo Vechio, cupola din Florența și "Adorația Magilor" din Santa Croce din Bosco Marengo în Piemont. Ca arhitect, este creatorul coridoarelor din fața clădirilor, numite străzile Renașterii. Cea mai cunoscută este Loggia dei Palazzo degli Uffizi a străzii Renașterii și domul octagonal al Bazilicii "Doamnei Umilinței" din Pistoia
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Discret, dar ferm și precis în gusturi și artist în nuanțe, el își clădește o lirică trainică sub cupola adevărului. O poezie de mici cristale, care reflectă cu toate fețele imagini scumpe, contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adorație. MARIN SORESCU În literatura română postbelică, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat că lumea românească dintre Prut și Nistru, intrată sub ocupație sovietică, n-a sucombat, continuând să-și vorbească limba și să scrie
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de altă parte, la exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a cărui sacralitate, proclamată de Lenin încă din anii 1902-1903
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a cărui sacralitate, proclamată de Lenin încă din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea este șeful partidului, obiect al unei adorații inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui Stalin, Lenin este îmbălsămat și prezentat adorației mulțimilor într-un mausoleu construit în acest scop în Piața Roșie; acest exemplu va fi urmat și la moartea lui Stalin, a lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea este șeful partidului, obiect al unei adorații inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui Stalin, Lenin este îmbălsămat și prezentat adorației mulțimilor într-un mausoleu construit în acest scop în Piața Roșie; acest exemplu va fi urmat și la moartea lui Stalin, a lui Dimitrov* în Bulgaria, a lui Mao*, a lui Ho și Min* și a lui Kim Ir Sen
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
religioasă obișnuită, manifestație/procesiune, congres/conciliu etc. Acestea corespund unui calendar sacru - 1 mai (sărbătoarea muncii, 1 august (ziua contra războiului), 7 noiembrie (aniversarea Revoluției din Octombrie) -, și sunt momente de comuniune caracterizate prin unanimitatea comunității și întrunirea ei întru adorația unui om - secretarul general al partidului. De aici până la a prezenta comunismul ca o religie seculară, pasul a fost făcut în nenumărate rânduri și observatorilor le-a fost ușor să facă apropierea dintre ceremoniile, formulele sacre, cultul adus conducătorului - deus
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în culise, fără știrea nimănui - începând cu colegii săi din Politbiuro -, grație geniului său de intrigant, dar și manierei lui de a se prezenta, la funeraliile lui Lenin, ca depozitar al comandamentelor Maestrului, a cărui îmbălsămare a rămășițelor, oferite spre adorație mulțimilor, o impune. Fostul seminarist grefează ideologia marxistă pe substratul religios al maselor ruse și purifică astfel bolșevismul de originea sa străină. Se prezintă, implicit, drept liderul facțiunii rusești a partidului-stat*, drept creatorul unei armate ruse - cea a lui Voroșilov
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lemn în fibră - datorată lui Die Brücke; creată de E.L. Kirchner XIloGRAVURA - lEMN ÎN CApUl FIBREI 1753 - Thomas Bewick (1753-1828), fondatorul xilografiei lemn în capul fibrei 1821 - Blake execută gravurile lemn în cap la Thorton „The Pastorals of the Virgil Adorația Păstorilor” 1842 - Menzel ilustrează Geschichte Friedrichs des Grossen 1857 - Ediția Moxton din Tennyson ilustrată de prerafaeliți, prototipul ilustrațiilor 1866 - Ilustrațiile populare ale Bibliei de Doré 1890 - Ediție revoluționară a lui Chaucer care combină ilustrația de carte și designul de Edward
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
dintre șefi și subordonați. Ghidându‑se după Redl, Mucchielli caracterizează următoarele cupluri de patologie relațională: 1. suveranul patriarhal, pe de o parte, și nevoia de „tată” sau de „mamă” a subordonaților, pe de altă parte (șeful paternal‑maternal, protector, căutând adorație filială și dependență, răspunde subordonaților dependenți într‑o manieră infantilă, aceștia din urmă căutând exclusivitatea grațiilor șefului); 2. liderul‑model incarnând idealul de sine al subordonaților și subordonații care văd în lider realizarea a ceea ce ei înșiși aspiră să fie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
identității tribale. Forța rock-ului ține de autenticitatea violentă a exprimării cântărețului, ca și de ritmul susținut care Înflăcărează publicul, combinând carisma vedetelor, personalitatea lor, marketingul și star system-ul. Acest tip de fluid muzical simbolizează alianța dintre arhaismul mulțimilor În adorație În fața unui idol și sofisticarea tehnologică crescândă a modurilor de a produce artă și divertisment. Putem vorbi și despre o tendință de omogenizare, care valorizează persoana și generația, Împotriva diviziunilor tradiționale ale societății. Revolta individuală socializată, cultul corpului zvelt, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și adecvat” al unei extincții colective! (Sub cea de-a doua dictatură comunistă, cea a lui Ceaușescu, a fost Caragiale și mai ales proza sa scurtă, schițele sale, cele care au fost urcate pe un altar indiscutabil al apologiei, al adorației și al unor infinite citări și comentarii non-critice, devenind parcă o mică Biblie, un fel de carte a lui Mao pe dos, cu care, În absența unei lupte sau organizări efective contra tiraniei, „se lupta” cu sabia de hârtie carageliană
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
le putem afla cauza, necum efectul (efectele). Cu atât mai puțin reflectarea lor în creația artistică/literară. Deodată, (redescoperim că, din tripleta clasică corp-suflet-spirit (trup-suflet-energie) abia dacă mai avem loc în primul, pe care am ajuns să-l exploram cu adorație cinică. S-ar cuveni să facem, în sfârșit, pasul spre cel de-al doilea și să vizăm (vizam) treapta celui de-al treilea. O deschidere a însemnat psihanaliza și influența ei asupra (studiului) literaturii/artelor. Undeva în zona unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mioritic, băiatul cu băț la el, case adunate, școala cu etaj, primărie, plăcuțe albastru oficial, halta Simbrea fondul imuabil al asprimii locurilor, perimetre de gard de lemn, soarele bate în nuc și în trei pruni, vremuri sumbre de calcule productive, adorația soarelui din imixtiune, depresiune pe sfîrșite, valea îngustă cu crac spre nord-est, halta Brusturoasa casele grohotișuri, ordinul pieptului de munte scos în afară, firele de mesteceni în cetină, în același sens biserica de lemn, vîrful ascuțit, Palanca sud versantul bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fata nu mai are răbdare, te așteaptă acasă! sinteză pentru telefoanele primite, Tecuciul depășit de semne de inteligență pînă la condiția majusculei simbolice, ultima exploatare de țiței Ultima Exploatare de Țiței, gări de permanență ceremonială, în numele fiecăreia actul specific de adorație, Bîrlad locuri libere, triunghiul simbol-realitate-vis cu precursoare Voiculescu, căprioara din vis de tine. Crasna trenul spre Huși, Vaslui bomba lumină amorsată la răsărit de Eden, se răsucește în somn, aș vrea mai mult să mă deșir, cu piciorul la clanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]