10,866 matches
-
un Purple Haze cu bâțâieli epileptice. Când te cheamă Andrada nu te poți amoreza decât de un Remus. Mai întâi l-am combătut pe Remus direct în fața Andradei, explicându-i în ce măsură arătarea absentă era inadecvată pentru bunăstarea ei erotică și afectivă. Lovitură ratată, căci a scos la iveală ele mentul creației, unde nu puteam lupta pe teren egal cu caraghiosul. A trebuit să mă autoflagelez, promițând că voi crea și eu în curând. Acum, e cu autoflagelarea cum e și cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
c-ai făcut mari isprăvi, dar după aia îți crapă capul de rușine. Nu a funcționat. — Te iubesc, mi-a zis, suflând voluptuos în ochelari Andrada, dar pentru moment trebuie să duc experiența asta cu el până la capăt. Pe deasupra, impostorul afectiv o mai și snoba, făcând-o să se simtă proastă... Prostia fiind relativă și imponderabilă, sunt întotdeauna uimit când văd că unii aleg soluția neestetică de a-i spune prostului „prost“, știind dinainte că prostul îi va admira supus. E
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de bănuți care circulau prin Taxila și Xin Jiang. Lui Dalí i-a rămas însă un sentiment de malaise, ba chiar o spaimă difuză. Lucru rar. Dali căuta întotdeauna să aibă mintea limpede și trăia într-un fel de ascetism afectiv și intelectual, pentru a putea crea cu o pasiune ponderată. Spaima lui era însă justificată. A pictat atunci acest tablou care-i rezumă revelația. — Dar nu înțeleg, întrerupse Nur Iulian, care, neavând nimic de dovedit, nu se temea să se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îi cunoaștem să reprezinte o continuă aventură? Nu ne place modul de-a fi al celui care ne plictisește (dar nu chiar atât de mult pentru a-l urî)? Ce relevă plictiseala raportat la ceilalți și la noi? O dispoziție afectivă în care lumea nu ne mai spune nimic sau noi nu mai avem raportul potrivit față de lume? Apare plictiseala doar ca un moment necesar între momentele de trăiri intense? Ce mă plictisesc aceste întrebări! Nostalgia după anumite locuri. Există orașe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Apare plictiseala doar ca un moment necesar între momentele de trăiri intense? Ce mă plictisesc aceste întrebări! Nostalgia după anumite locuri. Există orașe de care ne legăm afectiv, fie și doar vizitându-le. Sunt construite în armonie cu sistemul nostru afectiv. Corespund la ceva intim din noi. Un drept la care oamenii țin foarte mult: dreptul la diferență. Chiar dacă este o diferență ce apare în cadrul asemănării. Diferența este căutată cu asiduitate, creată atunci când nu este găsită, pentru a justifica în acest
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
decât ar fi necesară pentru împlinirea promisiunilor. Bocetul joacă un rol de marker ontologic: în funcție de intensitatea lui (și de mulțimea bocitoarelor) se descoperă valoarea existenței mortului, demnitatea sa ontologică. Ceea ce arată că măsura importanței unei existențe este dată de legăturile afective prin care ceilalți sunt legați de el. În fond, mulțimea participanților la înmormântare, numărul coroanelor, fastul ceremoniei, sunt elemente considerate relevante pentru valoarea unei existențe stinse; ele indică conexiunile, altfel invizibile, ale acestei existențe cu ceilalți; reprezintă un altfel de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
conștienți de toate acestea; ceea ce nu ne oprește să fim așa. Din gramatica unei limbi răzbat semnele ierarhiilor valorice ale acelei nații; semn că stabilirea valorilor ține în bună măsură de problema Sensului. Muzica reprezintă un bun fundal pentru viața afectivă. Ea dă referințe trăirilor proprii (constituie o structură de orizont), le dezvăluie, le face conștiente. Muzica face legătura dintre iraționalitatea trăirilor (poate inefabilul lor) și reflexia asupra lor, în încercarea (ce aparține subiectului și nu muzicii) de a le transforma
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
capabili împotriva lui (conștient sau inconștient). Și apoi începem să credem în toată această argumentație, uitând solul pe care ea a răsărit. Despre rolul discuțiilor în formarea convingerilor proprii: în lipsa unei convingeri structurate orice decizie riscă să ne afecteze echilibrul afectiv. A te convinge, prin intermediul discuțiilor, că era cea mai bună variantă sau că nu ai avut de ales ține de menținerea unei bune imagini de sine (o igienă a sinelui). Despre primatul vederii în ontologie. Ființa este căutată îndeosebi în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
specificitatea ce derivă din apartenența la un tip sau altul de comunitate. Dacă faptul de a fi român (sau bărbat, moldovean etc.) este mai important decât faptul-de-a-fi-om, în propria ierarhe a valorilor va apărea intoleranța. Citești o carte în dispoziția afectivă a așteptării: aștepți "să-ți vină" înțelesul. De unde? Aceasta semnifică, cel puțin implicit, existența unui terț în această relație; sau a unui "loc", a unui "undeva". Școala este o formă complicată, și nu întotdeauna eficientă, de a învăța. De partea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
acestui cuvânt), a uitării sensului tare al acestuia. Prețul pe care trebuie să-l plătească bărbații pentru modul lor de-a fi, pentru preocuparea pentru transcendență (varianta bună) sau pentru prinderea la nivelului cotidianului sub forma "pasiunilor", îl constituie indiferența afectivă față de ei a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui și a răului. Ele nasc și cresc copiii care vor duce lumea mai departe, însă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să-l plătească bărbații pentru modul lor de-a fi, pentru preocuparea pentru transcendență (varianta bună) sau pentru prinderea la nivelului cotidianului sub forma "pasiunilor", îl constituie indiferența afectivă față de ei a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui și a răului. Ele nasc și cresc copiii care vor duce lumea mai departe, însă și cei răi au o mamă care le-a proiectat existența și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atmosferă de lume în care se simte bine. Amintirile noastre au deseori o amprentă emoțională; astfel că reamintirea ține atât de o componentă rațională, spre exemplu o comandă de a-ți reaminti, cât și de una emoțională, o anumită dispoziție afectivă putând activa amintirea ce poartă același gen de amprentă emoțională. O muncă de-o viață pentru a rămâne om! Nu întotdeauna a ști reprezintă un progres; uneori a ști ceva anume înseamnă o închidere într-un anumit mod de-a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
descoperit o "schimbare a mediului" foarte convingătoare: bătaia. A determinat această schimbare de mediu vreo mutație? Liniștea noastră construită rațional o obținem cu prețul libertății unora din cei care dau ascultare propriilor pulsiuni. Încă un mod în care rațiunea stăpânește afectivul! Credința noastră în progres arată atât faptul că nu suntem mulțumiți de situația pe care o avem cât și credința (ori speranța) într-un bine viitor. Acest bine viitor este incert, el presupunând fie o realizare a unor condiții bune
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
organizația în care activează și care lucrează împreună cu membrii echipei în beneficiul companiei. În schimb, compania trebuie să lucreze cu angajații astfel încât să-i implice într-o relație mai mult decât tranzacțională 196. Angajamentul organizațional poate fi permanent, normativ sau afectiv. Cel permanent este ca o căsătorie pe viață: este exclusă orice variantă comparabilă sau egală. Angajamentul normativ are ca substrat loialitatea sau datoria morală, pe când cel afectiv este de natură emoțională, ca rezultat al întâlnirii scopurilor individuale cu cele organizaționale
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
relație mai mult decât tranzacțională 196. Angajamentul organizațional poate fi permanent, normativ sau afectiv. Cel permanent este ca o căsătorie pe viață: este exclusă orice variantă comparabilă sau egală. Angajamentul normativ are ca substrat loialitatea sau datoria morală, pe când cel afectiv este de natură emoțională, ca rezultat al întâlnirii scopurilor individuale cu cele organizaționale. În toate cazurile, angajamentul salariaților este construit pe baza unor elemente precum: leadership-ul (percepția stabilității, empatiei și preocupărilor liderului); competența (percepția limpezimii obiectivelor și a provocărilor generate
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
unui text arid, abstract și inert, în fața căruia cititorul nu poate trăi resuscitatea nici unei fantasme personale. În primul caz, cititorul este sufocat de un șuvoi de reverii înfățișate cu ostentație, în cel de-al doilea se pomenește într-un vid afectiv lipsit de imagini. În primul caz, densitatea e prea mare, în celălalt prea mică, dar în ambele senzația căpătată e cea a parcurgerii unui text ratat, ca și cum autorul nu ar ști să păstreze distanța față de afectele pe care vrea să
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
1970-1980), ce au marcat negativ Italia, așa cum s-a întîmplat cam tot pe atunci și în Germania. Gioia va avea nevoie de multe experiențe, unele exorbitante, dureroase (cu o paranteză de forțată autoexilare), chiar dacă nu lipsite de clipe de împlinire afectivă și/sau sexuală, urmate de o lungă letargie, pentru a-și limpezi gîndurile, situația. Numai la capătul acestora, ea va fi gata să se prezinte în fața justiției pentru a da socoteală pentru contribuția-i, e drept, minoră la una din
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
parte dintre sursele naturale de inspirație ale acestui artist temerar, obsedat de a readuce natura în cotidianul modernității. Până la urmă nu știi cum să te împarți între surprizele oferite de exponatele propriu-zise și admirația pentru ingeniozitatea expunerii. Dar, sub aspect afectiv, cel mai mult aș fi întârziat în apartamentul dedicat Epocii Belle, cu Jugendstilul în expresie catalană, reconstituit în cele mai mici detalii, cu respectarea viziunii lui Gaudí asupra ambientului și a decorațiunilor interioare. Spun că aș fi rămas cât mai
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-și chinui cititorul printr-o etalare drastică a atrocităților carcerale. Nu are nimic din
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
prim-plan ai înnoirii mijoacelor de exprimare actoricească. Dacă nu mă înșel, și sper că nu, primul rol în care l-am văzut a fost Stanley din Un tramvai numit dorință. Spectacolul l-am urmărit cu bucurie, cu o participare afectivă nedisimulată, copleșit emoțional de ceea ce se întâmpla pe scenă. Asta fără să-mi închipui că peste puțin timp voi deveni nu numai un împătimit de teatru, ci și un comentator de spectacole constant, prezent săptămână de săptămână, vreme de trei
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
sau extremiști, dacă foamea lor de absolut ascundea ambiții de altă natură, cum le-am mai putea găsi scuze contextualizante? Și cum i-am putea prelua, astăzi, ca instanțe de modelare spirituală? Îndreptarul pătimaș al criticului prezintă bifurcația, divergența investițiilor afective și, totodată, riscurile inerente unghiului său de interpretare. Cercetătorul unor epoci atât de complicate (dar care epocă e simplă?) tinde să suprapună grila morală peste cea politică și cea politică peste cea strict literară. Ion D. Sîrbu, fostul ilegalist comunist
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
de ambiguitatea inerentă a cuvîntului. Termenul ciocoflender aparține categoriei de cuvinte populare expresive, în permanentă variație fonetică (redare aproximativă și recombinare a elementelor). Instabilitatea formei este asociată cu o instabilitate a sensului; în genere e vorba de termeni de calificare afectivă, intensivă, folosiți frecvent ca apelative. Calificarea poate fi negativă (mai des) sau pozitivă, cu o pendulare între extreme firească în argou, unde adjective ca bengos, penal, belea sînt atestate cu sens superlativ atît în apreciere, cît și în depreciere. Ca
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
se căutau, ba se abandonau în discuții pătimașe, ba jurau să nu aibă secrete unul față de celălalt. Drieu declarase undeva că ei erau frați în Nietzsche și Dostoievski. Tânjeau după un aer rarefiat al mântuirii prin iluminare intelectuală dar și afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de o incăpățânare de stâncă. El a ghicit în orbirea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
să mă situez altfel decît de partea cititorului lui Banu, această "sfîșiere" între biografic și teoretic mi se pare benefică, deoarece discursul eului care se lasă "fecundat de puterile scenei" nu îți dăruiește doar un comentariu punctual și pertinent: memoria afectivă și vibrația trăirii care impregnează scriitura nu numai că nu obnubilează rigoarea argumentației, ci îți revelă o cale regală de acces înspre o cunoaștere profundă, vie a ficțiunii vii care e teatrul. Și-apoi, netemîndu-se să rămînă deschis în fața magiei
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
a fetei, figura unchiului ajunge să domine spațiul interior și durata mai lungă a romanului. Când tatăl reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință și în memoria afectivă a "fetelor" (mama și fiica ei). Asemenea reflexii și adâncimi psihologice, de obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente în lumea ficțională a Gabrielei Adameșteanu, preocupată până la obsesie, ca romancieră, de adevărul interior
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]