1,128 matches
-
gândi, de asemeni, la momentul În care Caroline Yessayan Îi Îndepărtase cu blândețe mâna. Ceea ce simțise acel băiețaș fusese ceva extrem de pur și de delicat, anterior oricărei sexualități, oricărei experiențe erotice. Fusese o simplă dorință de a atinge un trup afectuos, de a fi cuprins de brațe iubitoare. Afecțiunea este anterioară seducției, iată de ce-i atât de greu să pierzi orice speranță. De ce oare, În seara aceea, i-a atins Carolinei Yessayan coapsa și nu brațul (ceea ce ea, foarte probabil, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
revenirii la adevărul prețurilor după o creștere bursieră anormală. Oricum, femeile care aveau douăzeci de ani În jurul „anilor ’68” s-au pomenit, ajungând la patruzeci de ani, Într-o situație jalnică. În general divorțate, nu puteau conta pe relația conjugală - afectuoasă sau sordidă -, după ce făcuseră totul spre a-i grăbi dispariția. Făcând parte dintr-o generație care - prima Într-o asemenea măsură - proclamase superioritatea tinereții asupra vârstei adulte, nu se puteau mira că sunt la rându-le disprețuite de generația chemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ea surâse. — Deloc, e În Oise, la nici optzeci de kilometri... Tăcu și surâse din nou; În clipa aceea, chipul Îi era plin de blândețe și speranță. Am iubit viața, adăugă ea. Am iubit viața, am fost o fire sensibilă, afectuoasă, și Întotdeauna mi-a plăcut să fac dragoste. Însă ceva n-a mers; ce anume, nu prea Înțeleg, Însă ceva n-a mers În viața mea. Bruno Își strânsese cortul, Își dusese bagajul În mașină; ultima noapte dormi În rulotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vietate patetică de douăzeci de centimetri lungime, Îl ataca fără ezitare pe scafandrul care se apropia de ouăle ei. Treizeci de ani mai târziu, Michel ajungea din nou la aceeași concluzie: neîndoielnic, femeile sunt mai bune decât bărbații. Sunt mai afectuoase, mai iubitoare, mai miloase și mai blânde; mai puțin Înclinate spre violență, spre egoism, spre afirmare de sine și cruzime. Iar pe deasupra, sunt mai raționale, mai inteligente și mai muncitoare. În fond, se Întreba Michel observând reflexele soarelui pe perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
medicamente; slăbiciunea, petele de roșeață erau efecte secundare. Christiane schimbă repede subiectul; Bruno Îi simți jena și rămase cu o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ea. N-am mai făcut de cel puțin o lună. De două săptămâni nu mai iau pilula; azi sunt Într-o perioadă fertilă. Își puse mâinile pe pântec, și le urcă spre sâni, Își desfăcu puțin coapsele. Era frumoasă, atrăgătoare, afectuoasă; el Însă nu simțea nimic. De ce? Era inexplicabil. Își aprinse Încă o țigară, Își dădu seama brusc că nu-i va folosi la nimic să reflecteze. Un copil, Îl faci sau nu-l faci; nu e o decizie rațională, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tușind. — Am înțeles. Ridic din umeri vag, aproape încruntată. Păi... poate. — Super. Îi salută din cap pe cei doi Geigeri și pornește cu pași mari spre grădină. Trish a urmărit această conversație cu insatisfacție crescândă. — Văd că nu sunteți prea afectuoși unul cu celălalt ! zice. Trebuie să-ți spun că, din experiența mea... — Pentru numele lui Dumnezeu, lasă-i în pace ! intervine Eddie, pornind motorul. Hai să terminăm odată cu tâmpenia asta. — Eddie Geiger ! se rățoiește Trish, răsucindu-se în scaun. Vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
al lui Ravelstein era uriaș, el măsura doi metri și ceva, iar halatul pe care‑l purta, croit să le ajungă celorlalți pacienți până la glezne, abia de‑i atingea genunchii. Buza lui de jos, mare și cărnoasă, avea o curbură afectuoasă, dar nasul trona sever. Respira pe gură. Pielea avea o textură de griș fiert. Îmi dădeam seama că urmărea În mintea lui o procesiune de idei iudaice sau de esențe iudaice. În aceste zile nu‑i mai pomenea În nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Campbell, Jr.? întrebă ea. — Bănuiesc că mai sunt și alții, am zis eu. — Ce vârstă aveți? mă întrebă ea. I-am spus. — Atunci sunteți destul de în vârstă ca să vă amintiți războiul, zise ea. — Lasă războiul! i se adresă fiul ei afectuos dar hotărât. Tocmai îmi pansa degetul. — Și nu l-ați auzit niciodată pe Howard W. Campbell, Jr. transmițând de la Berlin? insistă ea. — Acum îmi, amintesc... da, am răspuns eu. Uitasem. Asta a fost cu mult timp în urmă. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aplecă s-o sărute. — Ia niște bere. Închinăm în cinstea întâlnirii mele de mâine cu Gita! —Baftă! spuse Helen ascultătoare, ridicând paharul. — Cum a fost repetiția? Janey o strânse pe Helen de cealaltă mână. N-o văzusem niciodată atât de afectuoasă față de Helen, nici în public, nici în privat. Azi era în al nouălea cer. Păi, bine, cred. Sunt mulțumită de ceea ce fac. Deși Hugo mă cam scoate din sărite. Se crede atât de deștept. Chiar e deștept, nu mă putui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-e teamă să nu-ți găsesc decât oasele... zâmbi el. Văd că yubani-i mai așteaptă încă să te îngrași. Așa cum ești acum, nu ești bun nici de o gustare. Îl ajută să sară pe pământ și îi strânse mâna afectuos: — Mă înțeleg bine cu ei, răspunse el. Ați adus cafea? Mi s-a terminat de multă vreme și n-am nimic ce să vă ofer. — Acolo, în sacul de pânză. Primul... Luă sacul și îl târî spre colibă. Preotul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar și fără multă ceremonie ridică piciorul, trase un scaun sub el și se așeză, întinzând mâna. — Ignacio, „Inti“, Ávila... Dacă sunteți prieten cu părintele Carlos, sunteți și prietenul meu. Preotul părea unul dintre oamenii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cele mai atrăgătoare pe care le văzuse vreodată, deși nu era fardată și era îmbrăcată doar cu o pereche de blugi vechi și o bluză înnodată în talie. Se apropie zâmbitoare, îl sărută pe obraz pe soțul ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
L., bucovineancă, frumusețe remarcabilă, ochi deosebit de expresivi, talent dramatic, un fel aparte, confuz, În exprimare; Veronica O., micuță, cu un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mei, parțial din donații. Și, Încet, Încet, de-a lungul anilor, negura care plutise atâta vreme peste viața mea a Început să se ridice... Sau cel puțin așa am impresia uneori... Père Joseph Îi ia mâna și i-o strânge afectuos, și fața bătrâ- nei se luminează deodată de un zâmbet larg și foarte Încrețit. mai târziu ne uităm la poze. Țin În mână fotografia lui igalaq, Încă tânărĂ, Înconjurată de copiii din școală. Alături de ea, un bărbat Înalt, cu ochi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mei, parțial din donații. Și, încet, încet, de-a lungul anilor, negura care plutise atâta vreme peste viața mea a început să se ridice... Sau cel puțin așa am impresia uneori... Père Joseph îi ia mâna și i-o strânge afectuos, și fața bătrânei se luminează deodată de un zâmbet larg și foarte încrețit. Mai târziu ne uităm la poze. Țin în mână fotografia lui igalaq, încă tânără, înconjurată de copiii din școală. Alături de ea, un bărbat înalt, cu ochi albaștri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Wow! M-am dat de gol ca o puștoaică și nu asta am dorit! exclamă Iuliana, roșind ușor. - Daaa? Nu arăți. Ai cuvântul meu de onoare! Mă bucur mult, Iuliana. Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră foarte mult în timpul acestor explicații, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
contrasta cu rigoarea vieții lui de până acum, pria caracterului său singuratic. Totuși, un simț de disciplină înnăscut ferea pe Felix de excese. Libertatea îi risipise timiditatea și-i dăduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legături familiale mai afectuoase, deferența ușor compătimitoare cu care-l înconjurau toți fiindcă era orfan dezvoltase firea lui ambițioasă. Aștepta cu nerăbdare să se deschidă universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe muncă, voind să-și facă o cariera solidă, cât mai curând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix îi batu inima cu putere. Se miră el însuși de contrastele inimii omenești. Se temea de Pascalopol din gelozie, și totuși se bucură văzîndu-l, ca de un câine credincios pierdut și regăsit. Pascalopol îl conduse pe Felix, ținîndu-l mereu afectuos de braț (se întîlniseră pe Calea Victoriei), și în curând se aflară pe scaune, unul în fața altuia, în biroul moșierului. Acesta turnase în două păhărele un lichior verde. Pascalopol tuși de câteva ori ca un orator care are trac, se plimbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voastre. Să vedem mâine dacă maiam bani. Stănică se repezi și-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când el, Felix, determinase pe Otilia să nu-l mai primească. Ce instincte nesatisfăcute împingeau pe Pascalopol în această slăbiciune? Jumătate bănuitor, jumătate plin de interes pentru Pascalopol, Felix întrebă: - Din cât vă cunosc, mi-am dat seama că sunteți afectuos,că iubiți copiii. De ce, atunci, măcar pentru asta, nu v-ați căsătorit din nou? Pascalopol privi pe Felix cu un zâmbet blând, amar, ca și când ar fi ghicit o cursă din partea tânărului. În chip de apărare, Otilia îl îmbrățișă de-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se justifice, dar moșierul dăduse repede un curs familiar glasului și invitase pe tânăr în sufragerie să ia un vermut. Orice încercare a lui Felix de a mai aduce vorba asupra problemei Otiliei fu infructuoasă. Plecă învăluit de gesturile afectuoase ale moșierului, însă tulburat. Din stradă, pe fereastra deschisă de la etaj, auzi limpede sunetele dulci ale flautului, reluând aria de menuet. Calea Victoriei pe porțiunea aceasta era destul de liniștită, și notele se auzeau uneori clare ca-ntr-o poiană. Felix admiră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și altceva nimic. Natura lucrează singură. Stănică pufni în râs. - Aveți și voi doctorii formule. Natura lucrează (în șoaptă) pentru moștenitori. Otilia se simțea așa de rău de oboseală și zbucium, încît Felix o trase lângă fereastră și o strânse afectuos de braț. - Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele tău! Stănică, văzîndu-l, făcu cu ochiul celorlalți, cu adânci înțelesuri. - În definitiv, mamă, zise Aurica, noi ce mai stăm aici? Trebuie să fie ceasul trei, nimeni n-a mâncat. Moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
student medicinist, cedează locul intrigilor avocatului Stănică Rațiu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dobândirea moștenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]