55,287 matches
-
a manifestat ostilitate. Este drept că au existat o seamă de regretabile excepții. Unii, cum a fost de pildă Boris Caragea, nu aveau pur și simplu nici o înțelegere față de arta lui Țuculescu din epoca respectivă. Alții, precum Ciucurencu, - și ceea ce afirm rezultă din convorbirile mele purtate cu el - îi reproșau în sinea lor că a fost un autodidact, un om neinstruit din punct de vedere profesional, în ce privește pictura. Cine - raportându-se la Ciucurencu - afirmă contrariul, o face, oricât ar fi de
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
epoca respectivă. Alții, precum Ciucurencu, - și ceea ce afirm rezultă din convorbirile mele purtate cu el - îi reproșau în sinea lor că a fost un autodidact, un om neinstruit din punct de vedere profesional, în ce privește pictura. Cine - raportându-se la Ciucurencu - afirmă contrariul, o face, oricât ar fi de bine intenționat, în dauna adevărului. Este știut că Ciucurencu era foarte sectar în concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să dau crezare celor declarate mie de
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
lui Almodovar constă în pluristratificarea lor: sunt complexe, ca structură narativă și referințe, de artă, și totuși "ating" un public extrem de larg. Există - cel puțin în cele mai recente - un miez melodramatic, pe care regizorul îl recunoaște ca atare; după cum afirma într-un interviu, tonul filmelor e mai sumbru, comicul e prezent într-o măsură mai mică, pentru că se concentrează asupra portretizării emoțiilor. Lucrurile se complică însă, pentru că Almodovar începe un joc năucitor cu convențiile melodramei până în punctul în care abia
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
mod paradoxal imposibil de fixat unui sens anume, purtător așadar de o ficțiune constantă pentru fiecare dintre noi." Mi se par esențiale aceste cuvinte ale lui Claude Royet-Journoud, pentru descrierea și înțelegerea literaturii pure de astăzi. Limbajul, o dată ce și-a afirmat realitatea independentă de cea materială sau psihică - referențială, se prezintă din capul locului în ruptură față de aceasta din urmă. Prin urmare, nu-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
și poate nu-i era niciodată dacă n-ar fi existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se întoarce la mimesis - imaginile mediatice i-au preluat de mult această funcție
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Gheorghe Grigurcu Ocupîndu-se de fenomenul Echinox, Petru Poantă afirmă, ceea ce îndeobște se recunoaște, că acesta a impus, "în peisajul promoției '70", un climat distinct, "axat pe cultul valorii, impregnat de cultura artistică și de imperativul estetic". Mai mult, "un climat persistent și autogenerator", în sensul că a modelat și
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
în erudiția sa": "Din păcate, Adrian Marino a fost mai mult admirat decît citit și receptat mai curînd ca un modern conservator. Sintezele sale, de o erudiție inumană, au aerul unor soluții definitive și îndosariate. în anii '60 cînd se afirma el, triumfa în cultura română Ťspiritul de finețeť al noii critici, noi toți eram în căutarea surselor ei originare. Iar cel care într-adevăr fascina epoca, deasupra ideologiilor literare, era Constantin Noica". Nici Mircea Zaciu nu se bucură, așa cum ne-
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
acest poem și cel intitulat Armura din volumul Ochiul de greier (1981)! Dacă încă din tabletele adunate în Calitatea de martor (1970) și reeditate anul trecut Ana Blandiana considera arta ca scop nu ca efect, deși era conștientă și chiar afirma artificialitatea intrinsecă a scrisului, acum merge până la capăt și sugerează inutilitatea, zădărnicia poetului care trăiește numai scriind, pentru care, totuși, "nimic din ceea ce nu e scris/ nu există". Volumul se închide cu un poem sugestiv. Secolul este altul, timpul nu
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
contra regimului, drept care aceasta e arestată și torturată de bestialul Cameniță, până ce moare. Scăpat din pivnițele Securității Vlad își șterge din memorie "inconvenabilul episod biografic". Devenit informator cu angajament își va denunța colegii, confrații de scris, pentru că între timp se afirmase ca scriitor, visul de artă trecând pentru el înaintea "obligațiilor morale". Dă periodic rapoarte la Securitate instituția care îi asigură o frumoasă carieră literară. După '90 e campion al liberalizării, lider al societății civile, vorbitor, ascultat cu emoție, din balconul
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
cincizeci, după înlăturarea modelelor normative ale realismului socialist. Proza unei singure teme atotcuprinzătoare, frecventată aproape monografic: interacțiunea conflictuală dintre individ și formele existențiale care-i înăbușă și închircesc esența omenească, se aglutinează în jurul unui singur personaj, autorul însuși, cum a afirmat-o de atâtea ori. Pentru înțelegerea finalității ideatice, prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat în majoritatea cazurilor la prestigioase suporturi bibliografice, precum Joyce, Kafka, Freud, romantici celebri, existențialism, psihologism și alte direcții literare
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
intelectuală. Pronunțat autoscopică și inovatoare, epica romanescă îndeosebi, alături de teatru, i-a asigurat lui Gombrowicz un loc reputat în literatura de avangardă a Poloniei, nu numai dintre cele două războaie. Alături de St. Witkiewicz și Bruno Schulz, cum îi plăcea să afirme. Literatura lui Witold Gombrowicz, considerată în ansamblul ei, reprezintă o contribuție majoră la eliberarea virtualităților creatoare ale individului. Umanitatea, ultragiată pe treapta componentelor particulare, protestează împotriva ingerințelor alienante ale formelor vieții contemporane, reclamând repunerea lor neîntârziată în drepturile încălcate de
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
unuia dintre cele mai mari mituri? Ar urma Egiptul cu Isis și Osiris. Asia cu Ghilgameș, China, Japonia... Nici nu ar fi atât de greu în ce ne privește, ținând seamă că Vechiul Testament este o proză puternică, după cum îndrăzneam să afirm la început, una zi de zi cu sfințenie citită îndeosebi în ceremoniile religioase ale puritanilor noului continent, lectură pătrunzând prin forța ei narativă și în scrierile anglo-saxone moderne, cu sondajul lor , cu abisul frazei, tipice autorilor crescuți sub semnul Bibliei
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
și la începutul filmului), care mi se pare esențial pentru justa apreciere a lungmetrajului. În primul rând, Partidul Comunist Italian, care fusese exclus de la guvernare din 1947 deși devenea din ce în ce mai popular, nu era unul doctrinar și inflexibil, ba chiar își afirmase încă din deceniul șase afilierea la principiul pluralismului democratic. În al doilea rând, departe de a le fi adversar, Aldo Moro era favorabil includerii acestui partid într-un nou guvern, iar președintele comuniștilor cerea și el un "compromis istoric" cu
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
Cum îl discutăm? Pentru că, oricum, are o istorie separată, prin forța împrejurărilor. Îl discutăm în sine, izolat, fără referințe la literatura română? Căci, de acum încolo, când comunicarea e mai liberă, adevărata șansă a romanului basarabean e de a se afirma simultan la Chișinău, la București, la Iași, la Cluj sau la Brașov - adică de a se integra firesc în literatura aceleiași limbi. Constantin Stere nu e, de fapt, un scriitor basarabean (prin carieră), ci un scriitor român semnificativ ca destin
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
Ștefan cel Mare realizează că s-a înșelat: în viața anterioară fusese Ion Vodă cel Cumplit. Subiectul este mult prea burlesc pentru ca râsul să fie ținut în frâu, iar situațiile absurde să nu fie exploatate la maximum. Or, vocea naratorului afirmă la modul absolut tonul povestirii prin implicare minimă, prin acel grad (aproape) zero al scriiturii, inutil unui astfel de epic care cerea exces pe toată linia. Bogdan Suceavă aplică lecția din câteva proze scurte anterioare: Miraculoasa istorie..., Descompunerea patriei în
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
divinitatea christică și se complică prin amănuntele dramatice ale scenariului, obiect generos pentru hermeneutică. Atât de generos încât scriitorii l-au adaptat, imaginând plauzibil întâmplarea, spre a lumina un detaliu sau altul ale naturii umane. Prin fapta lui Iuda se afirmă o necesitate imanentă lumii. Necesar este ceea ce nu poate fi altfel decât este, adică altfel decât așa cum s-a întâmplat. Trebuia să se întâmple astfel încât Iisus să fie crucificat și să se constituie în simbol pentru o nouă religie, religia
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
chiar și stilistic, un mai direct pupat "în pizdă" (vezi p. 100), fie și pentru simplul fapt că acela, mai mult decît piciorul, este la, o prostituată, locul ce trebuie absolvit de păcatele trecutului, uimește o dată în plus atunci cînd afirmă că dintre toate cuplurile de îndrăgostiți celebri din istoria literaturii, cel care l-a urmărit toată viața nu a fost vreunul din cele clasice, Romeo și Julieta ori Tristan și Isolda, ci Tom și Becky, din Aventurile lui Tom Sawyer
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
anonimi" din Orient. Batya Gur, o scriitoare israeliană considera că generalizările, prejudecățile nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al unor tradiții culturale străvechi" - cum afirma Rainer Traub, un orientalist german, se autocondamnă la izolare, facilitînd proliferarea clișeelor și stereotipiilor. Ce asociații de idei stîrnește în mintea unui relativ bine informat cetățean occidental vocabula Orient, fiind vorba firește, de cel Apropiat, de cel Mijlociu sau cu
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
în spațiul arab prin filieră persană. Ideea l-a iritat la culme pe romancierul egiptean Gamal al Ghitani (a cărui scriere Cartea destinelor a fost tradusă recent în germană). Libanezul Elias Khoury, versat probabil în arta compromisurilor, a făcut pace afirmînd că O mie și una de nopți ar fi o carte deschisă care poate fi continuată... Continuate au fost la Frankfurt, pe întreaga durată a desfășurării programului, disputele politice și de idei în jurul aflării originilor neîncrederii reciproce. Din nou glasul
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
publicate cărți pe această temă, postmodernismul nu a avut un impact larg și nici nu a fost extrapolat. Limitele și caracterul prea vag ale postmodernismului au fost repede depistate de gînditorii serioși precum René Girard sau Cornelius Castoriadis. Gilles Lipovetsky afirmă că am fi trecut deja în etapa ,hipermodernă", fenomen la scară mondială în care constatăm tendința revenirii la anumite sentimente și valori tradiționale: valorizarea iubirii, indignarea morală față de catastrofele produse de puterile politice sau economice transnaționale, tendința tot mai evidentă
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
se explice, sau chiar și să scrie, poetul are aerul că se scuză. Nimic nu întrece donquijotismul tragicomic al posturii și chiar al profilului social pe care și le rezervă sieși cetățeanul poet. Nu știm de ce poeții insistă să se afirme, cînd cititorii lor sînd ca și inexistenți. Dar nimeni nu poate explica vivacitatea cu care se trasmite, din generație în generație, această fervoare păguboasă, această perdantă, din punct de vedere al Succesului cu majusculă, opțiune de viață. Iar ridicolul e
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Despre Cauza, Principiu și Unu, seria urmând a fi completată cu celelalte patru dialoguri (Despre infinit, univers și lumi; Alungarea bestiei triumfătoare; Cabala calului pegasian; Despre eroicele avânturi) și cu republicarea traducerii Smarandei Bratu Elian a comediei Lumânărarul. Se poate afirma cu toata hotărârea că această ediție a operelor complete Giordano Bruno reprezintă un eveniment cultural de excepție. 2. Așa cum declara în Prefață coordonatorii volumului, intenția autorilor a fost de a oferi lectorilor italieni nu o dezbatere sau o polemică asupra
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
Revenind la faptul că în Orient Expres personajele primează - pentru că nimic altceva nu ar fi putut, cât de cât, salva filmul de propriul scenariu - problema e că protagonistul nu are coeziune și nici coerență. Se pretinde dandy și amoral, apoi afirmă că răul pe care l-a făcut, l-a făcut crezând că e bine! Cât despre ceilalți actori, cei buni sunt reduși la statutul de sateliți ai protagonistului, interpretând personaje simplificate, construite sumar în jurul unei funcții. Totuși, apreciez rolul Danielei
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]