7,836 matches
-
peiorativ ("purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
alternate (pe aceeași pagină), mai convingătoare în succesiunea lor decât orice argumentație. Stilul Simona Popescu: "Mă-ntreb ascultând pe unul ca tine de nu cumva/ ciorba "realității" reîncălzită de fiecare generație nu face parte, uneori,/ din ritualul Fight/ (lupta pentru afirmare, putere și funcții).../ Păi nu mai bine să urmezi pe Kindlichkeit?/ Prietene, dă-mi voie să-ți dau, la subsol, un citat/ din autorul lui Sebastian Knight". și stilul Nabokov: "Am încercat să fac din voi buni cititori, care citesc
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
practicată în largul făgaș al modernismului, la modul lovinescian, are în perioada postbelică buni continuatori în Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alex Ștefănescu și alți câțiva, nu mulți, legați de un grup sau de o generație în curs de afirmare. De cealaltă parte sunt criticii individualiști, capricioși, polemiști, vedetiști, tip Paul Zarifopol sau G. Călinescu. În genul celui dintâi îl avem în deceniul șapte pe Al. Paleologu, în genul celui de-al doilea au vanitatea să se creadă mulți, într-
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
își disprețuiește obiectul sau îl subestimează, însăși profesiunea lui rămâne în suspensie, pierzându-și, uneori fără să-și dea seama, rațiunea de existență. Nihilistul, dacă e consecvent, se auto-anulează. Am pierdut - pentru câtă vreme? - sentimentul sărbătoresc al literaturii și euforia afirmării noilor valori. Un mare scriitor al nostru, oricare ar fi el, nu mai face, la întâlnirea cu cititorii, săli pline. Asta și pentru că prea mulți dintre noi nu-și dau seama de spectacolul unic al marilor personalități, nu sunt fascinați
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
idealist și se recunoaște ca atare. Simpatizant al liberalilor, e, în același timp, un critic acerb al politicii lui Brătianu. În 1916 e grav bolnav de plămâni (și se va sfârși la scurtă vreme), dar cu o mare dorință de afirmare intelectuală, din ce în ce mai diminuată. Căsătorit cu mult mai tânăra Sophie, are mare pasiune pentru fiica lor Yvonne (numită simplu Ivona de către Vica Delcă). Sora Sophiei, Margot, stă și ea în casa profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu, fără a
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
adjectivul sau adverbul-centru. Titlul englezesc al unei comedii recente ("I really hate my job", 2007) a fost tradus în română în forma " Am o slujbă nașpa rău". Echivalarea - valabilă din punctul de vedere al mărcilor afective - oferă posibilități sporite de afirmare registrului familiar-argotic: va face probabil ca formula să se răspîndească și mai mult. Oricum, nașpa rău este deja destul de prezent, în contexte în care nașpa este fie adjectiv invariabil, fie adverb - "primul episod este nașpa rău... dar vom vedea ce
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
și cea căreia îi aparține Vasile Gârneț există, indiscutabil, o diferență de accent, provenită dintr-una de viziune. Dacă "șaizeciștii" de dincolo de Prut răspund agresiunii Istoriei printr-o atitudine combativă, transformându-și, adesea, versurile într-o tribună de rezistență și afirmare identitară, "nouăzeciștii" din același spațiu mizează pe individualitate, cerând, semi-ironic, "o mântuire mai domestică". Traumele protagoniștilor, drama ființei sunt însă aceleași, chiar dacă ele intră într-un proiect artistic diferit, la granița dintre modernism și postmodernism. Câmpia Borges, placheta lui Vasile
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
pentru elevii săraci în casa donata Primariei de Somanescu . Capitolul VI Oamenii de școală gorjeni (Personalități ale învățământului gorjean) Pentru societatea românească, secolul al XIX-lea reprezintă cea mai importantă perioadă de acumulări economice, sociale, politice și culturale dar și afirmarea pe arena istoriei. Învățământul a fost una din ramurile care au avut parte de atenția tuturor forțelor politice iar scoala romanesca a înregistrat un pas înainte. Cel mai important obiectiv al dascălilor gorjeni l-a constituit ridicarea culturală a maselor
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
când sultanul îl trimite în surghiun pe „asul” politicii otomane, marele vizir Midhat pașa. Acesta devenise incomod pentru sultan, promovând o politică periculoasă pentru integritatea și menținerea Imperiului Otoman. Pe plan ideologic, domnia lui Abdul-Hamid al II-lea va însemna afirmarea pan-islamismului, prin unirea tuturor teritoriilor de religie mahomedană într-un Califat, după sistemul celui arab, din perioada medievală timpurie. Perioada domniei lui Abdul-Hamid al II-lea reprezintă și extinderea rețelei feroviare, care leagă Europa de Orientul Apropiat, prin construirea
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
care Beethoven însuși a prezentat-o în calitate de solist performer. în destule situații, inclusiv la noi, în vremea din urmă, partea soliștilor este preluată de cor. Ideea centrală a lucrării - idee promovată cu fermitate de tânărul muzician - o reprezintă aici forța afirmării valorilor umane, forța umanității în acțiune. Este dinamica unei asumări tipic bărbătești, un act de voință, de responsabilitate, ce pornește din străfundurile conștiinței de sine, voință afirmată de asemenea prin intermediul fundamentului sonor al orchestrei, de partida contrabașilor, exact ca și
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
an de an "Întâlnirile de primăvară și de toamnă" ale culturii românești la Udine. În cadrul acestora, se derulau conferințe, mese rotunde, prezentări de cărți, recitaluri muzicale, expoziții, cu personalități din România și din Italia, dar și cu tineri pe cale de afirmare. Pentru toate acestea, dar mai ales pentru specialitatea ei desăvârșită în studii românești, Universitatea din Timișoara i-a conferit prestigiosul titlul de Doctor honoris causa. Legătura specială cu România i-a întărit dragostea pentru Sicilia natală, unde nu poate fi
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
relevă, ironic, echivalența. Ajungem astfel la remotivare: un bun joc de cuvinte adaugă o semnificație nouă, dă sens alăturării, spune ceva despre realitate (de exemplu, glocalizare ne comunică ideea că, în ciuda impresiei că totul se nivelează, globalizarea se asociază cu afirmarea spiritului regional). E limpede că fabulospirit nu spune nimic, sau cel mult comunică o banalitate pentru care nu e nevoie de nici un efort de prelucrare mentală; la fel de plate ar fi mesaje publicitare de tipul idealapte, deliciosuc, minunatelefon. În plus, fabulospirit
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
manifestare ale acestei arte, care nu neagă virtuțile expresive ale mișcării, cale construită cu consecvență de dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu, printr-o succesiune de spectacole create de-a lungul anilor, fie cu dansatori, fie cu actori deschiși către posibilitatea afirmării prin mișcare, fie pentru ea însăși. Dintre acestea vom menționa drept semnificative Despre tine (1998), Dezastrele amorului (2003), Visele călătorilor de pe Titanic (2005), L'Oubli/Uitarea (2006). Dintre spectacolele amintite, ultimele trei au fost create pe canavaua constituită de inspiratele
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
și reluată abia după moartea lui Stalin (dar într-o formă "înghițibilă" de către cenzură și edulcorată de însuși Șostakovici, reintitulată, după numele eroinei principale, Katerina Izmajlova ), opera O Lady Macbeth din districtul Mcensk a avut premiera în 1934. Anii de afirmare a modernismului (în 1927 a fost jucat la Leningrad Wozzeck: influența lui Alban Berg asupra lui Șostakovici fiind vizibilă cu ochiul liber) nu puteau să ignore această "actualizare" și "deconstruire" a subiectului shakespearian, parodie tragică și grotescă (având, poate, legătură
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim în felul acesta cu "o expresie supremă a afirmării", ne încredințează Nietzsche, deoarece "voința de putere" - mecanismul principal al vieții - este "izbăvitoare de sine-însăși". "Ceea ce la Mircea Eliade va fi repetarea cosmogoniei și regenerarea periodică a vremii (vz. Le mythe de l^éternel retour), arată exegetul nostru, la Nietzsche
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
scris, din aceleași considerente de firească și specifică discreție. Totuși, cei trei au format, în teribilii ani ai comunismului, o trinitate pe care nimeni și nimic n-a putut-o distruge. Asupra atmosferei anilor interbelici - perioadă când s-a produs afirmarea sa pe cele mai înalte trepte ale criticii literare - s-a oprit în treacăt evocând atât atmosfera politică, cât și pe cea culturală din redacțiile revistelor Facla literară, Săptămâna, Kalende, Viața universitară, sau de la Cenaclul "Sburătorul". Portretele scriitorilor cu care
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Amos Oz (2004), Mario Vargas Llosa (2005), Andrei Codrescu (2006) - Premiul Ovidius; Alain Robbe-Grillet (2002), Ismail Kadare (2003), Toma� �alamun (2004), Cengiz Bektaș (2005) - Premiul Festivalului. Din 2006, intenția organizatorilor ca festivalul să însemne și un instrument capabil să sprijine afirmarea literaturii române în alte spații culturale s-a concretizat prin apariția altor două categorii de premii: pentru traduceri din literatura română (primul laureat a fost Alain Paruit) și pentru editarea și promovarea literaturii române în lume (acest premiu a revenit
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
convine, ci contravine, căci gîndește mereu împotriva mentalității oficiale. Nu scrie convenabil și nu se exprimă convențional. Și cum opusul convenției este contravenția, adică încălcarea normei și nesocotirea reflexelor uzuale de gîndire, Nae lasă impresia că știe foarte bine lecția afirmării prin contrapunere: nu poți fi exponentul unei mentalități dacă nu ești oponentul celei pe care vrei s-o dărîmi. Și Nae chiar asta face. Risipește locurile comune cărora uzul public le-a dat fermitate de dogmă. Astfel de intelectuali care
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
la măsuri capabile să le contracareze ostilitatea, nu să strângem, neputincioși, din umeri. La nivelul societății, însă cred că miza rămâne, ca întotdeauna, una strict individuală. Moldova se va salva prin oamenii săi, prin reușitele și performanțele lor ca profesioniști. Afirmarea lor va crea o imagine mai bună și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
partea a doua din schițele preliminare ale romanului Adam și Eva4. Rebreanu trebuie înțeles ca un scriitor care încearcă să-și pună în paranteză Eu-l. "Eu întotdeuna m-am ascuns" ar putea fi una dintre propozițiile fundamentale ale (non)afirmării eului rebrenian. Am putea descoperi sursele "camuflării" în istoriile sale personale din armată, din închisoare, din statutul de paria, din cel de colaboraționist pe care îl are în anii săi tineri. E o biografie cu momente inavuabile pe care el
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
o literatură de tip sărbătoresc - de idilă, dar și încercări de a submina idila. De la Coșbuc la Victor Vlad Delamarina, de la Hordou la Caransebeș putem trasa o linie care unește nu doar zone grănicerești, ci și autori încadrabili aceleiași tipologii. Afirmarea liberă a românescului dă individualitate unor opțiuni reale. Voința totalizatoare a lui Rebreanu se naște într-un spațiu în care revelația interiorității, a adîncimii e legată de necesitatea de a-l descoperi pe om ca întreg. Cornel Ungureanu (Din Istoria
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
aerul greu al dihotomiilor politicianiste inutile ("de care parte ești?"), cu suflet obosit poate de grijile unor clipe prelungite în lipsuri și nevoi de tot felul. Știam, prea bine, că și acei distinși cercetători, unii la anii primilor pași întru afirmare, alții cu remarcabile realizări științifice, trăiau sub pecetea acelorași clipe, asaltați de aceleași zgomote ale unei Românii în plin vacarm, demagogic și turbulent. Totuși ei se străduiau să mai păstreze câte ceva și dintr-o altă țară, aparent pierdută, ascunsă sub
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
renume mondial, academician doctor inginer de o răutate pură și o prostie crasă - alături de care mândru-i bărbat părea, prin contrast, oleacă mai blajin... Rolul jucat înainte de '89 de acest indimenticabil personaj biochimic a blocat apoi, ani buni, ascensiunea și afirmarea unor figuri feminine pe scena politică autohtonă. Dacă megalomania Tovarășului avea un accent eroic-ascetic (eroul fiind el, noi eram asceții), învârtelile și combinațiile Tovarășei se plasau, fără excepție, la un nivel de scroafă urcată-n copac, mai rău decât în
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
un nume acestei tensiuni psihice, am putea să-i spunem complexul sărăciei. Acesta îi structurează personalitatea și este suportul de bază pentru alte acte și trăiri ce fac parte din algoritmul comportamental al lui Istrati, cel dinainte și cel de după afirmarea ca scriitor. De aici dromomania acestui biciuit de sărăcie, împins să plece și să caute o altă stare materială. Despre fuga nesfârșită a lui Panait, niciodată oprit de rugămințile mamei, vorbea Mircea Iorgulescu în Celălalt Istrati, interpretând-o ca pe
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
pe cea a textului comentat. Lectura cărții nu e deloc dificilă, autorul găsind un echilibru fericit între metodă și intuiție critică, scientism și percepție estetică. Gustul lui, exercitat pe un material cald încă (literatura unei generații în primii ani ai afirmării ei) este aproape infailibil, nu numai judecățile de situare, ci și cele de valoare fiind exacte. O excepție, în sensul subevaluării, observ la Aurel Dumitrașcu, și o alta, de comică supraevaluare, la Ioan Buduca. Cartea acestuia După Socrate apare ca
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]