916 matches
-
iar când va muri nu are nici cea mai mică dorință de a avea o înmormântare religioasă. Copiii nu trebuie botezați când sunt mici ci lăsați să decidă singuri când vor fi adulți. Ceilalți care îl ascultă îi împărtășesc cele afirmate și discuția continuă apoi pe alte teme. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez pentru faptul că am declanșat discuția pe această temă. Asist în continuare la discuție terminând în același timp și pepenele galben pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
comunicări, d-na Iosif despre femeia ca educatoare a națiunii; d-na avocat Bârsan, despre copiii delincvenți, d-na Dimitriu-Castano, despre activitatea politică a femeii în situația drepturilor actuale și ajunge la concluzia că, pentru ca toate soluțiunile propuse și dezideratele afirmate să fie rezolvate favorabil, trebuie ca femeia să intre pe calea dreaptă în viața politică. D-na Olga Pia Stoenov, consiliera de la Chișinău, face câteva propuneri în privința obținerii drepturilor politice de către femei. Ziua a III-a Ultima ședință a importantului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
cu ce formă de abandon școlar s-au confruntat profesorii (temporar sau defintiv); - să selecționeze trei dintre cauzele majore care au stat la baza abandonului școlar; - să surprindă eventualele corelații dintre abandonul școlar și deprecierea climatului din clasă. Ipoteza generală afirmată a fost aceea că „în cadrul clasei, un management defectuos poate conduce la deprecierea climatului educațional, fapt ce facilitează abandonul școlar”. Concluziile, foarte interesante, au prezentat următoarele configurații și determinisme: - nu se poate stabili o corelație semnificativă între deprecierea climatului educațional
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
putere ai epocii - Papa și regele Franței. Această aserțiune esențială a tratatului este probată, fapt deosebit de interesant, prin analogie cu dublul sistem circulator al organismului, cel al nervilor, derivat din cap și al sângelui, derivat din inimă. Pentru prima dată afirmată, În epocă, atât de explicit, această analogie nu reprezintă o simplă figură de stil: prin echivalența pe care o instituie Între cap și Suveranul Pontif și, pe de altă parte, Între inimă și regele Franței, ea Îi Îngăduia anonimului autor
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
se face Într-un bun cenaclu literar; Îi chemăm pe Doinaș, pe Ivasiuc, voi veni eu și vom discuta despre texte literare inedite. Dacă „ei” nu fac nici o mișcare, radicalizăm dezbaterile și luăm În discuție unele texte ale unor colegi afirmați, care zac Însă la cenzură sau sunt de-a dreptul respinse. Acest lucru se va auzi În oraș și... te vor chema. Da, te vor chema, Îți vor cere ipocrit scuze pentru „neînțelegerea” de la Casa studenților, vor da vina, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să mă implic decât de la distanță! Era adevărat, nu mai voiam să mă implic după experiența dezastruoasă pe care am trăit-o la Întoarcerea mea În aprilie ’72, după demisia și protestul meu de la Paris contra „Tezelor din iulie”, Începutul afirmat al dictaturii personale În cadrul unei dictaturi ideologice generale În țările din Est: ne-primirea mea la Congresul scriitorilor, deși venisem special din Germania pentru aceasta, riscând nu numai să nu mă mai pot Întoarce acolo, cum s-a și Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca deviză trivială, noi visăm, nu-i așa, la o aristocrație a inimii, a sângelui nevăzut al candorii, dacă nu al „celui vizibil”, al sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia față de „tărâmul celălalt”, ca o tipsie uriașă, legănătoare și legănândă - cum Își Închipuiau vechii Greci „tipsia Terrei” - ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai îndepărtată, precum și anumite procese-verbale, întorcându-mă pe toate fețele, timp de mai bine de două ore. Caută nod în papură, stăruie să găsească ceva în neregulă și în final îmi spune: „Aveți secretare foarte bune!” Îi întăresc convingerea celor afirmate și aș fi dorit să spună măcar formal că, un mic merit ar fi fost și al meu ca director, care răspundeam de munca din școală. Acum, între patru ochi, inspectorul spune pe un ton grav, ca o amenințare: „Și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mine o figură aproape legendară: unu-l dintre relativ numeroșii specialiști în studiile lingvstice și literare formați după război, plecați din România și ajunși în elita academică internațională. Spun bine "relativ numeroșii", fiindcă nici "transfugii" aceleiași generații din științele exacte afirmați internațional nu au fost mult mai mulți, poate cu excepția matematicienilor (revista Libertas mathematica, scoasă în SUA de unu-l dintre ei, Constantin Corduneanu, lista în anii optzeci un impresionant contingent), iar comparația cu alte științe umaniste nu se prea poate
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
să realizeze dezideratul Unirii 63 . Alexandru Lapedatu a fost și un cercetător al istoriografiei trecutului, căreia i-a dedicat câteva studii reprezentative, care fac din el un inițiator într-un domeniu mai puțin frecventat din unghiul specificului disciplinei de abia afirmată și în plan european. Sunt în discuție studiile: Activitatea istorică a lui Nicolae Densușianu (1846-191164), Petru Maior în cadrul vieții naționale și culturale a epocii sale65, Nouă împrejurări de dezvoltare ale istoriografiei naționale 66 și Istoriografia română ardeleană în legătură cu desfășurarea vieții
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
activ, să accepte rezervele aspre pe care i le făceam la un roman în manuscris la care lucra, Al cincilea anotimp, și să facă tăieturile de rigoare spre uimirea ușor stupefiată a cercului lor de prieteni, scriitori și pictori cu toții afirmați și celebri, care ridicau din umeri la „fixația” pe care o făcuse Ali la acel tinerel brunet, frumușel, verbios, venit de prin Banat sau Ardeal, stângaci, dar și excesiv de impetuos, dezvoltând uneori teorii abracadabrante, amestecând nume - unele „acceptate de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
împreună cu Țepeneag și Goma, dar nu am auzit, nici unul, vreun protest al luminaților și marilor noștri colegi!Ă, nu puțini dintre distinșii scriitori ai României încercau să mă convingă că „mi s-a părut”, că „tovarășul Ceaușescu” a retras cele afirmate public în iulie ’71, că reacționasem astfel, mult prea radical, aflat la distanță și înșelat de cețurile și opticile occidentale!... Nimeni, cu foarte, foarte puține excepții, nu a înțeles atunci, la începuturile puterii dictatoriale când paranoia născândă ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai de culturile mândre occidentale - care și până azi își poartă cu semeție „coroana Renașterii”, cărora nouă, împărțiți și sufocați de imperii, ne lipsește! - și o dată cu dificila și greoaia întregire teritorială. O cultură și o identitate târziu descoperite și afirmate, dar cu atât mai vitale, mai necesare! Cum cred unii că românii și-ar fi putut permite „luxul” de a întrerupe pur și simplu acest „proces fondator” al creației artistice, științifice și literare, proces ce se afla în plină naștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai cu sensul său pozitiv, e un reflex probabil al „succesului” de tip american ce începuse încă de pe atunci să invadeze Europa, mentalitățile și unele psihologii. Începând oarecum să întunece noțiunea de „valoare”, una tipic europeană, pe care o găsim afirmată, printre primii, la „tinerii” Marx și Nietzsche, ca și pe „acel om” care produce valoare - homo estimans. Timp de o jumătate de secol, sub comunism, acest cuvânt de ne care ne ocupăm, „carieră”, a trecut în umbră, ca și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eu am criticat doar „Tezele din Iulie”, negarea rolului intelectualității culturale și științifice în „construirea socialismului” și reînvierea principiului stalinist al priorității atașamentului de partid, precum și alte idei politice, păreri ale mele, admise, de altfel, în țările comuniste vecine și afirmate chiar de Ceaușescu înainte de ’71! (Cum aveam să aflu peste trei decenii din actele descoperite de cei doi istorici de la Dosarele istoriei, Ceaușescu însuși, în stenograma excluderii mele, urma „să mă apere” față de unii tovarăși mai radicali, precum Pană, Constantinescu-Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc Șirato, multă vreme cronicar dramatic fiind Liviu Rebreanu. Alte rubrici vor fi „Revista revistelor”, „Însemnări”, „Poșta redacției”. Printre poeți se numără la început personalități deja afirmate, unele în publicații de orientare sămănătoristă sau simbolistă: Elena Farago, D. Nanu, Victor Eftimiu, Maria Cunțan, Corneliu Moldovanu, alături de G. Rotică, Al. T. Stamatiad, Ion Sân-Georgiu, Eugen Relgis, Alfred Moșoiu, Claudia Millian, N. Davidescu, Alexandrina Scurtu, Ion Al-George. Aici lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
binefăcătoare Maiestatea Voastră nu a considerat acest destin ca fiind fără valoare și a cerut lămuriri și precizări de la fața locului. Consiliul Aulic de Război, cel dintâi care putea și avea a spune ceva despre aceasta, a confirmat adevărul celor afirmate, înaltele virtuți ale persoanei și calitatea de excepție a zelului său instruit și a serviciilor aduse. În acest context, Consiliul a trimis el însuși Promemoria Cancelariei politice a Curții, de care, așa cum am amintit mai sus, petiționarul aparținea de la unirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
contemporană să fie la fel de rodnic și pe planul vieții internaționale, ca și în construcția internă a țării. Aceeași rigoare științifică, fondată pe cunoașterea realităților specifice epocii și a aspirațiilor fundamentale ale poporului pentru pace și progres, ghidează politica noastră externă - afirmată cu strălucire de secretarul general al partidului și promovată cu consecvență de către Partidul Comunist Român și statul nostru socialist.“ (Steaua, ianuarie 1978) TORNEA Florin Partidul instrument de cunoaștere (nota V. I.) „Nu știu mijloc mai rodnic de cunoaștere a vieții
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
omenesc e capabil de schimbare, de evoluție, și dacă progresul social e datorat, în primul rând, acestui fapt, atunci se impune cu necesitate atenției tuturor educația socială, reformă morală paralelă și pe același plan cu cea economică. În lumina celor afirmate mai sus, se impune condamnarea machiavelismului din politică, acesta promovând efectiv egocentrismul unor indivizi și interesele lor vădit materiale: MACHIAVELLI formulează precis și clar ideea că politica poate întrebuința pentru realizarea scopurilor sale și mijloace nemorale. Omul mare, conducătorul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se scria în Basarabia acum un sfert de veac și cea din prezent? Ați putea releva niște deosebiri, particularități? Într-o anumită măsură, diferențele le vede "cu ochiul liber" cel care e la curent cu cele inserate, ba mai mult afirmate, promovate de revistele "Contrafort", "Sud-Est, "Semn", "Stare de urgență", ce au o acuprindere și valoare panromânească, dar și de cea a foarte tinerilor autori "Clipa". Da, e bine să citim și această publicație, "Clipa", pentru a putea înțelege, întâi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
De obicei, personalitățile puternice, cu un destin personal marcant, nu au nevoie să se afilieze, devenind ei înșiși cu timpul, șefi de școală. De obicei, cei care nu se pot impune prin meritele lor, sau care nu au o personalitate afirmată și acceptată, recurg la astfel de afilieri. Mai sunt și acele cenacluri, devenite în timp, bisericuțe, care decid, la un moment dat, că ar fi cazul să iasă în față, să se facă remarcate și, cum Unirea face puterea... Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nume de referință ați impus în literatură? Constanta, oraș de primă însemnătate al țării, nu e în aceeași măsură și un furnizor generos de talente. Cel puțin în literatură. Pot fi numărați pe degetele de la o mână prozatorii și poeții afirmați acolo în ultimele decenii. Stagii mai lungi sau mai scurte i-au adus pe unii, străini de loc, la "Tomis", unde au avut prilejul să publice și să se facă cunoscuți. Îndeosebi critici literari, ulterior autori de cărți, precum regretatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ultima pagină, talentul celor două mari repere: adevărul și valoarea. (aprilie 1998, Brăila) Mircea Zaciu ... am "rezistat" prin literatură/ am abdicat jalnic și în literatură... ... Continui să cred că avem o mișcare poetică interesantă, cu multe și variate personalități deplin afirmate... Nu am și nu am avut vocație de "om politic" A.B.Domnule profesor, aș dori să începem dialogul nostru cu o întrebare, care aș vrea să nu vi se pară prea grea sau incomodă: cum a rezistat literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
simptomatic faptul că în ultimii șase ani, în noul climat social-literar la cristalizarea căruia asistăm, tot POEZIA e cea care se menține la cote ridicate. Continui să cred că avem o mișcare poetică interesantă, cu multe și variate personalități, deplin afirmate, și altele, numeroase și ele, nou intrate în arenă. A.B.Ar fi interesant să vă opriți un moment asupra ultimelor Dumneavoastră cărți... Da. Am publicat recent două cărți: una adună contribuțiile mele la o istorie a culturii/literaturii Transilvaniei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
chiar și-n glumă. În mod special, "năpasta" cade pe "Casa Poporului și pe Bulevardul Victoria Socialismului", toată vina (deși eu zic „meritul”) i se atribuie lui Nicolae Ceaușescu. Mă întreb dacă acești oameni cu atâtea studii, cred în cele afirmate... Este oare românul nostru atât de ipocrit și lipsit de logică, rupt de realitate sau vrea să-i arate celuilalt cât de tare poate el să arunce cu piatra în lucrurile construite pentru neamul nostru.Printre cele scrise, găsim totuși
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]