583,813 matches
-
prețioase, schițează portrete vii și expresive, peisaje de o tulburătoare frumusețe[...]"6 " Sfârșit-am cartea și i-am pus punct", scrisese cândva Arseni Tarkovski. Fiica lui, însă, nu pune punct, ci puncte de suspensie, cu gândul la un nou volum, aflat în pregătire, ca și cum oglinda, odată restaurată din puzderia de cioburi, e amăgită de propria-i reflectare, amânând mereu finalul, ca o Șeherazadă. 1 Marina Tarkovskaia, Oskolki zerkala, Izdatelstvo "Dedalus", Moskva, 1999. 2 Membru al organizației clandestine "Narodnaia volia" (Voința poporului
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
cînd cu o bogăție stilistică care i-ar rușina, dacă ar avea rușine, pe marii noștri "stiliști". Dar ce place în primul rînd e că scriitoarea nu mizează pe ele. Cu toată lipsa de curaj pe care și-o mărturisește, aflăm din cartea ei atît de multe despre acea perioadă istorică, se face atît de multă dreptate, încît nu putem decît s-o contrazicem pe Tia Șerbănescu atunci cînd spune că acest jurnal n-are nici o valoare de dezvăluire. Un singur
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a contrariilor intră într-o ordine retorică generală. De cîte ori este evocat cineva, aflăm că a fost și așa... dar a fost și opusul... în cazul lui Mircea Zaciu, "contradicția" nu este o simplă formalitate. Iar această dedublare a personalității sale culturale este descrisă în fel și chip în volumul întoarcerea învinsului. întîlniri cu
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
Preda. ș...ț Generația mea dispare irepresibil, nu pot decît s-o urmez. Niciodată n-am fost mai singur și mai suspendat într-un înțeles de vid, ca acum." Cam aceasta ar fi expresia absolută a singurătății. De la Niculae Gheran aflăm o poveste aparent comică, în fond incredibil de tristă, pentru că ea întărește imaginea de lup singuratic a Profesorului. în 1974 s-a răspîndit vestea, în mod cu totul neașteptat, că a murit Zaciu. Zvonul luase o destul de mare amploare, așa că
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
în 1974 s-a răspîndit vestea, în mod cu totul neașteptat, că a murit Zaciu. Zvonul luase o destul de mare amploare, așa că Zaciu chiar a putut asista la cîteva reacții "postume" ale prietenilor săi. Altcineva fusese acel "Zaciu" care murise, aflăm dintr-o scrisoare adresată lui Niculae Gheran: " De aceea, fără să-l fi cunoscut, am simțit o mare tristețe pentru moartea acestui Zaciu, despre care toată lumea îmi spune că era un om serios, bine pregătit, ba, că trebuia chiar să
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
doar că nu m-a Ťserbatť, dar - ca și Uniunea, universitatea etc. - nu mi-a trimis nici măcar o felicitare banală"... Neașteptată este apariția, în toată această corespondență cu prietenii și apropiații, a unei scrisori adresate lui Sorin Ovidiu Vîntu: "Am aflat despre ŤGelsorť și despre Dvs. prin vechi prieteni din arena literară, dnii Eugen Simion, președinele Academiei, unde și eu sînt membru, Emil Hurezeanu și alții. Aș încerca să vă sensibilizez pentru a obține de la Domnia Voastră sprijinul necesar continuării/împlinirii operei
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
contururi devin din ce în ce mai estompate); un spațiu în care comerțul predomină pînă la saturație, în care "I'm a material girl" nu este numai o melodie a Madonnei (cu haz citată în film); o lumea a aparenței în care sentimentele se află întotdeauna în spatele cortinei (aici atît la propriu cît și la figurat) ori într-o ieftină cameră de hotel cinic intitulat "L'amour". Leit-motivul filmului, al vieții înseși este "The show must go on" ceea ce ne amintește de un alt music-hall
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
renunță la ea nici în ruptul capului, astfel încît ar fi bine să ne pregătim pentru o lungă serie de variațiuni pe tema "spărgătorul meu iubit". Să revenim însă la George Clooney et comp. Mare ne-a fost mirarea cînd am aflat că mobilul real al acțiunii, pregătite cu un lux de amănunte demn de o cauză mai bună și cu o cheltuială care îți taie respirația, nu era cîștigul financiar propriu-zis (acesta se afla abia pe locul doi). Nu, nicidecum. Ci
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
Mare ne-a fost mirarea cînd am aflat că mobilul real al acțiunii, pregătite cu un lux de amănunte demn de o cauză mai bună și cu o cheltuială care îți taie respirația, nu era cîștigul financiar propriu-zis (acesta se afla abia pe locul doi). Nu, nicidecum. Ci falimentarea celui care trăia cu ex-soția eroului principal, cel ce pune la cale planul loviturii. Și, în cele din urmă, recîștigarea ex-soției cu pricina. (Nu spuneam noi mai devreme ce băieți buni sînt
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
alb, dar atît de bine încît scăpase ochiului stăpînului casei. În alt clip, pentru deodorantul și after-shave-ul masculin Dare, un june iese din dormitorul unei june sub privirea interogativă a soțului acesteia, sosit pe neașteptate; cerînd o explicație, soțul încornorat află că ar fi fiind vorba de instalator; alți doi bărbați, aflați în ușa liftului, îl văd pe tip și declară, unul, că ar fi poștașul, celălalt că ar fi lăptarul (sau cam așa ceva). Ideea este, nu?, că soțiile care se
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
alt clip, pentru deodorantul și after-shave-ul masculin Dare, un june iese din dormitorul unei june sub privirea interogativă a soțului acesteia, sosit pe neașteptate; cerînd o explicație, soțul încornorat află că ar fi fiind vorba de instalator; alți doi bărbați, aflați în ușa liftului, îl văd pe tip și declară, unul, că ar fi poștașul, celălalt că ar fi lăptarul (sau cam așa ceva). Ideea este, nu?, că soțiile care se bucuraseră de favorurile junelui nu căzuseră de acord asupra minciunii pe
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
înseamnă a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept, mai rămâi în viață? - Nu, răspunde Socrate, eu nu sunt un înțelept. Nu știu nimic; atâta doar că încerc să aflu adevărul, nefăcând decât să repet lecțiile lui Prodicos. - Și ce spune acest Prodios? - L-am auzit vorbind într-o zi la Callias. Ca să ne tămăduim de frica de moarte, el înșira toate relele de care ne ciocnim în viață... L-
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
la tramvaiele cu regim special ale acestei aberații. Pînă la linia fostului 41 care traversează cîteva dintre cele mai, oricum, aglomerate străzi ale cartierelor Drumul Taberei și Militari vor locui bucureștenii de mîna întîi. Peste șina fostului 41 se vor afla cei de mîna a doua - suburbanii. Realizarea acestui proiect, în forma inițială trebuie stopată. Iar cei care l-au avizat trebuie să-și ceară scuze, cu demisia în mînă, pentru faptul că le-a putut trece prin cap să-și
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
suflu nasul (nu râdeți). Rămân cumplit Ca astrul veacurilor crunte Ce năpăstuiește marinarul cu Dublă nenorocire, furtună și stei ascuns sub ape Drept răsplată pentru erori de calcul sau Leneșă concluzie pripită: Nu se poate!" În alergări de valuri să aflu unghiul bun Dintre câmpul mării și raza înălțimii, Eu unul rămânând falnic și neclintit. Voi fi feroce, știu, nevrând să mor vreodată Pe valuri legănându-mă, în golf, aproape, până Veți pricepe că întorcând a velei Față albă de la blânda
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
altfel, când salvările, rulând cu inimaginabila viteză de 160 de km la oră, în loc să salveze oameni, îi fac terci? Cum altfel, când cetățeanul intră în spital doar pentru a-și accelera moartea? Cum altfel, când nici în cimitir nu-și află odihna, pentru că bandele de sataniști dau imediat năvală, smulg crucile și le înfig - așa cum cere drăcescul protocol - cu susul în jos? Cum altfel, când procurori care îndrăznesc să nu țină seama de ordinele politice sunt trimiși în judecată ei înșiși
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
să vezi cum marele fotbalist Hagi a reușit să se compromită în câteva seri la televizor cât n-ar fi reușit dacă întreaga lui carieră ar fi constat în ratări ale loviturilor de la unsprezece metri. Sigur că dincolo de mahalagism se află mari interese financiare, dar tot aurul din lume nu va pune la loc poleiala scursă de pe chipul lui ca niște acuarele de proastă calitate. Tot la capitolul fascinație trebuie menționat noul record bătut în România: la noi, nici măcar teoriile conspiraționiste
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
îndreptățită să ceară, ea, purificarea N.A.T.O.! Rareori mi-a fost dat să aud o provocare mai josnică. Mi-e greu să cred că în stare de normalitate un funcționar N.A.T.O. poate articula astfel de propoziții. Să nu fi aflat domnul cu pricina că Securitatea română a fost cu totul altceva decât un club al gentlemen-ilor cu mănuși albe și cu monoclu? Să nu fi știut oficialul occidental că ocupația favorită a Securității era eliminarea fizică a celor percepuți ca
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
fiind doar, în concluzia lui Guldberg, "confuzia permanentă între simțire și rațiune pe care o făceau acești intelectuali iluminiști". în ciuda faptului că nu există nici un monument al lui Struensee în Danemarca (de altfel, nici statuie a lui Guldberg nu se află), urmașii lui Struensee sunt azi răspândiți prin toate curțile regale europene: una din fiicele sale avea să se căsătorească, mult mai târziu, cu un rege danez (închizând astfel cercul), iar strănepoata a devenit soția împăratului german Wilhelm al II-lea
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
desparte populația greacă de cea turcă e deja supravegheată de căștile albastre /evenimentele se petrec după 1974/ , numită involuntar ironic "strada libertății", e frecvent traversată de rafale de mitralieră, de răspunsurile firave ale puținelor arme grecești. Pe această linie se află luxosul conac unde, la o misterioasă serată, descinde personajul Keis, care își descrie la persoana întâi aventura. Intrigi politice, dezmățuri sexuale, o noapte... a lui Trimalchio, cu imagini ca din "la dolce vita". O carte nu numai palpitantă, dar care
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
acesta că "până și foștii lui colegi de serviciu îl detestă ca pe un gunoi, gratulându-l cu duiosul apelativ Porcule!") și Silinescu, consilieri ai primului ministru, știu altceva decât noi? Cât se poate de firesc, într-o țară în care, aflăm din raportul "Armaghedon 7", un fost colonel de securitate din cadrul serviciului de dezinformare, Mihai Stan, a devenit director general al "Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România". Cum ar veni, totul pentru Securitatea cetățeanului!
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
Carte de la București. Chiar ați fost la fiecare ediție? Urmăriți atent ce apare - în plan literar - în România? La Tîrgul de Carte de la București n-am fost, dragă Cristina Poenaru, decît de două ori, o dată în 1997, cînd m-am aflat în România pentru două luni de lucru la Biblioteca Academiei (pentru a citi periodice interbelice), și apoi anul trecut, cînd am ținut cursuri la Universitatea din Cluj, în lunile aprilie și mai, și am fost invitat să particip la o
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia, cum scrie într-o însemnare (inedită, notată de mine la Biblioteca Regestein a Universității din Chicago) care datează din 20 ianuarie 1946: "L-am văzut pe Dr. Poldy Hechter, fratele lui Mihai, la Sceaux. Aflu o serie
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia, cum scrie într-o însemnare (inedită, notată de mine la Biblioteca Regestein a Universității din Chicago) care datează din 20 ianuarie 1946: "L-am văzut pe Dr. Poldy Hechter, fratele lui Mihai, la Sceaux. Aflu o serie de amănunte despre viața pe care a dus-o în ultimii ani Mihai. Ce cumplit destin, și cît de absurd! L-a călcat o mașină în preziua plecării lui în Franța, sau chiar la Hollywood, căci se pare
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Nasta, venit de la Bruxelles, pe care nu-l mai văzusem de mulți-mulți ani; de și mai multă vreme nu mă mai întîlnisem cu Profesorul Lorenzo Renzi de la Padova, cu care aveam discuții peripatetice "reacționare" în anii '60, cînd el se afla la București pentru studii doctorale în romanistică; nici pe Virgil Nemoianu, venit la Cluj pentru două zile pentru o conferință, nu-l mai văzusem de ani de zile, de la ultima mea călătorie la Washington; iar pe Leon Volovici, l-am
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
se izbește de o frontieră a comunicării. Toți misticii au declarat că oricât ar încerca să spună prin cuvinte obișnuite ceea ce au simțit, limbajul comun nu le poate fi de folos: acest raport adânc al omului cu Dumnezeu nu-și află nici un echivalent verbal. Inefabilul poetic mi se pare a fi cu totul altceva. În loc de a denunța o insuficiență a limbajului de a surprinde în mod adecvat o realitate exterioară lui, oferită într-o relație strict personală, inefabilul poetic este, dimpotrivă
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]