6,798 matches
-
cum sună? Ca dracu`. Nu glumesc. Tu vrei să dai buzna. Eu zic să mai studiem locul. Nu-i de glumă cu hoașca asta dacă stă ea singură și o doare fix în andrele de eventualii hoți, deși l-a agățat pe Rembrandt în cui. Sigur are Rembrandt, ăsta nu stă numai la muzeu? Poate și Picasso. Poate și Dali. Nu știam că dăm spargere la Luvru. E un Luvru mai mic, cu boscheți pe alee și cu iederă pe ziduri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu stă numai la muzeu? Poate și Picasso. Poate și Dali. Nu știam că dăm spargere la Luvru. E un Luvru mai mic, cu boscheți pe alee și cu iederă pe ziduri, care-i problema? Poate mai sunt și alții agățați în pereți, astea-s numele mari, mi-au rămas în minte fiindcă am mai auzit de ei. Pleava, vorba vine, dar zic așa, prin comparație cu primii, face la fel de multe parale. Le-am uitat numele, însă. Și nici nu mă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui Ieremia, capitolul 51, versetul 6. Azi am intrat în Babilon. În vremurile acestea se numește mall, dar ar putea foarte bine să agațe cineva la intrare o pancartă colorată pe care să scrie chiar și Turnul Babel. Așa este acolo, sunt sigur că știți, dar cu siguranță că n-ați dat niciodată interpretarea mea. Nu am citit Biblia din scoarță în scoarță, v-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a întins și imediat am simțit cum fiecare coastă pleacă la plimbare. Curva mergea în fața mea, spusese unei colege că vrea să ajungă acasă pe jos, stau aprope, dragă, nu mă răpește nimeni, așa spusese, depravata, cred că vroia să agațe vreun bărbat pe care să îl ducă acasă. Sunt sigur că s-ar fi culcat cu el, ar fi început lucrarea încă din lift și ar fi luat mulți bani pentru asta. Avea o gură care promitea multe. Durerea a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de ocolirea întrebării "Pentru ce?"; ori de anticiparea ei prin intermediul răspunsurilor preformate (acesta fiind unul din rosturile școlii). Copiii care dau răspunsuri haioase la întrebarea " Ce vrei să te faci când vei fi mare?" dovedesc că încă nu au fost agățați de sistem. Aștept să întâlnesc copilul care răspunde "Nimic!" pentru a crede în transcendentalitatea cunoașterii! Formă de mântuire contemporană: a deveni autoritate într-o materie. Formă de specializare contemporană: doctorat în fotbal. Pe când doctoratul în bucătărie ori în "munci domestice
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să trăiască, trebuie să facă ceva. Și câinii s-au
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
capul, când o mână, și atunci am înțeles. M-am aruncat repede în apă, am înotat nebunește și am tras afară pe una din fete. Nici nu știam pe care din ele. Se îneca! Era moale, nici nu se mai agăța măcar de mine. Înghițise destulă apă. Am așezat-o pe mal cu fața în jos și am încercat s-o reanimez. Nu reacționa! Când a început puțin să miște, i-am făcut respirație gură la gură. De aici mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
n-am de ele. Eu am crezut întotdeauna în dragoste, în dragostea mamei mele, cel puțin într-atâta. Știam că mai târziu n-o să-mi iert vorbele. Mama și-a întors capul. Plângea. Voiam să-mi cer iertare, să mă agăț de ea, însă mâinile mele erau murdare de la munca de pe câmp. Îmi era jenă să o ating cu ele și nu m-am apropiat. — Totul o să fie bine dacă nu mai sunt aici. Plec. Am unde să mă duc. Spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai avea febră, o vreme, dar nu e cazul să vă alarmați. Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care se agață de un fir de pai. După ce-a plecat doctorul, am exclamat: — Nu-i mai bine c-am aflat? O infiltrație... Aproape toată lumea are câte ceva. Dacă-ți menții moralul bun, te vei simți bine repede. Vara asta a fost tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tristețe. Există ceva pentru care trebuie să lupt neapărat. O etică nouă. Ba nu, până și rostirea cuvântului înseamnă ipocrizie. Dragoste. Nimic altceva. Așa cum Rosa Luxemburg și-a dedicat viața economiei politice, eu nu mai pot trăi dacă nu mă agăț de dragoste cu toată forța. Cuvintele adresate de Isus celor doisprezece apostoli ai săi se potrivesc și în cazul meu. Mă refer la cele rostite când era pe punctul de a-i trimite să dea în vileag ipocrizia teologilor, fariseilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și mă vor urî din tot sufletul. La gândul acesta, dragostea mi-a încremenit subit. Mi-am schimbat cureaua, m-am ridicat și mi-am scuturat mâinile de praf. În momentele acelea am încercat gustul suferinței. Îmi venea să mă agăț, în întunericul holului, de mâna doamnei Uehara, s-o strâng într-a mea și să plângem împreună. La gândul acesta, m-a apucat tremuratul, însă m-am îngrozit când mi-am dat seama ce impresie detestabilă o să las. Om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
groasă decât brațul meu, nu m-ar fi prins la jumătatea drumului. Mai târziu aveam să aflu că marinarii detestă să li se spună frânghiilor frânghii: dintr-un motiv care-mi scapă, preferă să li se zică parâme. M-am agățat, așadar, de o parâmă mai groasă decât brațul meu. Nu știu în ce măsură asta schimbă ce s-a întâmplat: am rămas atârnat de frânghie (de parâmă) cu brațele și picioarele, cu capul în jos; și cu capul în jos am avansat
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
episoadele "tragice și comice", cum le numește autorul, ale celor 18 luni de prizonierat. Oameni cu brațe amputate care cad într-o clipă, alții care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
făcut la CNSAS - și se repede vocal la el un alt domn: "Bă, provocatorule!" Vin vreo doi jandarmi și-l extrag din mulțime pe domnul cu măscuță. Unul dintre jandarmi îi spune condescendent că poate a greșit mitingul. Domnul mai agață de gît pe cineva, dar televiziunile nimic, luau imagini din alte parte. Un tînăr cîntă la microfon din cîntecele golanilor și din Bob Dylan. E mai mult artist decît activist muzical. Discuții. Dintre ziariștii care în 1990 erau în linia
Ce-am văzut la mitingul CNSAS by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8831_a_10156]
-
casa de la țară, în care locuiesc de un an, nu reușeam deloc să adorm și, pe la ora 3, mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea să găuresc un perete ca să înfig în el un cârlig de care să agăț un tablou primit cadou de la Pavel Șușară. Ce păcat, m-am gândit, că bormașina, înzestrată cu rotopercutor, face un zgomot destul de mare, care i-ar putea trezi pe vecinii de dedesubt și deasupra! Apoi, brusc, mi-am amintit: care vecini
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
poate să-și pună ființa la mezat pe un fleac, iar pentru mine, strânsoarea aceea și faptul de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau o chestiune de viață și de moarte. Cred că, agățându-mă cu disperare de piciorul lui, mă imaginam când în chip de prădător, pe cale să-și devoreze prada, când ca vajnic apărător al unui castel în care tocmai pătrunsese un bandit fioros, când, pur și simplu, îmi trasasem cine știe ce misiune
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
atmosfera acelor ani, se bucurau și noii politruci ai culturii, care stăteau de veghe în lanul cu realizări ceaușiste. Șopîrlele lui Ion Lăncrănjan aveau și ele coada tăiată, cel mai adesea: romancierul nu împingea realismul pînă acolo încît să se agațe de sistem și nici în reconstituirea epocii nu mergea prea departe cu fidelitatea. Cînd a publicat Fănuș Neagu Îngerul a strigat s-a plîns că i-a desfigurat cenzura romanul. Vine 1989, Fănuș se urcă pe baricadele luptei cu Securitatea
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
să renunțăm la cel de al treilea living, nu vom achiziționa o barcă nouă nici în 2008 și dacă am schimbat euro pe lei, acum vom schimba lei pe euro. Cumva, o vom scoate noi la capăt! Deci nu vom agăța de lampa din pod o frânghie, nu vom da cu piciorul scaunului de bar pe care să ne suim. Vom bea, în schimb, o bere. Dacă noi am tras chiulul, atunci de care nenorocire își freacă, până la aprindere, mâinile zecile
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
rebelă, m-au însoțit peste tot, în schimbările din viața mea. Am pierdut și rătăcit destule. Ele, însă, m-au însoțit nesmintit. S-au strecurat printre alte obiecte, printre paginile cărților, s-au pus la adăpost de uitare. Au stat agățate pe rafturile bibliotecii ca ochii să le întîlnească mereu. De multe ori, m-am gîndit că ceva din tensiunea lor conține și iubirea lui Botta, neîmpărtășită, pentru Clody. Am recompu-s-o pe această actriță, pe această femeie fabuloasă din fragmente. De
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng, astfel că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cisme de fetru negru
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
un iremediabil kitsch metafizic". Chiar așa: "kitsch"! Luînd notă de acest dezastru, dl Liiceanu a cărui "apostazie", fie spus în treacăt, nu e deloc "clandestină", astfel cum încearcă a o acredita, deoarece apare acum în pagina d-sale tipărită, se "agață" de Heidegger ca de-o speranță finală. însă are parte de o nouă decepție. Personalitatea d-sale virtuală nu poate accepta nici acest țarc ce i-a apărut inițial a constitui o binevenită "penitență": "cu Heidegger nu puteai naviga în
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
plecând la Ionnina să țină cursuri la Institutul Francez, că o va regăsi, douăzeci de ani mai târziu, pe una dintre elevele sale, pe care o va lua de soție și se vor stabili definitiv în acest oraș. Fotografia ta agățată pe peretele cămăruței lor datează de la căsătoria lui cu Eleni. Ei trăiesc azi într-o casă frumoasă din piatră pe care au con-struit-o în apropierea Ioanninei. Fiul lor, Yannakis, de doisprezece ani, are, așadar, vârsta absenței tale. Hazardul a făcut
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Amin pretinde că știe cînd va muri, așa cum pretinde să fie iubit. Unde se află realitatea Ugandei? În documentele fotografice care certifică ororile regimului? Sau în comportamentul sentimental, "uman" al dictatorului, comportament extrem de convingător? În scena în care Garrigan este agățat ca un jambon în cîrlig, lui Idi Amin îi dau lacrimile. Și nimic nu ne lasă să credem că ele ar fi ireale, însă cîteva secunde după, vorbind ostatecilor, dictatorul a trecut într-un alt rol, vocea îi este sigură
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
poate spune despre versurile ei orice, mai puțin că sunt previzibile. "Îmi cad ochelarii/ când văd lungana care se întinde din/ mine îmi bate sângele, aruncă în el cu bulgări de zăpadă/ iar pe străzi e un aer de care agățăm cruci/ odată am stat cu tălpile goale pe creștetul bucureștiului/ se uitau trecătorii prin ele să vadă lumea/ eu nu le zâmbeam rămăsesem la starea aia pe care o ai/ înainte de a te naște/ ce folos că veniseră toate mamele
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
îi știe și el . De-asta i se poate servi, atît de bine (dacă ai, firește, talentul de a "lucra" literatura cu materialul clientului al lui Șerban Foarță), un adaos pe ritm și rimă. E interesant, citind strofe care se agață de te miri ce din schițe, să deduci cam în ce fel funcționează stilul nostru de lectură. Avem tendința - pentru necesități de inventar, de fișare după subiect - să reducem o carte, sau o "pastilă" care ne-a bucurat pe de-
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]