6,858 matches
-
perfect bărbierit și Îmbrăcat În uniformă, În timp ce gabierii Începeau să strîngă pînzele și coasta de lavă se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un motel, și e un om care călătorește dintr-un stat în altul ca să taie urechi și cozi la mii de pui de doberman sau boxeri sau bull-terrieri. În carnețel, cu creionul, scriu: Și ce-i cu asta? Și-l agit spre el. — Vreau să zic că oricine ar fi ăla de-ți taie urechile, o să-l urăști tot restul vieții, zice. Nu vrei ca treaba să fie făcută de veterinarul tău obișnuit, așa că plătești un străin. Încă uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a pomeților, n-ai fi descoperit niciodată ce se afla în sufletul ei. "Trebuie să le propunem să fie fericiți, domnule Popianu. Să atingă fericirea, să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de box și îl arăta tuturor pe învingător. Dar după cum îi lucea obrazul puteai înțelege lesne cine era adevăratul învingător, veșnicul învingător, omul cel mai norocos din toate cercurile Europei. În spate se auzi un fel de rumoare, chelnerii se agitară mai mult decît se cuvenea mai ales dacă țineai cont că punctul de atracție al seratei se afla în acel moment acolo, în fața lui, unde Balbo și Pangratty zîmbeau și încuviințau ceva ce nu-i ajungea la ureche. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecut prin minte gîndul că Basarab și-a dat seama că el, Leonard Bîlbîie, nu s-a aflat niciodată pe lista invitaților. Nu era imposibil. Chiar dacă nu era așa, ar fi fost mai bine să se asigure. Trebuia să se agite, să intre în vorbă cu unul, cu altul, să zîmbeasca și chiar să schițeze cîteva gesturi amicale, semne de recunoaștere, chiar dacă n-ar fi primit nici un răspuns. Era o tehnică simplă, o stăpînea destul de bine, era chiar pe la începutul alfabetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un păhărel mai multișor, toata lumea e dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab și-a dat seama că este un intrus, afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toata lumea e dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab și-a dat seama că este un intrus, afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
informații. Informația aceasta este adevărata putere, puterea absolută care nu are culoare, miros, sens de dezvoltare, ea există. Ceva-ceva se conturase, încă nu era sigur, anumite date, risipite, fără nici o potriveală între ele, îi spuneau că oamenii lui Vaida se agitau pentru constituirea unei forțe disciplinate care să asigure controlul guvernului în corpul electoral. Parcă îi apucase dintr-o dată mania organizărilor, a paradelor, a demonstrațiilor de forță. Ceea ce era ciudat, într-adevăr, bătea la ochi pentru un om bine informat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plină de planuri, de intrigi, de sforării politice și nepolitice nu exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea cu Excelența-sa. Ultima dată fusese în legătură cu alcătuirea Regenței după sfîrșitul lui Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nepolitice nu exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea cu Excelența-sa. Ultima dată fusese în legătură cu alcătuirea Regenței după sfîrșitul lui Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam trei-patru secretari, oameni educați și plini de rafinament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acțiunea în sine. Sîmbăta seahra este adevăhrata săhrbătoahre, nu duminica." Nu trebuia să-l fi citit pe Leopardi pentru a ști acest lucru. Basarab Cantacuzino îi spunea în felul său că complotiștii de la Arsenal și Aeronautică, toți cei care se agitau atît de prostește sub privirile sale, aveau momentul lor de glorie și de triumf acum, în ajun. După aceea, ei, după aceea va fi altceva, altcineva, oameni cu scaun la cap care știu ce înseamnă regula, ordinea dată de bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anume ca să știți, nu este cazul. Faptele viitoare se îndreaptă implacabil către noi, cei care sînt așteptați vor veni, ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla. În privința asta să fim liniștiți, nici au trebuie să facem ceva, să ne agităm, să dăm din colț în colț ori, și mai rău, să ne îngrijorăm că s-ar putea să se petreacă vreo defecțiune, vreo amînare. Cînd e să fie o să fie. Vă asigur, domnule director (ezită cîteva fracțiuni de secundă., atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a înțelegere, nu avea nevoie de confesiuni, de fapt el a venit acolo pentru a relata ceva, oricum Mihai Mihail era omul cel mai puțin potrivit pentru a purta un dialog pe tema afecțiunii. ,, Mi s-a părut a fi agitat, nu-și găsea locul, cel puțin în ultima săptămînă, iar pe deasupra l-a adus la mine și pe adjutantul Popianu!" Mihai Mihail a pufnit "ăsta cine mai e, adjutantul Popianu?" Pangratty îi explică în cîteva cuvinte că Popianu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar fără să-și dea seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț să se agite, să-și descarce mușchii, nimic altceva. Ăștia au mușchi și pe creier, prințe!" Și rîse de unul singur, hîrîit, un rîs care te poate speria dacă nu te-ai afla în fața lui, văzînd așa cum se chinuie, simțindu-și gîtlejul prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
exista În Începutul nostru legea Înrudirii și dacă ne va fi dat să fim o singură făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece neobservat, ori de câte ori captivul îl zarea pe Tapú Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el nici în gaura de șarpe. — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar și în acest caz, locuitorii ei își vor aminti că, în timpul cât a fost activ, insula lor a fost atacată de niște barbari. Acest lucru ne-ar fi de mare folos. După felul în care îi privea și se agită, se părea că - deși nu le cunoștea limba - bestia înțelesese comentariile lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre misterioasă ambarcațiune care trecuse pe lângă ei în acea noapte întunecoasa, cu ceva timp în urmă. Nu se mai putea folosi nimic din ea, decat lemnul, iar ochii oamenilor de pe Marara se întoarseră iarăși spre cei care țipau pe țărm, agitându-și mâinile cu disperare, strigând cuvinte de neînțeles și arătându-le, cu gesturi inechivoce, că sunt morți de sete. Rău lucru mai e și setea asta! spuse în cele din urmă Miti Matái. Cred c-ar trebui să-i ajutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
După numai o jumatate de oră Miti Matái demonstra, încă o dată, ca instinctul nu obișnuia să-l însele, căci, unul câte unul, se iviră dintre copaci vreo cincizeci de războinici înarmați până-n dinți, care începură să urle și să-și agite amenințător armele în aer, aparent cu intenția de a-i obligă să se îndepărteze de apele acelea. Se dovediră inutile atât gesturile prietenoase ale celor de pe vas, cât și sunatul din cochilie și chiar - în ultimă instanță - bătutul clopotului. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
războinicii din Bora Bora să-și dea seama ce se întâmplă. Această dezertare îi crea și mai multe probleme lui Roonuí-Roonuí, căci acum rămâneau mai puțin de douăzeci de războinici utili pentru a menține ordinea între prizonieri, care erau vizibil agitați după răpirea copiilor. Dacă se hotărăsc să năvălească asupra noastra, chiar și numai cu bate și pietre, n-o să ne fie ușor să le facem față, observă Miti Matái. Iar eu nu mă văd ucigând femei și copii. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]