2,641 matches
-
http://english.agonia.net/index.php/poetry/13995884/Dark vision Jos la mare, unde valurile sălbatice plâng, Acolo unde cele zece maree se ridică din adânc , Am întâlnit un om singuratic, cu o față de fantomă Și l-am întrebat de calea spre trista coastă
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
împărțea, zi de zi, de 20 de ani, viața. Își amintea de momentele de teamă, de tristețe, de deznădejde, pe care le trăise atunci când era viitoare mămică. Oprise atunci orice tratament, pentru a nu-i dăuna fătului. Nouă luni de agonie pentru ea. Nu se putea deplasa mai mult de patru ore pe zi. În rest, zăcea pe scaun, pe pat, și plângea. Plângea de ciudă, de frică, de durere. Și-ar fi dorit atunci ca el să îi fie alături
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
nu-mi ești în brațe, de ce nu ești al meu? Ți-am scris pe-altarul toamnei ca să știi În suflet cât se zbate poezia-mi Știu că nu poți și nici eu nu pot fi Mai mult ca frunzele din agonia-mi. Referință Bibliografică: ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi pustiul va renaște Din cratere pierdute noi stânci semețe, mândre; Cu brazi Înalți și Drepți, Dreptatea va cunoaște Noi Culmi de Existență, ce Răul nu cuprinde. Referință Bibliografică: Sfârșitul unei epoci dezumanizate / Octavian Ghergheli : Confluențe
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
dinspre o dimineață Albită de gânduri Toată noaptea ninsese în oasele mele Cu păsări ce alergau În întunecimea zborului Cu pleoape Ce nu-mi închideau ochii Spre un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în ferestre ....................................................... Mugure trist Oprește-ți plesnitura de patimi Și lasă clipa din mine Semn Pentru alte anotimpuri De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN MESAJ Dacă vii Apropie-te gândului Întreagă Fără
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > AGONII CU PARFUM Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Rug de vară a-nflorit în pocale de inimi, trubaduri spre zenit, împleteam vânturi reci, în iubire răniți sufeream anonimi, mai am dor
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
răniți sufeream anonimi, mai am dor de clintit, mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa, prin tăcerea din noi, norii grei atârnau felinare apuse, eu te chem prin zăpezi, tu m-aștepți pe sub ploi! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: AGONII CU PARFUM / Doina Bezea
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa, prin tăcerea din noi, norii grei atârnau felinare apuse, eu te chem prin zăpezi, tu m-aștepți pe sub ploi! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: AGONII CU PARFUM / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
ne-au purtat Și am sorbit adânc din cupă fericirii, Noi roade am cules precum am semănat Și-am căutat, nostalgici, tărâmul nemuririi. Iarnă, la gură sobei, intrăm în reverie Visând la timpuri petrecute și uitate Și depanam povești în agonie Iar timpul se scurge spre lungă noapte... Referință Bibliografica: Anotimpuri / Ștefania Petrov : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ANOTIMPURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383976_a_385305]
-
mai multe cărți, de folos spiritual și duhovnicesc pentru cititorii ei și nu numai!... Întotdeauna, cu fiecare număr, mesajul acestei reviste se înscrie cu prisosință în procesul transfigurărilor și transformărilor duhovnicești, atât de necesare omului contemporan, în goana și în agonia lui prin lume. Nu vă pot ascunde nestăvilita mea bucurie pentru această generoasă colecție de o sută treizeci de ani de activitate editorială și publicistică, de apariție neîntreruptă, fructuoasă, binecuvântată, rodnică și prolifică a revistei eparhiale „Foaia Diecezană” a istoricei
REVISTA EPARHIALĂ “FOAIA DIECEZANĂ” DIN CARANSEBEŞ, A EPISCOPIEI CARANSEBEŞULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384051_a_385380]
-
soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată de mintea omenească, creștinismul ca instituție autoritativ-ierarhică este în criză, în agonie, a întrat în amurg, în ceața piscurilor terne, precum cândva zeii Olimpului, la apariția Soarelui Dreptății. Numai nu știm cum se face că religiei, chiar și după ce câteva sute de ani i s-a tot cântat prohodul, refuză să moară
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
arunce de pe ziduri de ruine Să mă scri-ntr-o Carte Sfântă a Iubirii, ca ateu Să mă răvășești prin versuri, să m-adori filă cu filă Toate nopțile să fie dulce chin cum nu există Să-mi adori în agonie trupul fraged, de copilă... ...Când visez doar, toate astea, te mai miri că eu sunt tristă? Antonela Stoica 12 Februarie 2017 © Referință Bibliografică: LA MINE-N GÂNDURI / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie
LA MINE-N GÂNDURI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382990_a_384319]
-
și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată de mintea omenească, creștinismul ca instituție autoritativ-ierarhică este în criză, în agonie, a întrat în amurg, în ceața piscurilor terne, precum cândva zeii Olimpului, la apariția Soarelui Dreptății. Numai nu știm cum se face că ... Citește mai mult Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată de mintea omenească, creștinismul ca instituție autoritativ-ierarhică este în criză, în agonie, a întrat în amurg, în ceața piscurilor terne, precum cândva zeii Olimpului, la apariția Soarelui Dreptății. Numai nu știm cum se face că ... XIX. PSALMUL 91, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017. Acel ce
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
farmec de lumini făuritor.... X. SONETUL TIMPULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. Cum poate scrie omul veșnicia Când timpul prin iubire se măsoară Și-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia? Un farmec blând tăcerea împresoară, În suflete se scaldă elegia Și-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară. Să-ți fie clipa candelă cerească Iar visul să-l îmbraci în amintiri, Să porți pe brațe taina
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Și s-o ascunzi mereu în nemuriri. Căci inima putea-va să cunoască Doar timpul care arde în iubiri. Citește mai mult Cum poate scrie omul veșniciaCând timpul prin iubire se măsoarăși-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia?Un farmec blând tăcerea împresoară,În suflete se scaldă elegiași-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară.Să-ți fie clipa candelă cereascăIar visul să-l îmbraci în amintiri,Să porți pe brațe taina îngereascăși s-o
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
monumental cu această mărturisire din Frontispiciul „Mă grăbesc să las o urmă...”: „Destinul meu personal a vrut să fiu jurnalist, să-mi port pașii prin redacțiile unor ziare și reviste din toate timpurile pe care le-aș putea denumi de «agonie și extaz» pentru țara mea și pe care le-am cunoscut din plin. «Un ziarist este un om care vede», spunea Geo Bogza: «Numai Homer a fost un mare reporter orb. Dar noi, ăștialalți, trebuie să vedem, să vedem cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
își construiesc vise peste hotare, sperând în vremuri mai domestice, dacă nu chiar normale, când generațiile următoare vor fi capabile să zidească o societate solidă sub toate aspectele ei. Dar cu ce? În prezent, cetățenii acestei țări se zbat în agonie, neavând vreo speranță că mâine le va fi mai bine. Dacă au dispărut sursele veniturilor, adică locurile de muncă, încotro să se îndrepte cei ale căror familii își duc zilele într-o sărăcie cumplită? Situația este jalnică în toate domeniile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93378_a_94670]
-
Făcându-și curaj, ridică mâneca tunicii până la cot. Nici acolo nu exista nici o urmă de molipsire. Probabil că varul fusese turnat pe fața omului cât timp acesta era Încă În viață, arzându-l, și se Întărise Însoțindu-l În spasmele agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă vălul din dreptul gurii. Bargello interpretă acest lucru ca pe ceva liniștitor și, cu grijă, Încetișor, prinse a se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici ciumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri de păr cenușiu și fragmentele de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi cel just, interveni Bruno, iar cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se ajungea trecând printr-o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-am făcut? Fără parola fiecărui cont, totul e, scuză-mă, simplă loțiune Diana la picior de pirat șchiop... Cugetare: pe cât de lung e drumul de la agonie la extaz, pe atât de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă la jalnicele hârtii de pe masă. Deșertăciunea are multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]