618 matches
-
pe apa Prutului... să fie în pace de dajde morăritului de 12 ug(hi)... și de 2 ug(hi), ce iau de roată... Și dintr-aceste vinituri dator să fie eg(u)m(e)nul pre tot anul a trimite agonisită la sfintele lavre”... ― Eu cred că cele scrise de “Io Mihai Racoviță voevoda, Bojiiu milostiiu, gospodari Zemli Moldavscoi” la 26 octombrie 1717 merită să le citim cuvânt cu cuvânt. Voi face eu acest lucru, părinte. Iată ce scrie vodă: “Dat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma denunțului mincinos al unui vecin, i-a fost luată și geanta cu bijuteriile agonisite într-o viață. Furios, s-a dus la DNA. Nu aici se vine mai întâi, i s-a răspuns la poartă. Dar unde? La șefii cei mari. Cine sunt ăia? De la guvern, lor trebuie să li te adresezi, și, dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
3. Fănică îi întinde sticla și ucraineanul radiază de mulțumire. Și nu v-a mai urmărit? întreb interesat. Nu, domnule amabasador. Dar o va face. Bine, bine, dar pierzi leafa pe patru luni de muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu-i nimic la fel de scump. Mă uit la marinarul nostru. Este un bărbat frumos, cam la patruzeci de ani și potrivit ca statură. Privește mai mult spre dușumea. Aș putea să anunț autoritățile cubaneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii după ea or una de ține ochii Închiși și zice că-i oarbă numa ce-i vezi că scoate pieptul ardelenesc și-i dă sau un ciolan afumat, de ce agonisește tot omu, Își rupe de la gură c-așa ie românu milos, da ia să-i ceri bani să trăiască și iel mai civilizat, aș, nici nu vrea să auză, nu văzuși că n-a dat nici să ne puie antenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-aveau de tot ce îndurase el veneau să-i spună: „Bicleanu Neculai, tu, om cinstit și muncitor, de azi înainte treci la cot cu leneșii și neisprăviții. Să le dai lor pămîntul pe care, țandură cu țandură, l-ai agonisit”. Fierbea numai la gîndul că moștenitorul cinstei lui de țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tinerii spectatori - care se cred buricul pământului, fiindcă eroina filmului e o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Calimach, iar istoricul și scriitorul a mai dus-o până la 18 iunie 1898... Suficient să ne relate ze a tâtea nu numai despre Tecuci sau Tutova - cu cei doi binecredincioși plecați în lume... Plecați nu atât să cerșească și să agonisească, cât mai ales să „transporte” cu ei spiritul tutovean: trăitul în comun și rezolvarea împreună atât a bucuriilor cât și a necazurilor. Că veșnice la 18 iunie 1898. După ce nu l înțelesesem pe deplin e așa se întâmplă printre tutoveni
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
atât de delicat, să ascundă o voință și o energie atât de uriașă. Ele erau un dar cu care nat ura înzestrase acest suflet și care a fost folosit pe deantregul și atât de bine. Și tot ceea ce a fost agonisit cu aceste calități cu care natura l-a în zestrat, n a fost păstrat și cheltuit pentru el și ai săi, ci strâns cu grijă, sʹa întors, prin dania făcu tă Academiei, ca să sporească comoara limbii și literaturii române și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
luminate îmi zîmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul e de antracit, ca rantia bunicului. A murit fără să bănuiască dar bănuia cineva atunci? că războiul rece va fi cîștigat de America. După ce ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei zile în șir. A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că în final ea însăși a ajuns într-o „Casă de (copii) bătrâni”, urmând ca aici să-și sfârșească zilele. Părinții adoptivi au săvârșit și o colosală greșeală tot din dragoste nechibzuită - că iau făcut acte pe tot ce aveau agonisit - încât ea, mama adoptivă, a decăzut legal din dreptul de proprietară și a dat posibilitate ca înfiatul să fie proprietarul tuturor bunurilor. După un timp, pe zidul casei cu pereții șubreziți de inundația fatală a atârnat un anunț mare, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
numai ca să se căsătorească de foarte tineri și să pună, la rândul lor, bazele unor familii numeroase. Miriam era singura excepție la tradiția familiei. Adunând la ciorap mărunțișul pe care i-l strecurau frații și surorile mai mari din ce agoniseau și ei, Mariam părăsise brusc liceul la Împlinirea vârstei de șaptesprezece ani - cu numai trei luni Înainte de a-l absolvi - și se angajase ca asistentă a unui designer britanic de modă a cărui stea era În ascensiune și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere câteva pogoane bune și să se facă om adevărat. Luca Talabă, un bărbat cât muntele, fost primar odinioară, îi adunase pe oameni la sfat. Țăranii însă erau neîncrezători și fricoși. Se gândeau fiecare că poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au produs nimic sau aproape, și țăranii totuși nu s-au agitat, ci și-au văzut de necazuri, au răbdat și au suferit ca și noi! Acuma, slavă Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cumpănit a agonisit și are cât îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. Așa e ordinea lucrurilor de când lumea și pământul. Pot să admit eu la Amara o nemulțumire serioasă unde țăranii umblă forfota să cumpere moșia Nadinei, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aruncați în foc cărțile cu teorii și începeți a vedea pe țărani așa cum sunt și cum s-au arătat chiar acuma!... Lăsați-i să muncească, nu-i obișnuiți să aștepte să le dea statul ce nu sunt în stare să agonisească ei prin muncă!... Să nu credeți că țăranul va fi vreodată mulțumit. Dacă mâine îi dați pământ de pomană, are să vă ceară pe urmă vite și unelte de pomană, pe urmă bani de pomană... veșnic câte ceva!... ― Până una-alta au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acoperit un moment, �n?elat sau �nsp?im�ntat, el �?i revine ?i domin? pe mai departe, fiindc? vine din tot ceea ce a suferit ?i c�?tigat, din tot ceea ce prime?te din meritul lui, din tot ce ?i-a agonisit societatea� ( Cum se creeaz? o stare de spirit�, 1937, �n Al. Du?u, Dimensiunea uman? a istoriei, 1986). ?i al?i autori au indicat importan?a mentalit??îi �n devenirea noastr?. �i amintim pe Mihail Ralea care invocă dimensiunea rom
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ocrotirea spiritelor maligne. Înseamnă că are legături directe cu Satana? NU cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i dăm ascultare, ar putea să ne ducă în ispită. Abraham când și când, pentru a agonisi și el ceva bănuți, îi făcea să creadă pe oamenii disperați că persoanele dragi ar reveni la viață ca să mai stea de vorbă cu ele. Tommaso știa asta, zvonurile circulau și erau unii care crezuseră că nu era totul o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să conceapă un Dumnezeu abstract. Vor fi fost necruțători în a-l osândi, acum înscenau procese până și urmașilor celui ce comisese, sau se presupune că ar fi comis păcate. Satiricon putea fi o mărturie gravă? Și celelalte câteva cărți agonisite cu mari sacrificii puteau să constituie dovezi în contra rudelor lui don Tenentio? Tommaso, deși nu se lăsa învins ușor, totuși se întristă. Să te gândești mai întâi la Emilia și apoi la don Terentio însemna să se simtă dezarmat și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a atrage astfel atenția asupra modestiei lor și a-i face, În felul acesta, pe cei din jur să se simtă obligați să le acorde laudele cuvenite.) Arta de a păstra nu e mai puțin grea ca aceea de a agonisi. Pentru că, pe de o parte, trebuie să poți să-ți Înfrânezi o serie de tentații, iar pe de altă parte, trebuie să știi să-ți folosești În așa fel economiile realizate Încât să-ți poată deschide noi perspective de Împlinire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de spus?” (C. Noica) Până nu treci muntele, nu vezi valea. (Nu poți obține un succes deosebit mai Înainte de a te fi străduit să Învingi obstacolele și dificultățile care Îl presupun: „Cu «doar» și «poate» nimic nu se poate”.) Pâinea agonisită cu sudoare are gust bun. (Orice lucru nu are o valoare În sine, ci o capătă pe măsura dăruirii noastre Întru Împlinirea lui.) „De cum Încetezi să te lupți pentru ea, viața Își pierde gustul.” (A. Palacio Valdës) Cu Înțelepciunea să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lună. A stat în instituție până la 20 de ani. Când a plecat, a avut numai hainele de pe el. În prezent, locuiește împreună cu patru colegi, într-o centrală termică. Câștigă numai cât să-și asigure strictul necesar (hrana), dar nu poate agonisi nimic. Stă prost cu dantura și nu se poate trata. A umblat pe la multe autorități, dar nimeni nu i-a rezolvat problema, nu i-a putut oferi o locuință. Știe că, în alte țări, tineri ca el sunt ajutați de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
se păstrează", obsesia reușitei materiale și a ascensiunii sociale, aprecierea doar a bogăției, legitimarea cametei (altfel spus a împrumutului interesat, principiu al însuși capitalismului bancar), negoțul apreciat ca "unică sursă a binelui public"... Mîinile care adună din toate părțile, care agonisesc cu atîta graba nu sînt prea curate, afirmă părintele Croiset, autor al Paralelei între moravurile acestui secol și morala lui Isus Hristos. Bogățiile adunate imediat sînt miracole, iar Dumnezeu face miracole?"56" În fond, ceea ce este anunțat și în același timp
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
încă se recomandă: "Toată lumea știe că trebuie căutate rădăcinile lui adânci și acolo trebuie aplicat remediul. Pentru a reține pe țăran la țară, trebuie ca viața lui acolo să fie posibilă; trebuie să fie pus în poziție de a-și agonisi traiul în mod sigur și larg. Trebuie să găsească și la țară asigurarea libertății lui; să aibă și el parte de o justiție și o administrație bună, să fie apărat de exploatarea cămătarilor, a slujbașilor necinstiți și a deținătorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ceva în comparație cu erudiția morală a lui Vasile? Cine îl cunoaște din proprie experiență, pentru acela sunt neînsemnați Minos și Radamante pe care elinii i-au învrednici de văile cele cu flori aurite și de câmpiile Elisee (...) În așa grad a agonisit el toate acestea încât era ca o corabie atât de încărcată de erudiție pe cât aceasta este încăpătoare pentru mintea omenească<footnote Ibidem, XXII-XXIV, p. 54. footnote>. În termeni tot atât de elogioși, despre cunoștințele Sfântului Vasile vorbește și retorul Libaniu. Pe lângă stil
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
În suflet răi, plini de păcat?!... Altfel spus, dacă nu vom trăi și pentru sufletul nostru, atunci cum vom ști, printre altele, ce Înseamnă binefacerile „prieteniei” sau ale „iubirii”?... * „Fericirea și dorința nu pot conviețui. Fericirea nu constă În a agonisi și a te bucura, ci În a nu dori, căci ea constă În a fi liber.” (Epictet) Bineînțeles că „dorința”, prin natura ei, te Înlănțuie, te supune obiectului spre care ea năzuiește cu Înfrigurare. Trebuie să precizăm Însă că atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-l poate crește într-o asemenea măsură pe om pentru cer, pentru Dumnezeu, așa cum o face rugăciunea în biserică. Biserica este locul unde învățăm dreapta credință, este cel mai bun pedagog pentru mântuirea noastră. De aceea, să profităm și să agonisim cât mai mult din ceea ce ne oferă ea: duhul rugăciunilor bisericești, duhul sfințeniei și toate celelalte ce sunt dăruite celor ce se ostenesc în rugăciuni și în fapte de milostenie. Așadar, să iubim biserica din tot sufletul nostru, să fim
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]