2,894 matches
-
tubular, pe care le întorc în circulația generală prin intermediul venelor interlobulare. Vasa recta "Vasele drepte" sunt fascicule de vase subțiri, dar în general mai mari decât capilarele peritubulare, derivate din vasele arcuate, care transportă sângele în și din zona medulară. Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
proximal, este denumit „contort” deoarece este răsucit. Fiecare tub distal se întoarce către polul vascular al corpusculului renal. La acest nivel, peretele tubului distal ce intră în contact cu celulele aparatului juxtaglomerular formează macula densa („pata densă”), numită astfel datorită agregării nucleilor celulelor epiteliale în peretele tubului distal. Tubii distali sunt de obicei mai scurți decât cei proximali (fig. 98). Pereții tubului distal sunt alcătuiți dintr-un epiteliu cilindric unistratificat, ale cărui celule prezintă câteva trăsături caracteristice. Spre deosebire de tubul proximal, membrana
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
191 1.4. Contextul schimbării secolului / 191 1.5. Ion Heliade Rădulescu / 193 2. Perioada antebelică / 195 3. Perioada interbelică / 196 4. "Demiurgul" roșu / 197 5. Perioada post-comunistă / 198 Capitolul XII. Situarea noastră în lume / 201 1. Piedici în calea agregării comunitare / 202 1.1. Dislocarea repetată a populației / 202 1.2. Situația grea în sine / 202 1.3. Hazardul autorității și ciuntirea prerogativelor / 203 1.4. Absența ordinii sociale durabile / 204 2. Evoluție și schimbare / 204 Capitolul XIII. Noi (și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
instrument, o grilă, un cifru cu ajutorul căruia putem trece către partea a doua, relectura operelor unora dintre marii noștri gânditori, în încercarea de a înțelege mai bine situația actuală și aria posibilului. Finalul subliniază necesitatea sprijinirii în spațiul românesc a agregării comunitare în spații urbane moderne și generatoare de capital social. Fiind unul dintre cele mai proteice concepte, a vorbi despre comunitate fără a o defini, echivalează cu anularea discursului. Pe lângă analiza modalităților și strategiilor de definire practicate, vom oferi o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
leg(turile interpersonale pentru a (ncuraja respectarea valorilor comune (( a descuraja nerespectarea acestora. Ele se vor (ndrepta spre stat (instan(e, poli(ie) doar c(nd celelalte m(suri dau greș. Sigur că, din această perspectivă, la noi, formele de agregare ale rromilor reprezintă prima destinație a gândului în acest context, ceea ce nu este deloc lipsit de relevanță de altfel. Totul derivă din maniera în care este privită comunitatea. "A(a cum le v(d eu, comunit((ile sunt rețele sociale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
constituirea unei națiuni puternice. Este ceea ce noi vom prezenta în altă parte ca fiind funcție de cuprinderea, diversitatea și forța relativă a comunităților într-un stat. Una din consecințele neintenționate ale capitalismului modern este creșterea valorii simbolice a locului creând condițiile agregării comunității. La locul de muncă fiind alienați, oamenii caută o altă scenă pentru atașament și profunzime. Astăzi, în noul regim de timp, utilizarea pronumelui noi a devenit un act de autoprotecție. Dorința de comunitate este defensivă, exprimând adesea respingerea imigranților
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la un anumit moment pe un spațiu dat formează și ele o comunitate, atât timp cât ocupă un habitat și prezintă orientări legate de cerința comună a adaptării la mediu. Ca și comunitățile umane, cele biotice sunt mai mult decât o simplă agregare de indivizi, organismele individuale în comunitatea biotică având contribuții specifice la continuitatea și dezvoltarea ordonată a comunității ca întreg. În funcție de diverse variabile identificăm de asemenea organisme dominante, capabile să controleze comunitatea și impunând altor specii să se adapteze prezenței lor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
În fapt, orice este legat de comunitate precum și comunitatea ca atare are o dimensiune simbolică, simbolurile comunității fiind constructe mentale care dotează oamenii cu mijloace de a construi semnificații. Dacă mai sus am abordat raportul adiție/actualizare, acesta devine acum agregare/integrare. Ca și Parsons și mulți alții mai târziu, Durkheim, datorită teoriei sale privind raportul dintre conștiința colectivă și conștiințele individuale, favoriza dimensiunea integrării. Indivizii internalizează în procesul socializării elementele necesare integrării lor în comunitate. Cum aceasta seamănă cu un
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o sectă orientată rațional, care ignoră interesele emoționale sau afective, dar se dedică unei singure cauze. "Relațiile sociale capătă caracter comunitar dacă și în măsura în care orientarea comportamentului social (...) se bazează pe sentimentul solidarității: rezultat al atașamentelor emoționale sau tradiționale ale participanților. Agregarea relațiilor sociale, pe de altă parte, este rezultatul reconcilierii și echilibrării intereselor care sunt motivate fie de judecăți de valoare raționale, fie de eficiență" (Weber, 1993: 91). În mod tipic, agregarea se poate sprijni pe un acord rațional la care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
solidarității: rezultat al atașamentelor emoționale sau tradiționale ale participanților. Agregarea relațiilor sociale, pe de altă parte, este rezultatul reconcilierii și echilibrării intereselor care sunt motivate fie de judecăți de valoare raționale, fie de eficiență" (Weber, 1993: 91). În mod tipic, agregarea se poate sprijni pe un acord rațional la care se ajunge prin consens. În acest caz, arată Weber, comportamentul "agregat" va fi orientat fie spre valoare, fie spre un scop. Indiferent spre care se orientează, este de tip asociativ dacă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-un anume grad, fiind în același timp determinate și de factori asociativi. Cele două sunt pentru Weber ideal-tipuri, fiind în măsură să participe în aceeași structură socială. Comunalizarea este, în mod normal, direct opusă luptei. Pe de altă parte, agregarea reprezintă numai reconcilierea intereselor aflate în competiție, în fiecare caz doar o parte a obiectului sau mijloacelor luptei fiind eliminate, conflictul real de interese rămânând neschimbat. Dincolo de modul în care se simte în familie sentimentul comunității de interese, membrii acesteia
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
coeziunii vecin(t((ii" (Bauman, 2001: 91). Capitolul VI Tipologii ale comunităților 1. Comunitatea etică și comunitatea estetică Se observă și fără identificarea lor expresă într-un inventar exhaustiv varietatea extraordinară a tipologiilor comunităților și, mai mult, a formelor de agregare comunitară. Vorbim de comunități lingvistice, comunități constituite în jurul cluburilor sau asociațiilor, comunități religioase, naționale, morale, etnice, parțiale, naturale, deschise, închise, empirice, normative, comunități dispersate, comunități intermitente (care se adună funcție de ritmurile agricole, de exemplu), de idei, de memorie, de criză
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe care o dă acestor materiale permite o aplicare universală. 6. Petre Andrei și tipologia comunitară La noi, Petre Andrei a fost unul dintre gânditorii care, dintre variatele modalități în care se prezentau primele sau cele mai importante forme de agregare a indivizilor umani, o considera drept cea mai normală pe aceea dintre comunități și societăți. Comunitatea este o grupare bazată pe legături de sânge, rudenie, obiceiuri, credințe, în timp ce societatea este un complex de scopuri bazat pe interese, pe înțelegere rațională
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
limbă poate conduce la un sentiment de comunitate și la moduri de organizare socială conștient bazate pe împărtășirea aceleiași limbi. Dar numai limba nu este de ajuns pentru a aduce comunitatea, ci doar înlesnește comunicarea dintre grupuri și crearea unei agregări mai crescute. Aceasta se realizează prin contactul dintre indivizi, nu pentru că vorbesc aceeași limbă, ci pentru că împărtășesc alte tipuri de interese. Oamenii sunt uniți în societăți de credințe și atitudini comune care sunt de două feluri: religioase credințe despre structura
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
oamenii în relații complexe, iar transformarea experienței comunității în America este considerată o revoluție socială. 1.1. Eclipsa comunității Pe măsură ce munca începe să se separe de familie, influența schimbărilor în cadrul profesiilor ajunge să influențeze treptat tot mai mult formele de agregare comunitară. De la comunitatea idilică s-a trecut la una alterată dar care se baza totuși pe "magazinul din colț", pe vânzătorul cunoscut, pe o siguranță pe termen lung a locului de muncă prin perpetuarea cererii pentru anumite activități etc. Apoi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
atunci de ce să nu considerăm că cele normative de astăzi se vor tranforma în fenomenologice în timp? Dar oare acum istoria mai permite aceasta? Oare mobilitățile spațială, socială etc. nu fac acum imposibilă conturarea comunităților? Atenția către noile forme de agregare în măsură să răspundă imperativelor sociale se observă încă înainte de debutul secolului al XX-lea. Așa cum subliniază profesorul Ilie Bădescu, ideea corporatistă la Durkheim vine să recupereze dimensiunea morală în condițiile noilor instituiri sociale. Plecând de la ideea necesității menținerii ordinii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
devenind obiect de analiză. Aceștia din urmă sunt numiți comunitariști. În comunitarism, comunitatea este privită "ca o a treia cale între procesele și structurile statale birocratice și schimburile voluntariste, egoiste de pe piață. O comunitate nu este cu siguranță o simplă agregare, așa cum este o populație" (Frazer, 1999: 68). În măsura în care acceptăm ideea că familia este o comunitate, problema continuității comunității dispare. Dar aici este prezentă o controversă. Ca și noi, sunt mulți care consideră că cele două sunt diferite, în timp ce alții consideră
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu sunt de acord cu locul de institu(ie socială-cheie a pieței libere, nereglementate, (( cu ideea c( schimburile de acest gen ar fi un drept particular (( chiar un model al rela(iilor umane. Ei amintesc în replică numeroase forme de agregare (corpora(ii, organiza(ii de voluntari, grupuri ocupaționale, familii, institu(ii religioase) (n care indivizii intr( (n relații guvernate de practici (( norme (mpărt((ite. Comunitari(tii promoveaz( un set distinct de valori în care tradiția și însăși comunitatea sunt de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
orașul se transformă într-un oraș mare el pierde aceste caracteristici aproape complet" (Tönnies, 1977: 275). Ca bază generală a formelor de viață comunitară, familia rămâne un reper general cu rol de revelator al caracteristicilor relațiilor specifice diferitelor forme de agregare. "Comuna rurală și orașul încă mai pot fi înțelese ele însele ca mari familii, descendenții și gospodăriile individuale sunt considerate organisme elementare ale corpurilor lor; corporațiile, asociațiile profesionale acționează ca țesuturile și organele orașului" (Tönnies, 1977: 277). Plecând de la observațiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
elementare ale corpurilor lor; corporațiile, asociațiile profesionale acționează ca țesuturile și organele orașului" (Tönnies, 1977: 277). Plecând de la observațiile sintetice ale lui Tönnies din partea de final, într-o încercare de sistem, putem organiza ideile în următoarea formă: Comunitatea Forme de agregare Voința socială ca și Presupune omul Subiectul său real Viața familială Concordie Cu întreg caracterul său Poporul Viața satului Cutumă Cu toate sentimentele sale Ființa socială Viața târgului Religie Cu toată conștiința sa Biserica Societatea Forme de agregare Voința socială
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Forme de agregare Voința socială ca și Presupune omul Subiectul său real Viața familială Concordie Cu întreg caracterul său Poporul Viața satului Cutumă Cu toate sentimentele sale Ființa socială Viața târgului Religie Cu toată conștiința sa Biserica Societatea Forme de agregare Voința socială ca și Presupune omul Subiectul său real Viața orașului mare Convenție Cu toate aspirațiile sale Societatea Viața națională Politică Cu toate speculațiile sale Statul Viața cosmopolită Opinie publică Cu toată cunoașterea sa Republica savantă Am lăsat pentru final
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
organizării politice (formațiuni socialiste, social-democrate ș( muncitorești). "Chestiunea țărănească", problemă fundamentală (n acele timpuri, reclama structurarea unor forme moderne de acțiune (n măsură să promoveze interesele țărănimii. Astfel a (nceput sinuosul drum de constituire a unei formațiuni politice țărăniste, alături de agregarea polului politic social-democrat. De asemenea, necesitatea promovării elementului rom(nesc ș( a limbii rom(ne (n diferite instituții a dat naștere unui nou curent, de factură naționalistă ("naționalist-democrată"), cu o influență deloc de neglijat (Căpreanu, 1994: 96). Decizia de a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
față de sate. Apar structuri ce (ncurajează creația culturală ș( științifică. Apar de asemenea noi societăți de g(ndire, reviste (n jurul cărora se agregă grupări ce promovează idealuri (nalte. Dezvoltarea structurilor economice generează la r(ndul ei noi forme de agregare ș( diversifică treptele stratificării sociale. Legăturile dintre diversele localități se multiplică, satul (nsuși (ncep(nd să se transforme timid. Deschiderea tinerilor către școală, contactul ((ndeobște mediat) cu noi ș( noi realități vin să formeze (n s(nul noilor generații categorii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
singur tip de comunitate, ca structură specifică pe zone, regiuni, putem identifica o varietate de subtipuri care diferă prin prisma obiceiurilor, valorilor (mpărtășite, practicilor etc. (n aceste condiții, reunirea unor indivizi aparțin(nd diferitelor subtipuri comunitare nu putea conduce la agregarea unor comunități asemănătoare, fie ș( numai ca tip generic celor de proveniență. Legăturile stabilite (ntre membrii noilor aglomerări erau de o cu totul altă natură dec(t cele dintr-o comunitate: fundalul cultural este diferit, elementele tradiționale (n măsură să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
putem opune barbarilor de la răsărit. Dar una dintre cele mai succinte și penetrante exprimări o găsim la Dumitru Drăghicescu (1996: 344), care arată că "Suntem neisprăviți geograficește și istoricește, suntem nevârstnici din punct de vedere social". 1. Piedici în calea agregării comunitare 1.1. Dislocarea repetată a populației Chiar dacă rolul dimensiunii teritoriale este relativizat de unii autori, iar alții caută chiar să îl nege în ultimele decenii, stabilitatea teritorială favorizează apariția relațiilor comunitare. Legat de acesta mai este un element corelat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]