79,130 matches
-
Simona Vasilache Mai des decît alte cărți de școală, manualele de literatură servesc de exemplu preferat noilor discursuri despre metodă. Cum trebuie și cum nu trebuie predată literatura, ce este și la ce ne ajută ea, cine o scrie și cu ce scop - intră toate în caruselul problemelor fără soluție. Discuția despre soarta literaturii, ca instituție (didactică), este un fel de "cover story", ce se reia oricînd se schimbă moda. De obicei, fiecare modă (stilistică
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde ca pe altă Dulcineea, absorbit de drumul său fără sfârșit. Lecția spaniolă îl ajută pe Sey Mondy să-și asume libertatea. Din Porto, se îmbarcă spre New York. Paradisul libertății este umbrit de "o adevărată fobie a spionilor", unde "orice nou venit putea fi o iscoadă". Vor veni nenumărate situații-limită în Mexic, Venezuela, Columbia, Brazilia
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
a devenit membru fondator al "Asociației Mihai Eminescu", alături de mentorii săi, Vladimir Streinu, de secretarul Nunțiaturii papale din București, Pčre Baral și de tinerii prieteni scriitori, Constant Tonegaru și Pavel Chihaia. Printr-o filieră clandestină a Crucii Roșii, ei au ajutat familiile intelectualilor arestați și au contestat regimul totalitar proaspăt instalat (pentru urmările acestor acte de curaj, vezi volumul lui Iordan Chimet, Ieșirea din labirint, Ed. Universal Dalsi, 2002). Amnistiat după moartea lui Stalin, absolventul de Litere și Filosofie cu Magna
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
fac pe victimele Securității, cînd turnători și ofițeri ai poliției politice ne dau lecții de patriotism iar noua nomenclatură e urmașa biologică a celei vechi, misiunea lui în lupta cu demonii continuă. în '90, a crezut că prioritatea e să ajute cu abilitățile lui de cărturar la însănătoșirea societății traumatizate de comunism. A coordonat la Editura Dacia o colecție de opere fundamentale pentru educația democratică, apoi un ciclu de patru volume, Dreptul la memorie și un volum colectiv împotriva resurecției intoleranței
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
modernii noștri, suprarealiști sau nu, Gheorghe Dinu (Ștefan Roll), Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu și până la Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță etc. (sau, în proză: Paul Georgescu, Radu Cosașu, Mircea Horia Simionescu, Andrei Pleșu etc.). Umorul ne-a ajutat să supraviețuim sub asaltul absurdității exterminatoare ceaușiste. Când muream de frig în casă, ziceam: Nu deschideți fereastra, că răcesc trecătorii". Când, în criza de alimente, ne duceam după o pâine, am inventat următorul dialog la brutărie: "Dați-mi o pâine
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
S-a trezit parlamentară Și c-o duce-în chiu". -Plus că, în "miezul" câte unei emisiuni tv, completează el, am senzația că semăn cu un"adolescent miop" după ce a citit " La țigănci" cu poalele-n cap2)... Drept care nu mă mai ajută mintea să pricep nimic. Nici pe mine, gândesc, de-aceea mă și străduiesc să-l înțeleg, ca om și ca prieten... În orice caz, dacă aș fi într-o criză de răutate, nu mi-ar fi greu să întreb cu
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
pe mine, gândesc, de-aceea mă și străduiesc să-l înțeleg, ca om și ca prieten... În orice caz, dacă aș fi într-o criză de răutate, nu mi-ar fi greu să întreb cu voce tare: -Dar când îl ajută pe Haralampy mintea să priceapă ceva ? Chiar dacă ore-n șir stă în fața televizorului... Această minune a tehnicii l-a transformat foarte mult în ultima vreme. De fapt și corect spus, l-a zdruncinat moral atât de mult, încât într-una
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
crezului personal rostit în cuvântarea în urma căreia își pierduse dreptul de semnătură. Avem aici o mostră a felului pervers în care funcționa în anii '50 mecanismul scrisului "pe linie". Radu Cosașu nu ascunde nimic din tinerețea sa de scriitor ("Doamne, ajută-mă să devin un mare scriitor comunist!"), iar seria Supraviețuirilor, publicată în anii '70-'80, a descumpănit de la bun început, fiind percepută drept cel mai complet autodenunț din literatura noastră și probabil adevăratul "roman" al obsedantului deceniu. Cu o materie
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
semi-conștient, pe cele mai vechi. Iar efectul e din nou unul neobișnuit pentru filmul noir: pentru spectator, evoluția e de la identificare cu protagonistul la dez-identificare, iar pentru personaj, de la inocent la vinovat! Pentru că Leonard, folosit (ca ucigaș în serie) și ajutat de polițistul corupt Teddy, și-a împlinit răzbunarea de mai multe ori, prima dintre victimele sale fiind chiar violatorul real, alegând de fiecare dată să uite crima comisă... Tot lipsa memoriei pe termen scurt, dar cu consecințe comice, nu morbide
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
veterinarul marin afemeiat Henry Roth (Adam Sandler) se îndrăgostește de Lucy (Drew Barrymore), care, din cauza unei lovituri la cap, nu poate reține ce i se întâmplă decât 24 de ore; ea retrăiește constant ziua în care a avut loc accidentul, ajutată de tatăl și de fratele ei... Dar Henry, după ce o cucerește zi de zi, se hotărăște să spulbere iluzia, din nou în fiecare zi, cu ajutorul unei casete, și apoi, cu ajutorul unui jurnal ținut de Lucy. Speranța că personajul care suferă
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
Numele lui Pleșu, probabil lăsat intenționat la urmă, mi-a oferit cheia întregului scenariu. Ne întîlnisem cu cîtva timp înainte ca să discutăm dacă vom semna o scrisoare de protest a lui Mircea Dinescu. Pretextul fusese rugămintea mea de a mă ajuta să transport cu trabantul lui un calorifer electric. Vorbisem ce aveam de vorbit în mașină. Nu știu dacă și cum fuseserăm ascultați. Ceilalți doi "dubioși" aveau și ei istoriile lor. Buzura era supravegheat îndeaproape. N-am nici o amintire în ce
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
Magazine littéraire". De cînd serviciul cultural de la Ambasada Franței ne-a sistat abonamentele la presa literară din hexagon, revista asta plus ce îmi mai cumpăr de la noi sau primesc prin bunăvoința unor români parizieni (Mircea Iorgulescu și Alexandru Niculescu) mă ajută să fiu la curent și să pot informa la rîndul meu despre actualitatea editorială franceză. Sigur, există Internetul și îl folosesc, dar nu-i același lucru. Plăcerea cu care citești pe îndelete un text sau altul, privind pozele pe hîrtie
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
în tine, pe când, dimpotrivă, nu s-ar încrede în nici unul din tovarășii tăi". Iuda consimte, în fine, sub o anumită presiune. Slăbiciunea iscariotenului devine astfel criteriul primordial al alegerii lui pentru a comite vânzarea. Prin mobilul pactului, diavolul l-a ajutat să se descopere pe sine. Eseul lui Papini se și încheie cu rătăcirea lui Iuda prin bezna nopții și "deodată, fără să știe cum, se văzu în fața palatului lui Caiafa - și intră". întunericul învăluie în mister decizia lui. Ca să știm
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
ca și cînd acestea n-ar fi fost vreodată formulate." Nu surprinde, atunci, totalul său dispreț față de un eventual circuit al ideilor primite în cultură. De aceea, Calea de acces nu este, decît prin generalizare, o "metodă" care să-și ajute cititorii să afle mai mult despre patru scriitori, de altfel, foarte cunoscuți. L. Raicu se eliberează, prevenitor, și de această parțială prejudecată: critica nu supralicitează, nici nu face mai multă lumină, doar sucește altfel lucrurile știute. Sigur, criticul poate alege
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
vorbesc, fie... tăcând, fie zâmbind îngăduitor, fie, cei mai duri, printr-o fluturare a mâinii în dreptul capului cu semnificația bine știută... Însă, contrar unor așteptări... pedepsitoare, semiratatul nu numai că nu a murit din asta și nici nu l-a ajutat mintea să învețe ceva, dar s-a ambiționat și a dus lupte grele sub stindardul dorinței de se elibera de stigmatul ucigaș al nulității. Și așa, din eșec în eșec, relativ cam pe toate planurile, pe la vârsta adolescenței, a început
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
urmă, au rămas numai prin negoț. Nu profită de incredibilul cadou făcut generației noastre: dispariția cenzurii, recîștigarea libertății. Dacă am ,evoluat" în comparație cu ceea ce eram înainte de a-mi părăsi țara, atunci poate că este vorba de un proces interior ce mă ajută mai bine să identific bucuria de a fi. Iată de ce nu mă consider un sarcastic, deși unele accente de disperare sau cruzimea autoscopiei ar justifica, pe alocuri, și această impresie. Mă întrebi, Alex. Ștefănescu, unde vreau să ajung cu scrisul
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
îndreptat spre unul din ei, m-am cocoțat cît mai sus, aproape de vîrful tremurător și, strîngînd bine în brațe snopul ultimelor crengi, mi-am luat avînt și mi-am dat drumul spre pămînt, încovoind în cădere îngăduitorul arbore care mă ajuta să zbor. Probabil că am mai încovoiat și alți mesteceni, în acea copilărie a realului, și probabil că și alți "zburători" de vîrsta mea, din sat, făcuseră sau urmau să facă descoperiri asemănătoare. După o vreme, însă, am uitat totul
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
se încurcă în hățișul manuscriselor: exclude fragmentele răzlețe, elimină elementele biografice și culturale, renunță la alcătuirea variantelor editoriale, pentru că (atenție!) "în ceea ce privește transcrierea textului în prezenta ediție nu există deosebiri esențiale față de ediția Niculae Gheran". Precizările sunt oneste, dar asta ne ajută să confirmăm, prin chiar cuvintele noilor editori, că ediția 2001 reușește, după cum și-a propus, să se deosebească, dar negativ, de ediția Gheran, prin substanțiale simplificări ale aparatului critic: "la secțiunea Note. Comentarii. Variante " mărturisesc editorii " la fiecare roman, am
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
singurătate și izolare, arătând că pentru el a fi singur în interiorul globalizării e un privilegiu. "Iubesc, a spus Gârbea, singurătatea care îmi lasă loc unei alegeri". Colin Torbin (Irlanda) a vorbit despre singurătatea minorităților sexuale pe care totuși Internetul le ajută să comunice, iar Constantin Abăluță despre singurătatea ca mediu benefic pentru poezie, despre "strategiile singurătății" și despre satul global ca "purgatoriu sufletesc". Gabriel Chifu s-a referit la "neo-tribalismul" din satul planetar computerizat, în care oamenii trăiesc laolaltă dar în
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
glonț pe ușă spre staul. Uitând cât ger e afară copilul coborî la rându-i din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar putea să-l ajute Într-un fel. După nici doi pași simți cum frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l ca Întrun clește, făcându-l să o ia la fugă din toate puterile desculț pe zăpada foarte puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
cu țipătul de mai Înainte și care l-a trezit, așa că porni a se cățăra pe lotbele gardului despărțitor dintre vaci și oi ca să poată vedea Înăuntru, să Înțeleagă. — Oaia? - Își Întrebă părintele ce aplecat asupra uneia Încerca să o ajute a da pe lume o nouă ființă. — Da, sigur, oaia. Ai auzit foarte bine. Ea era. Striga s-o ajutăm să fete. Uite, vezi, ceva nu e tocmai În regulă cu ea și are nevoie de noi. — Oaia, melu? - Întrebă
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
vaci și oi ca să poată vedea Înăuntru, să Înțeleagă. — Oaia? - Își Întrebă părintele ce aplecat asupra uneia Încerca să o ajute a da pe lume o nouă ființă. — Da, sigur, oaia. Ai auzit foarte bine. Ea era. Striga s-o ajutăm să fete. Uite, vezi, ceva nu e tocmai În regulă cu ea și are nevoie de noi. — Oaia, melu? - Întrebă din nou dovedind astfel că a priceput că În curând va apărea și acesta — Ai văzut asta și anul trecut
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
același gen de fraze ("sînt orbit de tine, înnebunit"), dar pe un ton mult mai convingător, mai firesc - drept care am început să-l cred. Vrea "să-l mîntuiť și eu n-am nimic contra, cu condiția ca el să mă ajute, devenind dacă nu comunist măcar renunțînd la a fi un dușman al ideilor mele" (p. 48). Scriitoarea este suficient de inteligentă pentru a observa ticăloșia sistemului, dar preferă să meargă cu valul dintr-o lașitate pe care astăzi o recunoaște
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
numai cel care scrie. Scriitorul arată, așadar, în autoportret, un eu al său, necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd îl privesc. În autoportretul pictorului lucrurile stau exact pe dos: el își caută acea imagine pe care o știu și o văd
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
o idee mai veche: Mă gândesc din nou la diferența dintre "o biografie" și "un destin", fără să pot ajunge la o idee clară. (s.n.) Ce am în urma mea? O biografie? Sau un destin? Convins că o boală gravă te ajută să vezi esențialul, era derutat că, în cazul lui, nu se putea pronunța. Detașat acum de acel moment, trecut prin încă o probă de foc - un atac cerebral ușor, bine suportat - , O. Paler, în noua sa carte, Autoportret într-o
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]