1,555 matches
-
surprins. § Întors în biroul său, Porfiri așeză cutia pe care o luase din magazia lui Boria pe birou. Cutia, galben aurie, era făcută din lemn de mesteascăn finisat, probabil din Karelia, foarte plăcut la atins. Încuietoarea și balamalele erau din alamă. Încrustată în capac era o emblemă de alamă în forma unui vultur. Încercă cheia pe care i-a dat-o Zoia și pe care aceasta o găsise asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia se deschise. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care o luase din magazia lui Boria pe birou. Cutia, galben aurie, era făcută din lemn de mesteascăn finisat, probabil din Karelia, foarte plăcut la atins. Încuietoarea și balamalele erau din alamă. Încrustată în capac era o emblemă de alamă în forma unui vultur. Încercă cheia pe care i-a dat-o Zoia și pe care aceasta o găsise asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia se deschise. Înăuntru dădu peste o coală de hîrtie ivorie atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tragediei care le stăpânea îi păruse romantic. Acum, aceleași obiecte îi provocau un sentiment visceral și înăbușitor. Nu mai erau obiectele neutre ale vieții de zi cu zi, ci forme ale disperării. Plin de o răutate distructivă, obiectele din portețelan, alamă sau lemn scump păreau acum confecționate direct din materialul cel mai brut al disperării. Porfiri îl recunoscu pe bărbatul de după tejghea și era sigur că și el fusese recunoscut, fiindcă acesta îl privea cu neîncredere. Porfiri puse mâna pe Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâna. Nu ar exista eșec dacă ar exista cu adevărat un Plan. N-ai avut-o niciodată pe Cecilia pentru că Arhonții au făcut ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo să nu se priceapă la cel mai prietenos instrument dintre toate alămurile. Ai fugit În fața celor din Canaletto pentru că Decanii au vrut să te cruțe În vederea altui holocaust. Iar omul cu cicatrice are un talisman mai puternic decât al tău. Un Plan, un vinovat. Visul speciei. An Deus sit. Dacă există, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de față, prin simpla Întindere a coatelor și a umerilor. Jacopo continua să emită iluzia aceea de notă pentru că simțea că În momentul acela el tocmai depăna un fir care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oameni care credeau În vrăji care fac sîngele să fiarbă, tatăl ei și profesorul Telescu fiind exemple de marcă. Se Întreabă dacă Susan nu se percepe ca pe o forță pacificatoare Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50, unde jurnalista, Jackie Lopez, Îi așteaptă Într-un birou parcă răvășit de furtună. Este o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
produs de o multinațională. — Haide, ia-ți o Cola. Presupun că găsești asta amuzant. Barul este ocupat de tot felul de oameni, unii dintre ei privesc fetele care fac striptease, alții care fac conversație. Scena, cu bara ei lucioasă de alamă, este scăldată În lumină roșie; o negresă plictisită cu țîțe minuscule tot trage de chiloții ei tanga, făcîndu-și numărul. Meselecare se află chiar lîngă scenă sînt goale, cu excepția a două femei pline de entuziasm, fane sau prietene ale negresei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-o spargi. Bărbatul a intrat și el în mașină. Ușurel! Dă-mi-o! Bărbatul vorbea de parcă ar fi fost ceva casabil, dar obiectul înfășurat în pânză neagră atârna greu în mâna lui Gaston. Părea să fie un obiect din alamă sau fier. — Șezi! spuse o voce care venea direct de deasupra capului său. Abia atunci observă că mai era un bărbat, întins pe scaunul din față. — Endō, unde naiba l-ai găsit și pe ăsta? Bărbatul de pe scaunul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
covoraș În formă de pisică. Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de parfum și iconițe cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă indica datele personajului: Erwan-Marie de Kersaint. 1753-1782. - Se spune despre el că ar fi fost șeful jefuitorilor de corăbii din legendă... Arthus o Întrerupse. - Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați... Discuția Începu În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma familiei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după miezul nopții. Pe drum am dat peste o strălucitoare etalare de orhidee. Ne‑am lăsat atrași de luminile și culorile florăriei și am traversat strada pustie. În vitrina florăriei era o deschizătură verticală - mărginită de două fâșii subțiri de alamă - pentru ca miresmele florilor să se reverse peste monoxidul de carbon din Place de la Madeleine. O nouă seducție franceză. Curvele se adunau În fața marii catedrale, În locul unde se organizează de obicei funeraliile naționale. Ravelstein mi‑a atras atenția. Ăsta era Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca Vela să apară la tribunal când formalitățile de divorț au fost definitivate, dar și‑a făcut apariția, Într‑un costum butonat de sus până jos, aducând mai curând a veșmânt heraldic decât a rochie femeiască, Închis cu nasturi de alamă de la gât și până la genunchi; era fardată și coafată cu părul strâns, ca o dansatoare. Ar fi, probabil, cu neputință să comunici mesajul pe care‑l emitea: mi se dăduse o șansă, mi se oferise cu o generozitate regească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și am văzut capul descoperit al lui Ravelstein, neted ca un pepene galben, precedându‑ne pe sub arcada maură și pe după plantele de lângă bazinul căptușit cu mușchi, În care picura, susurând, apa. Nikki a intrat grăbit, urmând brancarda pe ușile de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat liftul de pasageri până la ultimul etaj. Niște puști poznași apăsau pe toate butoanele, astfel Încât liftul se oprea la fiecare etaj. Continua deschidere și Închidere a ușilor automate a făcut ca urcușul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de atractiv să fiu în pat cu cineva care e în stare să sudeze lalele din plumb pentru ornament sau ce naiba se face cu ele. — Pe bune? — Mm. Continuă. — Păi, zisei eu, sprijinindu-mă de câteva perne. Au, paturile din alamă or arăta ele bine, dar te omoară dacă te sprijini cu spatele de ele - ce vrei să știi? Cum se lucrează cu plumbul? E foarte ușor. Poți să topești plumbul și cu o tavă cu teflon, atât de joasă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tot, râse el. De aceea îmi notez... Dar n-o să-ți fie de folos ca să te înțelegi cu yubani-i. Limba lor are mai mult rădăcini quechua decât jíbara. Quechua se vorbea aproape până la vărsarea în Amazon. Triburile de cofane, yumba, alama, auca, zapara, mura, chiar și jíbara, sunt înrudiți cu quechua. — E un yubani care vorbește spaniola. Unu’, Kano... — O vorbesc mulți. Era limba bunicilor lor. — Cine i-a învățat? — Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era cel mai pașnic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Watson că se va întâmpla. Apoi, chiar și mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise de gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai spun cât sunt de sătul de tine, Magicianule! Ai și o baghetă magică? Dă-ți cu ea în cap și fă-te nevăzut! Câteva minute auzi doar ploaia. O simfonie umedă care creștea în intensitate până în momentul în care alămurile cerești erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut, apoi lăsa decorul să-și tragă răsuflarea și atingea pianissimo acoperișurile pentru a răbufni din nou, cu și mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa - fluierară extaziați. Răsunară tobele și alămurile, iar Iepurele renunță să opună rezistență... Undeva, într-o lojă, Omul cu Tatuaj îi dădu un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape indiferent, mângâie îndelung genunchiul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]