737 matches
-
deoarece, după câteva pâlpâiri lumina din cabină s-a stins, țârâitul soneriei, pe care eu de fapt o violam cu degetul nonstop, s-a oprit și el, dar noroc că era într-o țară civilizată și o lumină de veghe albăstruie s-a aprins instantaneu. M-am rugat numai să nu fie de incendiu. Amândoi ne-am ridicat privirea în tavan. A fost primul gest comun dintr-o serie ce urma să vină. I-a pierit și râsul cu această ocazie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Am bătut disperat în uși primele minute, numai eu, că el, sărmanul, nu avea nici măcar curajul să se lase pe vine, după care m-am lăsat și eu păgubaș. Nu știu cât am stat acolo. Am pierdut noțiunea timpului. În lumina aia albăstruie, colegul meu de celulă arăta ca un personaj dintr-un film, sau dintr-un vis al meu. Stăteam amândoi pe jos și nu scoteam o vorbă. Cred că am adormit câteva minute sau câteva ore, nu-mi dau seama. Când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
curgă din tavan și rezolvăm și problema dușului cu ocazia asta. Întind mâna bucuros și îl sfătuiesc și pe el să facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files, pe care am să o descopăr mult mai târziu. O mână sugrumând o sticlă de poșircă apare din ceața ce învălui încăperea. Probabil că fața lui schița aceeași grimasă de îndemn
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și rezolvăm și problema dușului cu ocazia asta. Întind mâna bucuros și îl sfătuiesc și pe el să facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files, pe care am să o descopăr mult mai târziu. O mână sugrumând o sticlă de poșircă apare din ceața ce învălui încăperea. Probabil că fața lui schița aceeași grimasă de îndemn dar eu nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. Simt că mă sufoc. Respir din ce în ce mai greu și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc iar de-a voința. Nu pot să mă ridic sau nu vreau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tînărului Doctor care îl asculta încîntat. „Pentru că însuși idealul prezintă potențialitatea viciului. Dar ceea ce-am văzut întoarce efectiv stomacul pe dos. Tu cum suporți meseria asta?” Doctorul se spală îndelung pe mîini, pe față, se șterge cu un prosop albăstrui și apoi îi răspunde. „-...Pentru că așa e lumea. Ce-ai vrea să fac? Să mă sinucid pentru că nu-i elegantă ca-n postere? Sau să mă fixez în cine știe știe ce compensație stălucitoare? Acolo-i loc doar pentru transfugi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Vreo sută în lungime, și cam șaptezeci de picioare în lățime de spațiu complet gol. Nu se vedea nici un fel de aparatură. Nici mese. Nici scaune. Nici echipament. Podeaua nu părea să fie tot de sticlă, dar avea o tentă albăstruie și era decorată cu niște motive complicate, care se tot repetau. Aspectul acesta de deșert al încăperii unde fusese adus îi provocă o oarecare surpriză. Dar se părea că nu e nimic de făcut decât să aștepte să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
întoarse capul, ușa de la dormitor tocmai se deschidea și imediat își făcu apariția mama împăratului. Avu ocazia să-și de-a seama imediat de ce apăruse cu atâta întârziere. Se îmbrăcase cu o rochie vaporoasă, și aspectul general era de văluri albăstrui. Înainte ca Gosseyn Trei să aibă timp să examineze cu atenție noua ei îmbrăcăminte, femeia zise: - L-am chemat pe Breemeg. Te va duce înapoi în Polomar-ul tău. Se părea că venise momentul pentru unui adevăr însă numai unui început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
UN LOC SIGUR. CÎND SE APROPIE DE ARSENALUL LINWOOD NU VĂZU NICI UN SEMN AL VREUNEI ACTIVITĂȚI NEOBIȘNUITE. AUTOAVIONUL LUI ERA ECHIPAT CU DETECTORI EXTREM DE SENSIBILI ȘI DACĂ AR FI EXISTAT VREO NAVĂ DE RĂZBOI A ARSENALELOR PLUTIND NEVĂZUTĂ PRIN NEGURILE ALBĂSTRUI, PE UNDEVA PE DEASUPRA ORAȘULUI, DETECTOARELE AR FI DESCOPERIT-O. CA ATARE, SOCOTI CĂ AR AVEA UN RĂGAZ DE CIRCA CINCI MINUTE, ȚINÎND SEAMA DE ACCELERAREA ȘI DECELERAREA UNEI NAVE COSMICE ÎN ATMOSFERĂ, APROAPE DE SUPRAFAȚA PĂMÎNTULUI. HEDROCK ÎȘI COBORÎ APARATUL LÎNGĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE ÎNALT ȘI DISPĂREAU ÎN ÎNDEPĂRTAREA ÎNCEȚOȘATĂ. SE RĂSPÎNDEAU ÎN TOATE DIRECȚIILE, TOPINDU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ciudat atrăgeau privirile tuturor. Nici o mișcare încă în piațeta din fața gării. Ceața alburie a dimineții începuse deja să dea la o parte perdeaua nopții. Autobuzele nu circulau încă, iar magazinele erau închise. Ici și colo mai ardea câte un felinar albăstrui. Gaston s-a rezemat de fațada gării și privi în sus, la stele. „Un idiot minunat“, exclamase Tomoe cu o seară în urmă, înainte de plecarea trenului. Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō la Mlaștina Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi acasă trecea prin lanul de orez care arăta ca o apă întinsă de un verde albăstrui. Locomotiva mai șuieră de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine s-ar fi gândit că Enro va descoperi atât de curând ceea ce faceți! Din fericire ați fost iuți, iar soldații lui din acest sector sunt deja împrăștiați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu părea nicicum. Poate e obișnuită, m-am gândit, este una care o face cu oricine. Acum o priveam fără să mă mai tem de nimic. O umbră întunecată îi înconjura ochii, înfundându-i și mai mult în fața slabă. Venele albăstrui de pe gât se pierdeau sub bluza în carouri galbene și negre dintr-o țesătură elastică ce strălucea la soare, o haină ieftină, cusută la mașină de cine știe ce copil asiatic. Nu se mai uita la mine. Își duse mâna la breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dezinfectat? — Da. Atunci vino să-mi dai o mână de ajutor. Îmi dădu ascultare și se apropie de capul Italiei. — Să nu pierzi din vedere monitorul și fii gata să defibrilezi, dacă va fi nevoie. Afară se vedea o lumină albăstruie. Italia avea o expresie senină. Mă simțeam puternic, neașteptat de puternic, Angela. Era o scenă pe care o mai văzusem, cine știe unde, poate în somn. Trăisem momentul acela și poate că îl așteptasem. Aveam acea întâlnire. Și mi se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe timpul consumat pentru ocol... ― Mai scurt, o întrerupse Dallas. Știu că am deviat. Cât, până la Pământ? Ea își turnă cafea, se lăsă într-un fotoliu și zise eu o expresie întristată: ― Zece luni. ― Dumnezeule! Ripley se uită în fundul paharului. Norii albăstrui și iarba grasă și plaja pieiră într-o îndepărtată pâclă decolorată. Zece luni în hipersomn sau o lună e totuna, bineînțeles. Dar nu putea să nu se gândească la timpul real. Ripley ar fi preferat să fi auzit măcar șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sută din putere. Așadar, fiți atenți să nu atingeți extremitatea! ― Ce-ați zice de o demonstrație? întrebă Ripley. ― Mda, sigur. "Tehnul" orientă capătul tubului către o conductă care se întindea pe un panou al pasarelei. Aidoma unui fulger, o lucire albăstruie țâșni din țeavă spre conductă. În sală se auzi un sfârâit și un miros de ozon se răspândi imediat. Brett zâmbi. ― Ale voastre au fost testate, merg perfect. Aveți destulă snagă în ele. ― Se poate modifica voltajul? se interesă Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era vacanță la studenți, s-a răsturnat barca și a murit chiar unde-i Ghiolu de la Lintițaru mai adânc, adică nici în vremea de azi nu au mai dat de el, doar barca au găsit-o și magnetofonul, unul mic, albăstrui și face maca-maca de-i dai drumul, care era în geamantan și ce mai avea el pe acolo, pixuri și un binoclu și a rămas niște casete mai de demult care le uitase la mine, că mai trăgea și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
colegiului și actorii din el, colegii mei și eu, au început a scârțâi cum nu se poate mai banal. Cine era acel moșneag atât de îmbătrânit? Părul lung și alb i se revărsa pe umerii lați. Fața împrumuta o nuanță albăstruie, iar ochii erau de un alb-gălbui. Era îmbrăcat într-un fel de armură de luptă, dar așa ceva eu nu văzusem până acum... Stătea singur pe ceva ce semăna cu un tron din piatră. Stătea afundat în gânduri într-o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]