9,537 matches
-
venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se întărea capul, trebuia să n-o atingi mai tare, era ca un ou moale, avea și-un ochi căprui și celălalt albastru și-a trebuit s-o dau la casa de copii. Acum, spune și tu? Cu ce era s-o cresc eu la treișpe-paișpe ani? - Ar fi fost tare greu, peste puterile tale... Acolo, așa cum era el comunismul, tot avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că-i ating urechea? Cotoarele zboară și se strivesc de panou. - Bă, iaca-o și pe tanti... Râzi, ai? O nimeresc drept între ochi... E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana în sticle de plastic. - Hoților! Cât mai vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu-i lăsăm să crape, trăiesc din impozitele noastre, ale mele, ale tale, ne hotărăsc viitorul! Dacă aș putea, le-aș interzice dreptul de vot! Mă așteaptă o scurtă prelucrare politică, Relu vrea și el votul meu. Refuz un tricou albastru c-o casă stilizată, „Viitorul nostru împreună”, și-un balon cu trandafiri. - Ștefane, ar trebui să vii pe la partid. Nu se poate să vă dați așa deoparte cu toții, nu vă interesează politica, nu vreți... Și cine-o să mai construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd cu apa pînă la piept și scrutînd, cu acei ochi de un albastru aproape translucid, fiecare grotă și fiecare fisură din stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa că nu se uită aproape nimeni. E-o înfățișare care spune: Mulțumesc că nu mă implicați. — Dați-mi voie să v-o prezint, zice Brandy, pe domnișoara Kay MacIsaac, secretară personală a prințesei Brandy Alexander. Agenta imobiliară, în costumul ei albastru cu nasturi Chanel de alamă și cu eșarfa legată la gât ca să-și ascundă pielea căzută, îi zâmbește lui Alfa. Când nu se uită nimeni spre tine, îi poți fixa până-i găurești cu privirea. Să observi toate micile amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de grijulie. Oamenii, indivizii care mi-au dat voie să intru în fața lor în sala de urgențe. Ce mai insistaseră polițiștii. Adică, mi-au dat un cearșaf de spital, cu „Proprietatea Spitalului Memorial La Paloma“ scris pe margine cu un albastru de neșters. Mai întâi mi-au făcut morfină, intravenos. Apoi m-au trântit pe-o targă cu roți. Nu-mi amintesc mare lucru din asta, dar infirmiera de zi mi-a vorbit despre pozele făcute de poliție. Poze, poze mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip publicitar. Zilele astea, Brandy zice că Marlene Dietrich se ocupă de vreme. Acum e toamna plictiselii noastre. Suntem transportate de-a lungul Autostrăzii 5 sub ceruri cenușii, înăuntrul interiorului albastru coșciug al unui Lincoln Town Car închiriat. Seth conduce. Așa stăm noi întotdeauna, Brandy în față și eu în spate. Conducem prin trei ore de frumuseți panoramice între Vancouver, Columbia Britanică și Seattle. Asfaltul și combustia internă ne transportă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noi și pe Lincoln Town Car către sud. Dacă tot călătorești în felul ăsta, ai putea la fel de bine să vizionezi lumea la televizor. Geamurile electrice sunt ridicate până sus de tot, așa încât planeta Brandy Alexander are o atmosferă de-un albastru cald, nemișcat, tăcut. Sunt precis 21 de grade Celsius, și afară, dincolo de sticla concavă, toată lumea de copaci și stânci aleargă pe lângă noi în miniatură. În direct prin satelit. Noi suntem mica lume a lui Brandy Alexander, care țâșnește prin fața tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se prostitua. Mama zice: — Aproape am ales o margine roșie, dar asta ar însemna fisting. Maro ar însemna fie scat, fie rimming, n-am reușit să ne dăm seama care. — Galben, zice tata, înseamnă pissing. Un ton mai blând de albastru, zice mama, ar însemna doar sex oral normal. — Alb normal, zice tata, ar însemna anal. Albul ar mai putea însemna și că Shane era excitat de bărbații care poartă chiloți. Zice: Nu-mi amintesc care dintre astea două. Mama îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
strânge pumnul mare împodobit de inele și androidului metis de serviciu care încearcă să ne oprească îi zice să stea calm dacă nu vrea să moară la reintrare. Înapoi pe pământ în secolul XXI, Lincoln-ul nostru închiriat, cu interiorul lui albastru de sicriu, așteaptă să ne ducă la un hotel frumos. Pe parbriz e un bilet de amendă, dar când Brandy se duce val-vârtej să-l rupă, biletul e o carte poștală din viitor. Poate cele mai groaznice temeri ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
operativă specială, el ia unul dintre biscuiții ăia cu moț și-l pune între dinții lui îmbrăcați în porțelan. Și mestecă. Și-și lasă pe spate fața chipeșă cu maxilar pătrățos și închide ochii, Manus își închide ochii de-un albastru electric și-și răsucește încet capul dintr-o parte în alta și înghite. Părul negru și des, cum are Manus, îți amintește că părul oamenilor nu e decât o blană rudimentară dată cu fixativ. Un cățelandru cu păr sexy, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Alexander de Reincarnare a Martorilor, cum îi spune ea. Nume diferite, dar toți oamenii ăștia au început prin a fi Manus Încercând Să Mă Omoare. Bărbați diferiți, dar cu aceeași frumusețe de polițist din cadrul departamentului Moravuri. Aceiași ochi de-un albastru electric. Nu trage - hai să mergem cu barca - e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth Thomas este Manus. Manus m-a înșelat cu Evie, dar încă-l iubesc atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc în pas alert afară, cu pușca înfiptă în spinare. Chiar și la celălalt capăt al puștii, pielea lui Manus pare întinsă și sexy. Dincolo de asta, n-am nici un plan. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-ți poate lua o veșnicie s-o omori. Plus că e așa de mare, aproape toată numai mușchi, că ar fi nevoie de flacoane peste flacoane de orice. Arunc un Valium. Un Valium mititel și albăstrel, un alt Valium albastru-pulbere, albastrul deschis Tiffany’s - ca un cadou de la Tiffany’s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago pare puțin prea albastră, e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago pare puțin prea albastră, e de-un albastru deschis Tiffany’s, după părerea mea. Supradoză de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am o talie de patruzeci de centimetri, zice Brandy. Am zis: „Domnișoară Sofonda, am oase mari. Am un metru optzeci înălțime. Nici vorbă să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
adevărată. Chiar credeam asta. Mă simțeam foarte implicată emoțional, dar nu era decât o lungă, lungă poveste sexuală care se putea sfârși în orice clipă, pentru că, în definitiv, totul nu e decât o descărcare. Manus închidea ochii săi de-un albastru electric și răsucea încet capul, așa, dintr-o parte în alta, și înghițea. Și, Da, îi ziceam lui Manus. Îmi venise exact când îi venise și lui. Taclale de pat. Aproape întotdeauna îți spui că iubești pe cineva, când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tipii frumușei, zice Brandy, e de obicei mai bine să le dai barbiturice. Cred c-o să țin minte asta. Îl trag pe Manus până ce șade în portbagaj cu picioarele atârnând peste bara de protecție. Ochii lui Manus, cei de-un albastru electric, palpită, clipesc, palpită, se mijesc. Brandy se aplecă mai aproape ca să-l studieze mai bine. Fratele meu care vrea să-mi fure logodnicul. În punctul ăsta, vreau doar ca toată lumea să moară. — Trezește-te, scumpete, zice Brandy cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy, care e încă mama reacțiilor exagerate, îngenunchind, îndepărtându-i lui Manus părul de pe frunte. Mă uit peste buza pantei de lângă noi. Luminițele alea albastre din toate casele, ăia-s oameni care se uită la televizor. Albastru deschis Tiffany’s. Albastru Valium. Oameni în captivitate. Mai întâi cea mai bună prietenă și acum fratele meu încearcă să-mi fure logodnicul. — Anul trecut m-am dus să le fac o vizită, zice Manus. Mămica mea, apartamentul lor e exact pe a opta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un mare dezastru din când în când. Sari la o zi, cândva, mai târziu, când lui Manus îi vor crește sâni. Sari la mine îngenuncheată lângă patul de spital al fratelui meu. Pielea lui Shane, nu știi unde se sfârșește albastrul șters al pijamalei de spital și unde începe Shane, așa-i de palid. Ăsta-i fratele meu, slab și palid, cu brațele slabe și pieptul de porumbel al lui Shane. Părul arămiu turtit pe frunte, așa mi-l amintesc de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dădea seama. Descoperirea în legătură cu Leonard Bîlbîie nici nu era întreagă, ci numai ca un petec de cer văzut prin oblonul tras al cancelariei, puteai să bănuiești și restul, dar putea fi și o cacealma. Puteai crede, văzînd prin crăpătura oblonului albastrul seninului, că peste tot cerul e curat, și nu era petecul acela doar se potrivise dorinței tale, dar restul, eh, restul era în mîna lui Dumnezeu. Întîi a plecat prințul. Așa cum i-a surprins pe toți cu hotărîrea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]