3,029 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > MI-A VENIT SOLDA Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului în trenul de ieri se purtau sicrie de gheață, se purtau crucile Domnului peste osemintele noastre, eram albiți de suferința precară, se dădea prescură și vin, un cogeamite osul de tendon oferea gratis colivă fiecărui trecător, eram împrăștiați peste tot pe calea ferată iar câinii ne trăgeau osemintele după ei, semnalele toate erau pe roșu și trenul a
MI-A VENIT SOLDA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365511_a_366840]
-
clasa se destind în hohote de râs, capitolul de negocieri fiind încheiat. * Au fost aduse lucrările scrise la lb. Română. Profesoara își exprimă dezamăgirea: - Sunt cele mai proaste lucrări din câte mi-a fost dat să corectez! Florin s-a albit la față. Își face socotelile șoptit: “De-aș lua măcar un patru, cu șase pe care îl mai am,... trebuie să scot un cinci în teză..” - Am să încep cu cele mai mici note și trebuie să spun, cu părere
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
a avut Delia și-a găsit un soț minunat. Luca, tatăl Deliei nu se pensionase încă, era maistru la o fabrică de conserve. Și el se ținea bine, Avea șaizeci și doi de ani, un păr ce încă nu se albi de tot, un bărbat voinic cu trăsături frumoase. Au avut și încă mai aveau, o căsnicie durabilă. Marea lor suferință era faptul că fata lor dragă locuia prea departe, ziceau ei. Știi ce mă gândesc, Luca? Ce ar fi dacă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366359_a_367688]
-
ființele prin tine și-ți lasă urme pălmuindu-te cu critici? Atâția zeci de ani s-au scurs de când întâia rimă s-a legat...Iubirea este limba prin care-am fost cântați...Am străbătut curente, epoci, vieți...Acum ajuns-am albi prin biblioteci...Dar ce folos că suntem albi pe rânduri, dacă ne pierdem curăția-n a lor gânduri? Câți reușit-au să nu ne pângărească și roba de iubire să nu o murdărească? Doar unii ne-au lăsat imaculați... Mereu
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
-te cu critici? Atâția zeci de ani s-au scurs de când întâia rimă s-a legat...Iubirea este limba prin care-am fost cântați...Am străbătut curente, epoci, vieți...Acum ajuns-am albi prin biblioteci...Dar ce folos că suntem albi pe rânduri, dacă ne pierdem curăția-n a lor gânduri? Câți reușit-au să nu ne pângărească și roba de iubire să nu o murdărească? Doar unii ne-au lăsat imaculați... Mereu se-ntreabă ce s-a întâmplat...Dar nu
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
combinată savant cu alcool tehnic. Pentru culoare se foloseau chiștoacele aruncate de ucenici în căzile de electroliză, produsul fiind denumit Cognac și împodobit cu o mulțime de stele verzi, ca o subtilă aluzie. Legenda spune chiar că îndepărtează tartrul și albește dinții numai că, ciroza întrerupea studiile și observațiile științifice pe timp îndelungat. Se știa și că producătorii avuseseră mari probleme cu spionajul industrial al țărilor dezvoltate care doreau să pună mâna pe rețetă, însă dârzenia și patriotismul exemplar al tuturor
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
să i se repartizeze o casă, pe motiv de bune servicii aduse țării. Cei de la primărie nu se grăbesc de felul lor, iar domnul profesor mai golește un pahar de holercă. Creierul intră în repaus și dinții încep să se albească. Curat miracol! Domnul profesor fumează. Dacă ar gândi, am spune că fumează gânditor. Dar nu! Fumează și privește în gol. Fumul țigării răspândește senzația olfactivă dată de arderea unor ciorapi de infanterist întors de la manevre. Oamenii din jur adulmecă surprinși
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
combinată savant cu alcool tehnic. Pentru culoare se foloseau chiștoacele aruncate de ucenici în căzile de electroliză, produsul fiind denumit Cognac și împodobit cu o mulțime de stele verzi, ca o subtilă aluzie.Legenda spune chiar că îndepărtează tartrul și albește dinții numai că, ciroza întrerupea studiile și observațiile științifice pe timp îndelungat. Se știa și că producătorii avuseseră mari probleme cu spionajul industrial al țărilor dezvoltate care doreau să pună mâna pe rețetă, însă dârzenia și patriotismul exemplar al tuturor
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
să i se repartizeze o casă, pe motiv de bune servicii aduse țării. Cei de la primărie nu se grăbesc de felul lor, iar domnul profesor mai golește un pahar de holercă. Creierul intră în repaus și dinții încep să se albească.Curat miracol! Mihai Batog-Bujeniță Referință Bibliografică: Domnul profesor / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 958, Anul III, 15 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
mult sau mai puțin drastice: grăsimea este aspirată sau emulsionată, pielea se întinde pentru a-i alunga ridurile și cutele neplăcute, se scoate orice pilozitate, se îndreptă nasul, se umflă buzele, se gonflează sânii și fesele, dinții sunt aliniații și albiți până la neverosimil, părul este vopsit în cele mai nenaturale culori, fața este acoperită cu o mască de carnaval. Frumusețea nu mai este un dar sacru și inefabil al cerului, este o realitate obiectuală, construită, corectată și artificializată. Am vorbit mai
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
albe din ninse primăveri, și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grele să țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri. Și eu sunt cer ca tine, pământ ce poartă-n sine izvorul unui munte și-un ciob albit de stea, mă doare iar durutul uitărilor din mine și iarna care urcă argint pe fruntea mea Mă plec cu gândul către lumina ce pogoară în strai de sărbătoarea de mână să mă ia și îmbătat de pura și alba
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
stelerăstoarnă fire albe din ninse primăveri,și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grelesă țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri.Și eu sunt cer ca tine, pământ ce poartă-n sineizvorul unui munte și-un ciob albit de stea,mă doare iar durutul uitărilor din mineși iarna care urcă argint pe fruntea meaMă plec cu gândul către lumina ce pogoarăîn strai de sărbătoarea de mână să mă iași îmbătat de pura și alba ei candoareiar plec către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
2014. Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
PEREȚII PROASPĂT VĂRUIȚI AI LUMII Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului De-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur și... un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacă, sărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune, bagheta se înalță și-n gest final dă ordin notelor să tacă că-i vremea albului să zboare și să
GRAFFITI-N SUNET PE PEREŢII PROASPĂT VĂRUIŢI AI LUMII de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366614_a_367943]
-
Florin Țene Plouă pe mare Marea s-a înecat de-atâtea ploi, Adâncul ei a sufocat cărarea, Plouă cerul peste el și peste noi Și arde-n valuri scântei de pești ca sarea. Dimineața a plouat cu bărci de canotaj Albind orizontul de Terra Nova, E ziua amețită de-un miraj, Noi ne salvăm iubindu-ne în prova. Dar marea nu știa că mai plouă, Simțea doar valul puțin mai dulce Iar lumea apei ne-mpărțea în două Și n-au
PLOUĂ PE MARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366761_a_368090]
-
-N SUNET PE PEREȚII PROASPĂT VĂRUIȚI AI LUMII, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2042 din 03 august 2016. De-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur și... un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacă, sărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune, bagheta se înalță și-n gest final dă ordin notelor să tacă că-i vremea albului să zboare și să
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
un timp, culoarea-n zbatere de-acorduri a început să-mi doară și să-mi cânte fără orchestră,fără dirijor ... Citește mai mult De-un timp tot mai des visez lebedeși pereți proaspăt văruițiși sunete ce prind conturși...un frac albit de-atâtea partiturisolemn genunchiul și-l apleacă,sărută lacrima căzută pe pianși mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune,bagheta se înalță și-n gest finaldă ordin notelor să tacăcă-i vremea albului să zboareși să despice totu-n două...de-un
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
-N SUNET PE PEREȚII PROASPĂT VĂRUIȚI AI LUMII, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014. de-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur și... un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacă sărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune bagheta se înalță și - n gest final dă ordin notelor să tacă e vremea albului să zboare și să despice
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
var să fie doar un vis cu lebede ce mor cântând fără să știm noi când și cui ? Citește mai mult de-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruițiși sunete ce prind contur și...un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacăsărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune bagheta se înalță și - n gest final dă ordin notelor să tacăe vremea albului să zboare și să despice totu-n
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
de artiștii care i-au scris gutuii poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, căci zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu nămeți albi de poveste și vis. Crăciunul și gutuia din geam ne fac dor de Adrian Păunescu și de artista basarabeană, Maria Mocanu. Iar Crăciunul și clinchetele, strălucirile și colindele lui cu parfumul fumului cuptoarelor, nucilor și cetinilor ne face dor de
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
îmblânzire adusă de poetă e așezarea în formă dialogală. După ce am ajuns și eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reușește să transmită acest sentiment: „Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganța spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelația/ Zidul Plângerii noastre
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
în poeziile lui Petre Ion Stoica, până și diminețile sunt albe „ca un batalion de surori medicale”, „coala albă de scris/ Pare o memorie ștearsă/ De o boală fatală/Uneori!”, „maculatoarele sunt niște rogojini albe așezate sub duzi”, „privirea senină albește hârtia” etc, iată, sunt imagini atât de blânde, liniștitoare, împletite cu acea culoare verde a ierbii, iarbă care prinde osânză și se îngrașă și „Nu o paște decât liniștea/ Și aceea sfioasă în cimitire”. Poeziile din volum nu au un
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
calde se-ntretaie: Dați-o-ncolo! Ce, suntem La moși să-ți strigi oferta à la Spoi’tingiri, pretino?! Într-un final, îmi zic sotto voce zâmbind: C’est la rose... Și gălăgia devine covârșitoare... După o bere neagră, ne-albim gândurile și proiectăm, proiectăm...o altă Poveste, înghețând Ceasul și făurind mental un Interludiu spre o Involuție cu Sfârșit nebănuit în Locul unde cerul se unește cu pământul... Mă întrerupe de-ndată: -Aoleu soro! Și mie când aveai să-mi spui
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
făcătura apărea pe muche// La ce bun credința în divinitate/ Când patriotismu-i un păcat de moarte?//” (Nu ma tem de moarte) Privindu-l acum, la anii senectuții, nu poți să ghicești mesajul anarhist-apocaliptic venind de la un distins domn sobru, echilibrat, albit de vremuri, care scrie versuri incendiare oriunde pe planeta: Bucuresti-NewYork, Forest Park-Biblioteca Metropolitana, Buzău, Oradea, sau își datează un poem: „București, 31 iulie 2014, Ora cinci fără opinci/ Ceru-i sus pentru pitici,/ Doamne, cât suntem de mici!” Creația domnului
VIRGIL CIUCĂ, UN ROMÂN AMERICAN ŞI POEZIA CA DISCURS MORAL ŞI REVENDICARE SOCIALĂ de AURELIU GOCI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366229_a_367558]
-
soare au apărut corbi hulpavi și urât mirositori, zdrențe aurite îmbracă țara, dar cai Apocalipsei se apropie, floarea tinereții se ofilește zadarnic, se petrece o migrație a florilor, saltimbancii se bat între ei neprotejați, cu topoarele indiferenței. Colții sunt mai albi decât inima. Urlăm - LIBERTATE, roadem ultimul os. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Saltimbancii / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SALTIMBANCII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361590_a_362919]