759 matches
-
Rudolf II, fiu și urmaș al lui Maximilian, care mută capitala imperiului la Praga. Rudolf, din punct de politic un suveran fără însemnătate, în schimb un iubitor și protector al artei și științelor, adună la curte artiști, astronomi, astrologi și alchimiști. Arcimboldo creează nucleul unui muzeu artistic, din care se va dezvolta o faimoasă galerie de artă ("Kunst- und Wunderkammer"). La festivitățile organizate la curte, ca nunta (1571) și încoronarea (1572) lui Rudolf II, Arcimboldo reprezintă o sursă inepuizabilă de surprize
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
istoria medicinei. Tot din această perioadă trebuiesc menționate lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 - 1553), în Italia, cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat "Syphilis sive Morbus Gallicus"), și ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 - 1541), medic și alchimist în Elveția, asupra substanțelor cu acțiune vindecătoare. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei, considerată până atunci o meserie și nu o artă, lăsată la dispoziția bărbierilor. În 1628 apare lucrarea
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
și perși ca fiind cei mai vechi chimiști, cei care au introdus observarea precisă și experimentarea controlată, descoperind astfel multe substanțe chimice. Cei mai influenți chimiști musulmani erau Geber, al-Kindi, al-Razi și al-Bruni. La finalul secolului al 8 D.Hr, alchimistul arab Geber sau Abu Musa Jabir Ibn Hayyan, folosește termenul de "Al-kimya" în unul din tratatele sale reprezentative. Lucrările lui Geber au ajuns în Europa în secolul al XIV-lea, în Spania prin traducerile unui pseudo-Geber, care și-a semnat
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
Ibn Hayyan, folosește termenul de "Al-kimya" în unul din tratatele sale reprezentative. Lucrările lui Geber au ajuns în Europa în secolul al XIV-lea, în Spania prin traducerile unui pseudo-Geber, care și-a semnat cărțile cu numele de „Geber”. Contribuția alchimiștilor și metalurgiștilor indieni a fost de asemenea remarcată. Apariția chimiei în Europa a avut loc datorită epidemiilor frecvente de ciumă și molimi (cum ar fi moartea neagră) din Evul Mediu Timpuriu, care a dus la o creștere a nevoii de
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
În epoca în care patru loji londoneze au format o "Mare Lojă Unită" în 1717, francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizații - zidarii sau "masonii lucrători". Francmasoneria și-a dobândit cunoștințele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimiști, gnostici, hermetiști sau rozacrucieni. Webster afirma: „Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar ordinul a apărut dintr-o combinație de tradiții care au evoluat și s-au contopit într-o perioadă mai lungă de timp. Astfel
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
derivat din dioxidul de sulf , și acidul tiosulfuric (HSO), în acest caz un atom de oxigen fiind înlocuit de către sulf. Acidul sulfuric este cunoscut încă din vechi timpuri sub denumirea de vitriol. Primele indicații ale acestuia se găsesc în textele alchimistului istoric controversat Dschăbir ibn Hayyăn din secolul al VIII-lea. Apoi, acesta a fost menționat împreună cu unele metode de fabricare posibile în scrierile alchimistului Albertus Magnus (1200-1280) și ale lui Basilius Valentinus (c. 1600). Aceștia au descris metode de produce
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
încă din vechi timpuri sub denumirea de vitriol. Primele indicații ale acestuia se găsesc în textele alchimistului istoric controversat Dschăbir ibn Hayyăn din secolul al VIII-lea. Apoi, acesta a fost menționat împreună cu unele metode de fabricare posibile în scrierile alchimistului Albertus Magnus (1200-1280) și ale lui Basilius Valentinus (c. 1600). Aceștia au descris metode de produce a vitriolului din diferiți sulfați naturali - ca și calcantitul sau alaunul. Numele de "ulei de vitriol" este derivat de la denumirea învechită de vitriol pe
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie). Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să găsească piatra filozofală, însă aceste informații sunt încă dezbătute. Unii autori susțin ideea că substanța a fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basil Valentine în secolul al XV-lea, prin încălzirea sării
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
special yoga. La fel ca și lui Klaus, lui Rudolf îi plac foarte mult mașinile germane, dar preferata sa rămâne Mercedes. Culorile sale preferate sunt negru și albastru, iar printe lectura sa preferată se numără cărțile "Autobiografia unui yoghin" și "Alchimistul". Filmul său preferat este Pulp Fiction dar și filmul german "Geschenkt ist noch zu teuer" este preferat de Rudolf. Actorii lui preferați sunt Tom Hanks, Bruce Willis și John Travolta. Destinațiile sale preferate sunt Paris, Londra, New York, Buenos Aires. Rudolf a
Scorpions () [Corola-website/Science/308035_a_309364]
-
când tot mai mulți credeau că este posibilă transformarea metalelor uzuale în aur, cu condiția utilizării unei substanțe cu puteri magice. În Alexandria, care devenise un focar al civilizației elenistice, în afară de celebra Bibliotecă, existau și laboratoare, iar unul dintre primii alchimiști poate fi considerat Zosimos din Panopolis care a trăit în jurul anului 300 d.Hr. Hypatia din Alexandria a inventat un instrument pentru măsurarea densității apei, un fel de precursor al hidrometrului. După ocuparea Egiptului, arabii traduc lucrările salvate de la incendiul
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
care a trăit în jurul anului 300 d.Hr. Hypatia din Alexandria a inventat un instrument pentru măsurarea densității apei, un fel de precursor al hidrometrului. După ocuparea Egiptului, arabii traduc lucrările salvate de la incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria. Alchimiștii, în frunte cu Jabir ibn Hayyan (Geber) (c. 721- c. 815) desfășoară o intensă activitate științifică. Sunt puse la punct procedee de purificare a substanțelor (filtrarea, sublimarea, cristalizarea fracționată) și metode de preparare a unor substanțe ca: acid sulfuric, acid
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
unde, pe lângă studiul efectelor substanțelor terapeutice, a lucrat intens pentru descoperirea pietrei filozofale, descoperind astfel numeroase substanțe. Acestea, precum și alte rezultate ale cercetărilor sale, sunt descrise în lucrarea sa "Marea culegere" în 12 volume. Avicenna a fost unul dintre primii alchimiști care și-a dat seama că deosebirile dintre metale sunt mult mai profunde și că niciunul din metalele uzuale nu pot fi transformate în aur (care era unul din dezideratele alchimiștilor) doar printr-o simplă colorare cu vreo substanță miraculoasă
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
în 12 volume. Avicenna a fost unul dintre primii alchimiști care și-a dat seama că deosebirile dintre metale sunt mult mai profunde și că niciunul din metalele uzuale nu pot fi transformate în aur (care era unul din dezideratele alchimiștilor) doar printr-o simplă colorare cu vreo substanță miraculoasă. Lucrările sale, "Cartea vindecării", "Cartea cunoștinței" și "Canonul medicinei" au servit ca material de referință pentru universitățile europene timp de aproape șase secole. Prin descrierea metodelor de preparare a substanțelor, aceste
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
material de referință pentru universitățile europene timp de aproape șase secole. Prin descrierea metodelor de preparare a substanțelor, aceste lucrări pot fi considerate ca adevărate precursoare ale iatrochimiei de mai târziu. În evul mediu, în apusul Europei existau mii de alchimiști. Mulți dintre ei erau adevărați șarlatani, care profitau de naivitatea oamenilor și compromiteau știința transformării substanțelor, făcând din aceasta doar un mijloc comod de existență. Unul dintre cei mai de seamă alchimiști ai acestei perioade a fost Albertus Magnus (1195
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
evul mediu, în apusul Europei existau mii de alchimiști. Mulți dintre ei erau adevărați șarlatani, care profitau de naivitatea oamenilor și compromiteau știința transformării substanțelor, făcând din aceasta doar un mijloc comod de existență. Unul dintre cei mai de seamă alchimiști ai acestei perioade a fost Albertus Magnus (1195 - 1280). Acesta reușește să extragă arsenul și azotatul de argint și i se atribuie una din primele descrieri ale acidului sulfuric. Dintre numeroasele sale lucrări științifice, cea mai valoroasă a fost "De
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
experimentale. Deși nu și-a îndeplinit dezideratele (transformarea metalelor în aur și obținerea tinereții veșnice), alchimia a pregătit terenul pentru chimia științifică de mai târziu. Prin acumularea unui uriaș material de date experimentale și prin dotarea laboratoarelor cu dispozitivele necesare, alchimiștii au fost deschizători de drumuri în organizarea sistematică a cercetării științifice de mai târziu, care va debuta în perioada Renașterii. Această perioadă de circa două secole, a început în jurul lui 1500 și se caracterizează prin deplasarea interesului alchimiștilor de la tema
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
dispozitivele necesare, alchimiștii au fost deschizători de drumuri în organizarea sistematică a cercetării științifice de mai târziu, care va debuta în perioada Renașterii. Această perioadă de circa două secole, a început în jurul lui 1500 și se caracterizează prin deplasarea interesului alchimiștilor de la tema transformării metalelor în aur la cea a preparării medicamentelor, în contextul în care Europa fusese străbătută de Moartea neagră la sfârșitul secolului al XIV-lea, urmată un secol mai târziu de un violent val de sifilis, adus probabil
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de distilare, a preparat hidrogenul din oțet și din pilitură de fier și eterul etilic din etanol și din vitriol. Combătând teoria umorală a lui Galenus, Paracelsus consideră că starea de boală se datorează insuficienței sau lipsei unuia dintre principiile alchimiste sare, mercur sau sulf și că medicul ar trebui să refacă echilibrul prin aportul medicamentelor. La prepararea acestora, Paracelsus a utilizat și unii compuși anorganici pe bază de cupru, mercur, plumb, arsen, antimoniu, sulf sau fier. Învățatul german Georg Bauer
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de sodiu. Acesta din urmă va fi numit ulterior "Sal Glauberi" ("Sarea lui Glauber") sau "Sal mirabilis" ("sarea minunată"). De asemenea, Glauber a mai elaborat numeroase rețete, utilizate și în prezent, pentru prepararea sticlei, a unor coloranți minerali și silitrei. Alchimistul german Hennig Brandt (c. 1630 - c. 1710), în 1669, încercând să obțină piatra filozofală, a calcinat reziduul de la evaporarea urinii în absența aerului și a obținut o substanța care luminează luminescentă, pe care a numit-o "foc rece", fosforul alb
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Helmont a studiat fermentațiile și a observat că acestea se datorează unor substanțe, pe care le-a numit "fermenți" și astfel poate fi considerat unul dintre întemeietorii enzimologiei. Deși în domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie și marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa, focul și pământul) și ale alchimiștilor (care considerau că toate lucrurile din natură au în compoziție doar principiile alchimiste sare, mercur și sulf). Mergând mai departe Boyle definește pentru prima dată conceptul de element chimic, ca fiind orice substanță care nu poate fi descompusă prin mijloace
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa, focul și pământul) și ale alchimiștilor (care considerau că toate lucrurile din natură au în compoziție doar principiile alchimiste sare, mercur și sulf). Mergând mai departe Boyle definește pentru prima dată conceptul de element chimic, ca fiind orice substanță care nu poate fi descompusă prin mijloace chimice obișnuite. E drept că aplicarea în practică a acestei definiții s-a
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de element chimic, ca fiind orice substanță care nu poate fi descompusă prin mijloace chimice obișnuite. E drept că aplicarea în practică a acestei definiții s-a dovedit a fi ineficientă, deoarece aerul, nefiind descompus până atunci, era considerat element. Alchimiștii credeau că, prin reacția cu sulfat de cupru, fierul poate fi transformat în cupru și că nu ar fi nevoie decât de o substanță cu puteri deosebite ("magice") ca un metal să poată fi tranformat în aur. Boyle a dovedit
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
-lea, când alchimia intră complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar fi prelucrarea minereurilor în cuptoare și furnale, impunea elaborarea unei explicații științifice a arderii. Alchimistul german Johann Joachim Becher (1635 - 1682), în lucrarea "Physica subterranea" ("Fizica subterană"), considera că arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Naqada apare în jurul anului 4500 î.Hr. , constând în vase ceramice cu forme geometrice, umane și animale atât pictate cât și sculptate. Forma vaselor a devenit specializată în funcție de loc, precum moodelele de case dreptunghiulate (incluse în elementele funerale). Există dovezi că alchimiștii egipteni au descoperit mortarul în jurul aniilor 4000 î.Hr. prin una din cele mai vechi reacții chimice cunoscute . În perioada Naqada II , există dovezi precoce de contact cu Orientul Apropiat , în special cu coasta Canaanului și Byblosului. De-a lungul unei
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]