1,700 matches
-
și chiar Decalogul (Mc 12:29-31). Dificultățile de aplicare a eticei biblice nu înseamnă însă că ele trebuie abandonate, dar nici nu trebuie interpretate ca o scurtcircuitare la soluțiile morale. 218 Ceea ce nu prea convine întotdeauna este tălmăcirea sau interpretarea alegorică. Și cu toate acestea se pare că ea este imperativă. Dacă sensul literal (asupra căruia eretici, ca Marcion, critic biblic din secolul al doilea, sau polemici anticreștini, precum Celsus, au insistat) era inacceptabil, singura procedură compatibilă cu credința în Biblie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pare că ea este imperativă. Dacă sensul literal (asupra căruia eretici, ca Marcion, critic biblic din secolul al doilea, sau polemici anticreștini, precum Celsus, au insistat) era inacceptabil, singura procedură compatibilă cu credința în Biblie ca oracol divin era cea alegorică. Legea, istoria, profeția, poesia, parabolele lui Isus au alt înțeles sub lupa tâlcuitorului alegoric. Nivelul superficial sensual din Cântarea Cântărilor a fost lesne depășit de cei care au înțeles tâlcul comuniunii între Dumnezeu și suflet sau între Cristos și biserică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
biblic din secolul al doilea, sau polemici anticreștini, precum Celsus, au insistat) era inacceptabil, singura procedură compatibilă cu credința în Biblie ca oracol divin era cea alegorică. Legea, istoria, profeția, poesia, parabolele lui Isus au alt înțeles sub lupa tâlcuitorului alegoric. Nivelul superficial sensual din Cântarea Cântărilor a fost lesne depășit de cei care au înțeles tâlcul comuniunii între Dumnezeu și suflet sau între Cristos și biserică. Sunt capitole precum Ioshua unde bătăliile trebuie înțelese ca fiind îndreptate împotriva slăbiciunilor umane
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fable of the Bees a lui Bernard de Mandeville și Animal Farm a lui George Orwell. Sigur nu pot lipsi nume ca La Fontaine, Ivan Andreievici Krîlov, James Thurber. Literatura pentru copii și asemănătoare lor, dar pentru adulți, are specificitate alegorică: Lewis Caroll, Charles Kingsley, Rudyard Kipling, Kenneth Grahame, Hilaire Belloc, Beatrix Potter, Hans Christian Andersen, Oscar Wilde, Saint-Exupery, J.R.R.Tolkien. 232 grecescul parabole, o așezare alături, înseamnă împărtășirea unui adevăr uitat sau eludat, cu predilecție spre o elită, așa cum sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea liniară a Vechiului Testament. Interpretarea fizică și morală se combină la Homer. Școala lui Platon se îndreaptă spre interpretarea universului într-un întreg lanț al existenței. Metoda lui Homer este hibridă, războiul și căutarea sunt povești arhetipale în sincretism alegoric atât în Iliada cât și în Odissea. Un profet protocreștin este și Virgilius, în Eneida sa prefigurând nașterea pruncului ce urma să aducă o epocă de aur. Luptele dintre virtuți și vicii, creația lumii de către ființa supremă sunt teme prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Burgess, romancier, cel mai cunoscut pentru romanul său morbid asupra violenței adolescentine, A Clockwork Orange (1962), pe care s-a bazat un film de succes; William Golding scoate la iveala o inventivitate ieșită din comun prin explorarea răului uman: romanul alegoric The Lord of the Flies (1954), The Inheritors (1955), The Spire (1964), The Paper Men (1984). Golding a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1983. Capodopera lui George Orwell, Ferma Animalelor surprinde drama Revoluției Comuniste din Rusia, reflectând și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
umanizate, atât sub aspect fizionomic, cât și sub cel psihologic, portretele lor alcătuind, prin trimitere la ființa umană: „schimonositură de om”, „pocitanie de om”, „dihanie de om”, „namilă de om” sau „arătare de om”. Gerilă, Flămânzilă și Setilă sunt expresia alegorică a unor impulsuri ce aparțin instinctului de apărare și de conservare al ființei umane; acțiunile lor se înscriu, de altfel, în sfera realității mai mult decât în sfera supranaturalului. Pe de altă parte, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă aparțin preponderent tipologiei fabulos
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trei rînduri. Mai tîrziu, spațiul rămas liber sub titlu a fost umplut cu o ilustrație, cel mai adesea marca tipografului sau a editorului. Aceasta a căpătat atunci o funcție publicitară (reproducînd firma editurii) și decorativă, încărcîndu-se cu ornamente simbolice și alegorice. În sfîrșit, sub ilustrație sau marcă, au fost indicate treptat locul editării, adresa librarului care vindea lucrarea și data publicării ei. Apărută chiar din secolulal XV-lea, folosirea paginii de titlu cu toate elementele sale nu se va generaliza decît
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
culegeri despre costume și meserii, continuă să folosească lemnul. 2. Secolul al XVII-lea. În cartea epocii clasice nu trebuie să te mulțumești să evaluezi numai forma ilustrației, ci să încerci să-i pătrunzi și spiritul. Această ilustrație se vrea alegorică și morală; nu este vorba numai despre decorarea unui text, ci și despre o demonstrație recurgînd la simbol pentru a convinge. Alegoriile sînt chiar codificate într-un fel de dicționar, Iconologia iezuitului Ripa (Roma, 1539), adesea reeditat și tradus; aflăm
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
nu domnul, și boieria a fost o meserie, iar nu o nobilitate ereditară"62. Într-o piesă din 1861, Două hordii și națio, se vede mai bine care este conținutul acestei noțiuni. E o punere în scenă a unui proces alegoric intentat spoliatorilor țărănimii, cele două "hoarde" fiind liberalii demagogi și fanarioții conservatori. În apărarea țărănimii, ca reprezentanți ai națiunii sunt invocați boierii, cu "geniul" lor: (Geniul Istoriei recită cu onoare numele Boierilor ce au recunoscut și întărit datinele vechi, celor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe care Erich Auerbach, în eseul său de arheologie filologică Figura îl pune la baza unei interpretări creștine a conceptului de figurare: toate evenimentele și acțiunile evocate în Vechiul Testament sunt "prefigurări" ale mântuirii - și, în acest sens, au o funcționare alegorică: Profeția figurativă conține interpretarea unui eveniment intra-mundan printr-un altul; primul este un semn care îl anunță pe cel de al doilea, care îl și împlinește. Fără îndoială, și unul, și celălalt, rămân fapte intra-istorice; dar amândouă, din
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și contemporană, evenimentele recente care au zguduit societatea, revoluțiile și acțiunile eroice mustesc de poeticitate. Totul poate deveni poezie printr-o procedură foarte simplă de dublare. E suficient ca un gest să se oglindească, să reverbereze, să lanseze o mișcare alegorică. Lectura poetică a unui fapt, a unei acțiuni sau a unui om trebuie să cuprindă și descrierea evenimentului originar, și detenta lui, repercutarea lui asupra unui alt eveniment, ulterior. Ca și cum abia duplicarea ar desăvârși semnificația. Și în această privință și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o logică a imitației. Un ins devine "poetic" în măsura în care identitatea lui devine reproductibilă, susceptibilă de a fi proiectată asupra altora. Poezia nu se constituie decât în măsura în care biografia lui se schematizează și devine paradigmatică în raport cu alte destine, în măsura în care gesturile lui funcționează alegoric. Spre deosebire de alte modele mimetice, în care reproducerea intervine ulterior, ca o consacrare a unei opere deja existente, această imitație e constitutivă. În afara ei nu există poezie. În sfârșit, trebuie să înțelegem concret cum se operează transferul de valori dintre model
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lungă. Pentru că ce înseamnă să ai personaje cu nume naționale? Ce efecte poate avea o epopee sau o dramă cu protagoniști pe care îi cheamă Mircea sau Ștefan? Numele e cel care atestă în domeniul biografic imitația unei conduite, proiecția alegorică a unei personalități asupra celor care îi urmează. E modalitatea cea mai simplă prin care acțiunile unui individ, gesticulația lui pot fi identificate și transferate. Cum se cheamă eroii, așa se botează copiii. Dacă Mircea funcționează ca model, e în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ale zilei se moleșesc și-adorm. 269 În exemplul din urmă Shakespeare ne prezintă "un cadru metaforic al crimei" exprimat printr-o metaforă expansivă oare pune alături noaptea și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea particularului sugestiv și al concretului senzorial : light thickens (lumina se îngroașă) ; lucrurile droop and drowse (se moleșesc și-adorm). Elementul poetic vag și elementul poetic concret se krtünesc în versul Good things of day begin to droop
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dedica două lungi capitole prezentării unui bal sau unui ceai. *16 Cea mai simplă metodă de caracterizare a personajelor este caracterizarea prin numele lor. Fiecare "nume" este un mijloc de a da viață, de a însufleți, de a individualiza. Numele alegorice sau <cvasi-alegorioe - apar în comediile secolului al XVII-lea : personajele lui Fielding, All worthy si Thwa-ckum, Witwould, Mrs. Malaprop, Sir Benjamin Backbite, care ne amintesc de Ben Jonson, de Bunyan, de Spenser si de Everyman. Dar există o metodă mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Faerie Queene (Crăiasa zânelor) a lui Spenser este o epopee, deși lucrarea a fost scrisă într-o epocă în care epopeea și romanul cavaleresc nu erau încă separate si în oare se considera că în epopee trebuie să predomine caracterul alegoric ; cu toate acestea nu încape îndoială că Spenser credea că sicrie un poem de tip homeric. 301 Într-adevăr, o realizare de 'Un tip deosebit a criticii este descoperirea și propagarea unor noi grupări, a unor genuri cu noi trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
iconografiei s-au concentrat pe relaționarea între cele trei niveluri ale temei (natural, convențional, simbolic) și cele trei metode de interpretare (descriere pre-isonografică, analiza iconografica, interpretare iconologica). Pentru Ernst Gomrich (1972), imaginile au trei surse: experiență (reprezentare senzorială), tradiție (reprezentare alegorica colectivă) și expresie (reprezentare artistică subiectivă). * psihanaliza (S. Freud, J. Lacan). Importantă imaginilor în abordările psihanalitice se datoreaza corelației dintre acestea și subconștient. Dacă S. Freud vorbește despre procese psihice primare, adică subconștientul reprimat din imaginarul mental al viselor, J.
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
soldățimii. Ici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân care suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile celorlalți credincioși și de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă, prozatorul alcătuind o panoramă satirică, grotescă a unei societăți deformatoare. Patul de zăpadă (1995), construcție romanescă alegorică, urmărește o comunitate umană ce se divide, la un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus”) și cei rămași în vatra veche a localității („cei de jos”), „roboții roșii” multilateral dezvoltați. Ansamblul are un pronunțat accent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul dăruirii evanghelice („spiritualitate cu rădăcinile în cer”) și a identificării, prin visul de izbăvire, cu esența ei divină. Hermeneutica lui D. are solemnitate liturgică și o deosebită capacitate alegorică de a însufleți ideile. Pentru el, cartea reprezintă modelul și mijlocul de îndreptare morală după litera și arhetipul frumuseții eterne. SCRIERI: The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului, ed. bilingvă, pref. Leonard Cain, Oregon (SUA), 1989; The Icons. Theological and
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților din familie (un fel de sacrificiu simbolic al părinților pentru nașterea și viața fiului) par generate de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de debut. Poemele sunt scenarii alegorice despre moarte, despre copilărie și trecere, hrănite în profunzime de acea violență care transpare încă din prima carte și care aici erupe nestăvilit, purtând amprenta unui expresionism întunecat. SCRIERI: Gramatica morții, București, 1995; El-Roi, București, 1997. Traduceri: Helen și William
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
alți autori clasici. Ideile morale ale lui Teofrast vor fi reluate de La Bruyère. În secolul al XIX-lea, În plin Romantism, Th. Carlyle face un interesant studiu al modelelor exemplare de personalitate și al vieții acestora, În perspectiva unei „morale alegorice”, dacă ne putem permite să o numim astfel, vorbind despre eroi, cultul eroilor și rolul acestora În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii sunt vădite încă din cartea de debut, în care elementele, vegetația, natura sunt mobilizate în construcții doar aparent alegorice, menținute într-un vag el însuși expresiv, tocmai prin „opacitatea” pe care o introduce. Predomină evocări abstract liricizate ale spațiului maritim și litoral ori montan și silvestru, crochiuri de atmosferă, pseudopasteluri uneori (eliptice, metaforice, nu vizuale, ci mai degrabă conceptual-sugestive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
tot numai tăceri grele de înțeles, D. încearcă intuitiv să sporească, așa-zicând prin „amuțire”, posibilitățile de sugestie ale unui teatru altminteri discursiv. E ca o convertire dinspre retorism spre negația lui absolută - expresia pur gestuală, asimilată sistemului de semnalizări alegorice al dramei. Vlaicu Vodă a creat, oarecum, tipul cel mai nobil și mai reușit al dramei istorice naționale și naționaliste, esențial patriotică, în versuri de evidentă factură romantică, prin care se vede bine că a trecut mai ales Victor Hugo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]