839 matches
-
și priveam pădurile de pin, întrebîndu-mă: poate fi altceva mai bun? Poate altceva avea mai mult sens decât această pădure, de nimeni întrebată de ce crește și pentru cine își dezvăluie neîntîlnita ei frumusețe? Aș vrea să fiu o buturugă, plutind alene, senină, beată, pe apele Gangelui. Să nu mai simt nimic, să nu-mi mai amintesc de nimic. Oare nu poate fi un sens al existenții această întoarcere la mineral, la cristal, de pildă? Să fii un cristal, să trăiești și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
restul. Ar trebui să începem întîi cu vecinii noștri, apoi Franța, Italia, Mexic, Suedia... Dar să nu uitați Uganda, adăugă după o scurtă pauză. Când îl zări apropiindu-se, tânărul își împături jurnalul, căută ceva în servietă, apoi se ridică alene de pe bancă, parcă nu s-ar fi îndurat să se despartă de umbra teiului. Porni agale, cu pași leneși, în direcția opusă, întorcînd mereu privirile spre bancă. De abia după ce-l văzu așezîndu-se, grăbi pasul și câteva clipe în urmă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse pornind brusc înainte. Că a început să se facă frig. Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții particulare? Antim întoarse capul și o privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ceai, nespălate, puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi, să nu se radă... A amețit de vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se afla în poziție dreaptă, iar capota albă abia de se mai zărea, la suprafață. Probabil că de noaptea trecută și până acum mașina se scufundase puternic în mâl. Apele brune ale canalului, ciupite de stropii de ploaie, se scurgeau alene peste capotă, însușindu-și-o, de parc-ar fi fost o stâncă sau un ghemotoc de alge. Totul părea calm. George nu nutrise niciodată ideea de a conduce mașina peste muchea canalului, deși visase adeseori la o moarte prin înecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Exterioare, unii înotau repede, dorindu-și să fie singuri, alții înotau atent, cu scopul de a-și descoperi prietenii, alții înotau sistematic, alții înotau lungime după lungime, fără să vadă nimic, ținându-și capetele cufundate în apă caldă. Alex, înotând alene pe centrul bazinului, se întâlni nas în nas cu Adam. Se prinseră în brațe, râzând. Pe uscat, trupurile lor nu puteau comunica. Alex nu-și săruta niciodată nepotul, niciodată nu-l atingea. În apă, însă, era cu totul altceva: aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Înclinat cum era spre melancolie, existau totuși momente când John Robert Rozanov uita cu totul că era bătrân. John Robert clipi în lumina domoală, noroasă, a camerei în care nu fusese aprinsă nici o lampă și în care pâlpâia și fâsâia alene flacăra roză a focului de gaz. Observă uimit cât de mult crescuse Hattie. Nu o mai văzuse de aproape un an de zile. Își spuse: „Deci încă e în creștere?“. Se uită fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un pas afectat, ca și cum s-ar fi știut urmărit (ceea ce nu era adevărat), înălțându-și grațios fiecare picior, asemenea unui cal care ar executa un elegant balet. Înainta încet, reflectând; totuși respirația îi era agitată. Ochii lui, plimbându-și alene privirile de om lipsit de griji, culeseseră de pe placa din hol informația că profesorul John Robert Rozanov se afla în cameră. Pe ușa camerei lui John Robert atârna un cartonaș oferit de administrație, pe care scria: „Vă rog nu deranjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele, calm, cu forță ascunsă, tampoanele cisternelor afară în noapte... Alina Negulescu, cl. a III-a A, citea pe pagina a doua. Nu scria ce oraș. Putea fi oriunde... pe întinderea nopții de afară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate. Lângă Dragoș, Jipa, c-o figură de connaisseur blazat, își plimba privirea alene peste sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă nimeni nu părea să fie la curent. Da' știu c-au făcut ceva mobilizare! Nu-i chiar ca la chemarea sub arme, dar e la fel de înălțător! Pocnind din bici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe mușchiul moale și adormi. Cred că e timpul să adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene a venit pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mușchiul moale și adormi. Cred că e timpul să adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene a venit pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să treacă peste câteva linii. Pe unele din ele se aflau vagoane. Mai avea numai puțin până la drumul cel mare, până la șosea. O singură linie. Aici, însă, se afla un convoi lung de vagoane, la capătul căruia o locomotivă pufăia alene de vreun sfert de oră. Nici un pericol, deci, să plece imediat. Se chirci, așadar, pe sub unul din vagoane, urmând să treacă dincolo; pe neașteptate, trenul porni, iar omul aflat sub el fu, pur și simplu, sfârtecat. Cu greu putu Ana
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dor de clipele când îmi ieșeai în cale Pe la poienile din vale. Mi-e dor ca să te văd venind din depărtări Și să mai simt mireasma proaspătă de flori. Mi-e dor de nopțile cu lună plină, Când ne plimbam alene prin grădină. Mi-e dor ca să privesc în depărtare Și să te văd cum îmi apari în zare. Mi-e dor și tot spre tine eu m-aș duce, Ca el să nu mă mai apuce.
Mi-e dor by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83189_a_84514]
-
mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fond sunt integrate de sistemul nervos pe planul "non-conștient" și pot dura până la vârsta adultă. Prin urmare, se întâmplă ca un adult, mascul sau femelă, să reacționeze în mod copilăresc. Roata scânteia învârtindu-se. Gosseyn, întins pe șaretă, o privea alene. Privirea lui se desprinse în sfârșit de metalul strălucitor și se opri pe orizontul apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nava, Gosseyn se duse cu gândul la ceea ce spunea Leej când alergau prin hățișurile insulei Discipolului: "Rulotă", spusese. O aerulotă. Își reprezentă viața ușoară dusă de acești prezicători de atâția ani pe această lume de insule și mări. Să plutești alene prin aer, să aterizezi când ai chef, unde dorești; să îmbarci pe oricare dintre ființele inferioare pe care vrei să o domesticești, să iei oricare obiect pe care-l poftești - o parte din firea omului aspira la acest fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fiindcă îi zise repede: - Nu-ți face probleme, bruiajul va reveni acum că te-ai trezit. - Când? Se gândea să acționeze. - Cam într-un sfert de ceas. Gosseyn se grăbi să se îmbrace. Timp de cinci sau cincisprezece minute făcu alene înconjurul camerei. Apoi se odihni un minut; timp de două minute acceleră, balansându-și ritmic brațele. Se opri în sfârșit și se uită la Leej. - Așa deci, nava s-a rătăcit în spațiu? întrebă. Ochii lui Leej se întristară. - Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw se apropie, doamna Thaw îi strigă cu reproș: — începusem să ne facem griji din cauza ta! Avusese de gînd să nu spună nimic despre ascensiune - pentru că o făcuse în sandale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn. "Grăbește-te, Gosseyn! Nu-i lăsa să-și revină. Nu le da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ele sunt atrase numai de sursele situate la cel mult un kilometru de centrul satului. 11. M-am oprit pe o colină, la poalele unei vii și ale unui lan de porumb uscat. La picioarele mele, sub panta abruptă, curgea alene râul. M-am întins la pământ, cunoșteam fiecare bolovan, fiecare copac. Mai jos, în mijlocul apei, se afla limita strictă a plimbărilor mele din primăvară cu barca aceea ponosită (simțeam parcă în tălpi lemnul putrezit sub pojghița de smoală). Acolo, pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urmă s-a întors spre mine. „N-o văd, ți se arată numai dumitale. Dacă e fără pene e de bine. Înseamnă că e vremea să te duci unde știi dumneata...“ După ce a spus toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fond sunt integrate de sistemul nervos pe planul "non-conștient" și pot dura până la vârsta adultă. Prin urmare, se întâmplă ca un adult, mascul sau femelă, să reacționeze în mod copilăresc. Roata scânteia învârtindu-se. Gosseyn, întins pe șaretă, o privea alene. Privirea lui se desprinse în sfârșit de metalul strălucitor și se opri pe orizontul apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]