2,594 matches
-
revue et corrigée, Éditions Francke Berne, 1965 Baude, Jean-Michel, Pédagogie générale et relations humaines, Paris, Librairie Vuibert, 2002 Bârsan, Nicoleta, Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului și comunicării orale a preșcolarilor mari, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995 Bizdună, Maria; Neagu, Alexandrina, Texte pentru educația limbajului la preșcolari, București, Editura PROGnosis, 2000 Bócsa, Éva, Psihologia vârstelor, Petroșani, Editura Edyro Press, 2003 (coord.) Boca-Miron, Elena; Chichișan, Elvira, Documentar metodic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari, Ediția a 2-a, rev., București
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
a ieșirii din „imperiul” răului. A tăgădui că răul nu te urmărește constituie o frână În ridicarea noastră spirituală. Iată un punct de vedere și mai radical. Fiind Întrebat cât de greu cântărește gândul spre un mare păcat, avva Kyros Alexandrinul afirma: Dacă nu ai gânduri rele, nu ai nici o speranță. Dacă nu ai gânduri rele, faci fapta cea rea. Altfel spus, dacă nu lupți cu mintea Împotriva păcatului, dacă nu-l respingi, Îl faci cu trupul. Cine face (păcatul) nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poate fi detectat ca fiind numitorul comun al scrierilor lui A., și anume „a treia cale”. Cele 18 studii strânse aici acoperă un deceniu din viața autorului (1985-1997): la un capăt, Sunetul Utopiei (1985) - eseu de erudiție ironic-subversivă, „mic exercițiu alexandrin” în linia stabilită de Luca Pițu. La celălalt capăt, ineditul excurs despre Adrian Marino și comparatismul utopic sau notele despre gândirea lui Mihai Șora. Texte precum cele despre François Furet, Pierre Manent, Françoise Thom, Michel Foucault, Ioan Petru Culianu, despre
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
, C.[onstantin] (16.VIII.1880, București - 19.VII.1954, Madrid), eseist. Al treilea dintre cei șase copii ai Alexandrinei (n. Capelleanu) și ai lui Diamandi Antoniade, inspector financiar, A. și-a făcut studiile medii la Liceul „Matei Basarab”, după care a urmat dreptul și filosofia la Universitatea din București, obținând ambele licențe (1902, 1903). Intră în magistratură făcându-se
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
en général des poèmes à forme fixe, surtout des sonnets, ce " genre poétique qui requiert, comme on le sait, une patience de bénédictin "1136. Notons également qu'il est très novateur dans le domaine de la prosodie, instaurant en roumain l'alexandrin de 12-13 syllabes, avec césure et rythme iambique.1137 Cette obsession manifestée pour la forme a un impact visible sur leș décisions de traduction, comme nous le montrons dans leș Chapitres V et VI de notre thèse. On peut découvrir
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1920, 3790; [Informații biobibliografice], DCL, II, 50, 373-375; M. G. Constantinescu, „Aripi albe”, U, 1933, 39; Paul I. Papadopol, „Aripi albe”, „Linia nouă”, 1933, 6; Cridim (Cristea N. Dimitrescu), în A. C. Calotescu-Neicu, N. Crevedia, Antologia epigramei românești, București, 1933, 105-108; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936, 158-159; Călinescu, Ist. lit. (1941), 576, 913; Manu, Reviste, 73-74, 165-166; Claudia Millian, Cartea mea de aduceri aminte, îngr. și pref. Mihai Gafița, București, 1973, 26-32, 154-162, 166, 240-245; Cridim (Cristea N. Dimitrescu
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
deduce din afirmarea divinității lui Iisus Hristos, numit cu titlurile "Domn" și "Mântuitor". În contextul religios al secolelor II-III, dominate de păgânism, are loc penetrația și asimilarea unor elemente păgâne de către creștinism, iar autori cunoscuți precum Ignatie Teoforul, Tertulian, Clement Alexandrinul, Iustin Martirul, Origen scriu despre creștini, care încă nu se debarasau de vechile credințe, consumau carnea victimelor sacrificate idolilor, nu respectau învățăturile Mântuitorului, aveau îndoieli sau păreri greșite despre unele practici sau se întorceau la credințele tradiționale. Descoperirile creștine din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la liceul particular „Sf. Gheorghe”; va reveni la catedră în 1890, predând istoria. Peste doi ani, în 1888, în timpul guvernării junimiste, este numit director general al teatrelor, însă nu pentru multă vreme (până în mai 1889). În 1889 se căsătorește cu Alexandrina Burelly, fiica unui arhitect, făcându-și voiajul de nuntă în Italia. În 1891, volumele Teatru și Năpasta îi sunt respinse de la premiere în ședința plenară a Academiei Române, în urma raportului defavorabil al lui B.P. Hasdeu și a intervenției lui D. A. Sturdza
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
bine că autorul se chinuie să stârnească râsul. C., care a compus și o piesă pentru copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la București, în 1927), își tipărește, în 1926, un mic studiu de istorie literară, Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu. Alegerea nu pare chiar întâmplătoare, junele critic detectând la stihuitoarea care s-a stins pretimpuriu unda de prevestire a tristului sfârșit. Câte o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C. nu
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C. nu-și controlează exclamațiunile. SCRIERI: Idoli de humă, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Autentice..., Arad, 1926; Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu, București, 1926; Pata de cerneală, București, 1928; Versuri, Craiova, 1935. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 39-43; Eugen Constant, Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980, 96-100; Firan, Profiluri, 217-220; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 276-278; Dicț. scriit. rom
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
și ceilalți muzicieni prin care vorbește divinitatea. C. mai comunică o dată această certitudine (un termen pe care îl afli rar în cărțile lui) ofensând pe Dumnezeu, coborându-l la o condiție subalternă: aceea de a fi socotit creația omului. Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare cuvinte corupătoare: cu un capăt desfată, lingușesc dragostea noastră pentru muzică, cu altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
literelor și culoarea imaginilor. Venit în literatură după Ion Theo, azi Tudor Arghezi, cel care a îndrăznit pe această cale mult, pentru că înseamnă mult, și după Alexandru Petroff al cărui grai e desprins din al poeților latini ori descendenții ciclului alexandrin, Bacovia se înfățișează cu toate acestea ca un strălucit poet de excepție în literatura română. În Franța, principii poeților sunt proclamați de confrații lor. La noi e mai bine. Îi proclamă talentul lor, și principe va rămâne Bacovia în toți
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a fost reluată, îmbunătățită substanțial și republicată postum (1908), atrăgând atenția prin cursivitatea stilului și firescul expresiilor. Traduceri: P. A. de Alarcón, Morăreasa și corregidorul, București, 1896; ed. 2 (Morărița), București, 1908. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, N. I. Basilescu, CL, 1905, 1; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936; M. Ciurdariu, Un junimist uitat: N. I. Basilescu, RITL, 1972, 4, 1973, 1; Dicț. lit. 1900, 82. D.M.
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
, Maya (22.V.1926, Lugoj), prozatoare. Este fiica Alexandrinei (n. Siminescu) și a lui Tiberiu Belciu, funcționar. B. face liceul la Caransebeș, Craiova și Timișoara („Notre-Dame” și „Carmen Sylva”), după care urmează cursurile Facultății de Drept din Cluj. Va absolvi doi ani la Facultatea de Medicină și va trece
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
care și l-a propus b. din Alexandria a fost acela de a reuni toată literatura greacă în cele mai corecte copii. Este prima înflorire a filologiei pe care o atestă istoria. Dintre învățații care au lucrat la organizarea b. alexandrine trebuie reținut în mod deosebit poetul Callimachos din Cyrene, mort în anul 235 î.Hr., considerat părintele bibliografiei. El a elaborat primul catalog metodic al scriitorilor greci, cunoscut sub numele de pinakes. O sută de ani mai târziu, catalogul a fost
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
cu Faust la Operă își revărsa imediat explozia cristalină în toate sălile pariziene. Un teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la răsunetul unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de cele șapte leoaice ale sale. Charlotte lua aceste informații când din cufărul siberian, când din amintirile ei din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o altă greutate decât când am auzi aceleași pasagie în mijlocul dialogul[ui] metric. Pentru că tragedia franceză e mult mai departe de adevărul natural decât drama franceză și germană, de-aceea împrejurarea aceasta condiționează o recitațiune mult mai grea a alexandrinului și o mai tare perceptibilitate a versului decum la iambele cincvipede. Tragedia franceză are un lucru comun cu cea greacă, acela că amândouă se vestesc prin ritm a fi creațiunile unei lumi contrapuse realității; de-aceea atât trimetrul cât și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și o mai tare perceptibilitate a versului decum la iambele cincvipede. Tragedia franceză are un lucru comun cu cea greacă, acela că amândouă se vestesc prin ritm a fi creațiunile unei lumi contrapuse realității; de-aceea atât trimetrul cât și alexandrinul pretind o mai energică sulevare a accentelor {EminescuOpXIV 322} ritmice decât iambul cincviped. Trimetrul grec însă poate, prin frumoasa variațiune a spondeelor și a iambelor și prin cezurele ce împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
energică sulevare a accentelor {EminescuOpXIV 322} ritmice decât iambul cincviped. Trimetrul grec însă poate, prin frumoasa variațiune a spondeelor și a iambelor și prin cezurele ce împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de frumuseți caracteristice, pe când alexandrinul cel desfăcut în doua față cu cel dentîi ni se prezintă monoton; și de-aceea trebuie o artă mare în declamațiune de-a acoperi prin recitațiune această uniformitate imanentă caracterului versului. Monotonia lui însă se naște cu deosebire dintr-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare în declamațiune de-a acoperi prin recitațiune această uniformitate imanentă caracterului versului. Monotonia lui însă se naște cu deosebire dintr-o continuă auzibilitate a diairesei; de-aceea e de dătoria artistului ca să suleveze cât se poate de puțin cezura alexandrinului și s-o subordineze cu totul înțelesului. Daca nu se-ntîmplă 405v aceasta atunci neobservabil se realizează la fiecare capăt de cezură un fel [de] ridicare a vocei, care, repețindu-se mereu, produce în declamațiune cântarea (Singsang) cea mai urâtă. Pe cât de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi necuvenit și retras omului de către un Dumnezeu invidios și înspăimântat de puterea propriei sale creaturi. De-a lungul secolelor, diferiți cărturari au încercat să demonstreze faptul că limba originară, Ursprache, a fost una sau alta dintre limbile cunoscute. Philon Alexandrinul și Origen nu s-au îndoit de faptul că a fost vorba de ebraica Bibliei : „Numai ebraica era pură, de vreme ce era anterioară păcatului” (2, p. 87). în Talmud, răspunsul la întrebare nu este diferit : „Primul om [Adam] a vorbit aramaica
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dinspre partea grecească scandalul n-a fost mai mic. Învierea eroilor provoca rîsul în rîndurile publicului grecizat. Pentru ei, numai sufletul supraviețuiește. Chiar dacă Sfîntul Pavel și Sfinții Părinți opun corpul spiritual corpului fizic sau natural (principiu de viață). În lumea alexandrină, materia este sinonimă cu moartea, și spiritul, cu viața. Trecerea de la corpul-temniță la corpul-eliberare inversează toate temele neoplatoniciene ale exilului și căderii. Căutarea perfecțiunii este pentru un grec urcarea de la Pămînt la Cer, de la ponderabil la imponderabil; înseamnă separarea sufletului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
G-R); „strălucirea slavei și chipul ființei Lui” (BS); „oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui” (C); „splendor gloriae et figură substantiae eius” (Vg); „resplendissement de șa gloire, effigie de șa substance” cu notă „Ces deux métaphores empruntées à la théologie alexandrine de la Sagese et du Logos, Sg 7, 25-26, expriment l’identité de nature entre le Père et le Fils autant que la distinction des personnes. Le Fils est le «resplendissement» ou le reflet de la gloire lumineuse (cf. Ex 24, 16
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Eoni... Invizibil, de neconceput, etern, scutit de generare și de alterare, nesupus niciodată evoluției, contemplându-și propria imagine în sine ca într-o oglindă el seamănă în mod straniu cu Dumnezeu, Dumnezeul filosofilor. Un piculeț platonician, un piculeț aristotelician, vag alexandrin - Unul, așa cum este definit de Plotin, de exemplu -, el ar putea fi numit, simplu, Dumnezeu, dar atunci noutatea n-ar mai apărea atât de evidentă... Cu atât mai mult cu cât gnosticii cred adesea în existența unui Dumnezeu care nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe căutarea adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică apăsat individuală, a personajului, și subtextul ideatic al fapticului. Proză reflexivă, îndatorată parțial climatului dialogului „alexandrin” al psihologismului din Noul Roman francez. În altă ordine de idei, nu este inutil a menționa că A. este primul traducător în românește al romanului O zi din viața lui Ivan Denisovici de A. Soljenițân („Secolul 20”, 1964). SCRIERI: Țara
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]