629 matches
-
și la 1.500 m, fiind bătut de kenianul David Rudisha și respectiv de americanul Matthew Centrowitz Jr. Astfel a devenit cel mai medaliat sportiv algerian. Cele două medalii pe care le-a câștigat au fost singurele cucerite de delegația algeriană la aceasta ediție olimpică. Chiar după cursa de 1.500 m a criticat dur Comitetul Olimpic Algerian, spunând că acesta „a trădat încrederea a poporului algerian”.
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
Jr. Astfel a devenit cel mai medaliat sportiv algerian. Cele două medalii pe care le-a câștigat au fost singurele cucerite de delegația algeriană la aceasta ediție olimpică. Chiar după cursa de 1.500 m a criticat dur Comitetul Olimpic Algerian, spunând că acesta „a trădat încrederea a poporului algerian”.
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
Cele două medalii pe care le-a câștigat au fost singurele cucerite de delegația algeriană la aceasta ediție olimpică. Chiar după cursa de 1.500 m a criticat dur Comitetul Olimpic Algerian, spunând că acesta „a trădat încrederea a poporului algerian”.
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
ostatici masivă care a început pe 16 ianuarie 2013, când un grup de militanți islamiști afiliat la al-Qaida și condus de Mokhtar Belmokhtar a luat sute de oameni ostatici la complexul gazifer Tigantourine de lângă În Amenas, Algeria. Forțele de securitate algeriene au înconjurat zona și majoritatea persoanelor au fost eliberate. Conform guvernului algerian, 38 de ostatici și 29 de militanți au fost uciși, în timp ce 685 de muncitori algerieni și alți 107 străini au fost eliberați. Complexul de exploatare a gazului cunoscut
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
de militanți islamiști afiliat la al-Qaida și condus de Mokhtar Belmokhtar a luat sute de oameni ostatici la complexul gazifer Tigantourine de lângă În Amenas, Algeria. Forțele de securitate algeriene au înconjurat zona și majoritatea persoanelor au fost eliberate. Conform guvernului algerian, 38 de ostatici și 29 de militanți au fost uciși, în timp ce 685 de muncitori algerieni și alți 107 străini au fost eliberați. Complexul de exploatare a gazului cunoscut sub numele de Tiguentourine se află în estul Algeriei, la aproximativ 40
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
oameni ostatici la complexul gazifer Tigantourine de lângă În Amenas, Algeria. Forțele de securitate algeriene au înconjurat zona și majoritatea persoanelor au fost eliberate. Conform guvernului algerian, 38 de ostatici și 29 de militanți au fost uciși, în timp ce 685 de muncitori algerieni și alți 107 străini au fost eliberați. Complexul de exploatare a gazului cunoscut sub numele de Tiguentourine se află în estul Algeriei, la aproximativ 40 km sud-vest de În Amenas în deșertul Sahara, aproape de granița cu Libia și la 1
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
aerian pentru avioanele franceze care au bombardat pozițiile grupurilor islamiste din Mâli ce ocupă nordul țării. În schimbul siguranței ostaticilor, militanții islamiști au cerut încetarea operațiunilor militare franceze împotriva islamiștilor din Mâli. La 17 ianuarie, grupul de intervenție specială al armatei algeriene a început un asalt cu elicoptere asupra complexului ocupat de islamiști, fiind uciși 32 răpitori și 23 ostatici. Grupul islamist a declarat pentru o agenție de știri din Mauritania că 41 de cetățeni străini au fost răpiți. Cinci dintre ei
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
Regatul Unit. Canalul de știri France 24 a difuzat părți dintr-o conversație telefonică cu un ostatic francez care a spus că a fost ținut alături de cetățenii britanici, japonezi, filipinezi și malaezieni. Pe 17 ianuarie 2013, un oficial de securitate algerian a declarat pentru Associated Press că cel puțin 20 de străini au scăpat. Postul algerian privat de televiziune Ennahar a citat 15 ostatici străini, inclusiv doi japonezi, un cuplu francez și un irlandez care au scăpat sau au fost eliberați
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
un ostatic francez care a spus că a fost ținut alături de cetățenii britanici, japonezi, filipinezi și malaezieni. Pe 17 ianuarie 2013, un oficial de securitate algerian a declarat pentru Associated Press că cel puțin 20 de străini au scăpat. Postul algerian privat de televiziune Ennahar a citat 15 ostatici străini, inclusiv doi japonezi, un cuplu francez și un irlandez care au scăpat sau au fost eliberați. Anterior, agenția de presă Algeria Press Service a raportat că aproximativ 30 de lucrătorii algerieni
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
algerian privat de televiziune Ennahar a citat 15 ostatici străini, inclusiv doi japonezi, un cuplu francez și un irlandez care au scăpat sau au fost eliberați. Anterior, agenția de presă Algeria Press Service a raportat că aproximativ 30 de lucrătorii algerieni au reușit să se elibereze. Potrivit oficialilor americani, 100 dintre cei 132 de cetățeni străini au scăpat sau au fost eliberați până la mijlocul zilei de 18 ianuarie. Aceleași rapoarte au arătat ca 500 algerieni au fost salvați până la 18 ianuarie
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
raportat că aproximativ 30 de lucrătorii algerieni au reușit să se elibereze. Potrivit oficialilor americani, 100 dintre cei 132 de cetățeni străini au scăpat sau au fost eliberați până la mijlocul zilei de 18 ianuarie. Aceleași rapoarte au arătat ca 500 algerieni au fost salvați până la 18 ianuarie. Un muncitor american a fost de asemenea confirmat mort la 18 ianuarie. Pe 19 ianuarie, 11 militanți și 7 ostatici au fost uciși într-un atac final de a pune capăt blocajului. Alți 16
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
la 18 ianuarie. Pe 19 ianuarie, 11 militanți și 7 ostatici au fost uciși într-un atac final de a pune capăt blocajului. Alți 16 ostatici străini au fost eliberați, inclusiv doi americani, doi germani și un portughez. Prim-ministrul algerian Abdelmalek Sellal a declarat într-o conferință de presă pe 21 ianuarie 2013 că un ostatic algerian (un gardian de securitate) și 37 de ostatici străini provenind din opt țări diferite au murit. Cele opt țări au fost Japonia, Filipine
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
final de a pune capăt blocajului. Alți 16 ostatici străini au fost eliberați, inclusiv doi americani, doi germani și un portughez. Prim-ministrul algerian Abdelmalek Sellal a declarat într-o conferință de presă pe 21 ianuarie 2013 că un ostatic algerian (un gardian de securitate) și 37 de ostatici străini provenind din opt țări diferite au murit. Cele opt țări au fost Japonia, Filipine, Regatul Unit, Norvegia, SUA, România, Malaysia și Franța. La 24 ianuarie 2013, ostaticii uciși au fost după cum
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
(arabă: الأخضر الإبراهيمي, n.1 ianuarie 1934, al-Azizia) - om politic algerian, fost ministru de externe (iunie 1991 - februarie 1993), emisar al ONU și Ligii Arabe pentru Siria. Membru al “The Elders" - grup independent de lideri reuniți de către Nelson Mandela în 2007, care lucrează împreună pentru pace și drepturile omului. Brahimi s-
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
în 2007, care lucrează împreună pentru pace și drepturile omului. Brahimi s-a născut în 1934 la al-Azizia (العزيزية), Algeria, la aproximativ 60 km sud de capitala Alger. Va studia dreptul și științele politice în Algeria și Franța. În timpul Războiului Algerian (1956 - 1962) a fost delegat al Frontului Eliberării Naționale în Asia de Sud-Est , având la acea vreme doar 22 de ani. După Războiul Algerian devine ambasador al Algeriei în Egipt, apoi în Marea Britanie. În calitate de trimis special al Comitetului Tripartit al Ligii Arabe
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
60 km sud de capitala Alger. Va studia dreptul și științele politice în Algeria și Franța. În timpul Războiului Algerian (1956 - 1962) a fost delegat al Frontului Eliberării Naționale în Asia de Sud-Est , având la acea vreme doar 22 de ani. După Războiul Algerian devine ambasador al Algeriei în Egipt, apoi în Marea Britanie. În calitate de trimis special al Comitetului Tripartit al Ligii Arabe pentru Liban, acesta va participa la negocierile cu privire la încheierea Tratatului Taif (اتفاقية الطائف), care va aduce încheierea războiului civil libanez și revenirea
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
Ministru al Afacerilor Externe din 1991 până în 1993 și va fi reprezentantul permanent al Algeriei la Liga Arabă (1984 - 1991). Totodată, acesta va fi reprezentant special al ONU în Haiti și Africa de Sud, ulterior în Afganistan și Irak (din 2011). Diplomatul algerian a coordonat echipa care a elaborat în 2000 un raport deosebit de important cu privire la provocările cu care se confruntă misiunile peacekeeping ale ONU , sugerând și necesitatea unei reforme instituționale în cadrul organizației . Brahimi este cunoscut pentru activități în domeniul soluționării conflictelor, peacemaking
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
de americani pentru a-și atinge obiectivele. Emisarul își va începe misiunea în Irak în primăvara lui 2004 organizând mai multe întâlniri cu lideri religioși, reprezentanți ai societății civile, oameni politici și de știință - metoda Brahimi, ar spune colegii diplomatului algerian. Cu toate acestea, guvernul interimar nu va fi alcătuit din oamenii aleși de Brahimi, ci din persoane de încredere ale administrației americane, care priveau cu suspiciune strategia "consultărilor ample" a emisarului. Prin urmare, visul lui Brahimi de a restabili suveranitatea
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
1974. Din martie 1979 până în iulie 1980 el a devenit ministru consilier al Președintelui Republicii în guvernul Abdelghani I. Candidat independent, a câștigat alegerile prezidențiale din 1999 cu 73,8% din voturi și a devenit al cincilea președinte al Republicii Algeriene Democrate și Populare pe 27 aprilie 1999 și ministru al Apărării pe 5 mai 2003. El a fost reales la primul tur de scrutin în alegerile prezidențiale din 2004 cu 85 % din voturi, iar în 2009 cu 90,2%. La
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
Fatima, Yamina și Aicha). În august 1990, se căsătorește cu Amal Triki,<nowiki> </nowiki>fiica unui fost ambasador. În timpul războiului din Algeria, în 1956, Armata de Eliberare Națională (ALN), aripa militară a partidului Frontul Eliberării Naționale (FLN), ordonă tuturor studenților algerieni să i se alăture. Abdelaziz Bouteflika se alătură Armatei de Frontieră în Maroc la vârsta de 19 ani. El a făcut pregătirea militară la Școala de Cadre a ALN în Dar El Kebdani (în Maroc). Prima sa misiune a fost
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
efectuează mai multe misiuni în străinătate ca ministru interimar al Afacerilor Externe. În iunie 1963 devine ministru al Afacerilor Externe. Urmează o perioadă în care ministrul de externe (atunci cel mai tanar ministru de externe din lume ) a condus diplomația algeriană. Acesta a făcut din Algeria un purtător de cuvânt pentru țările din lumea a treia și un interlocutor privilegiat în relațiile dintre Nord și Sud. În aceeași perioadă a obținut cea mai mare consacrare a carierei sale - aceea de a
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
obținut cea mai mare consacrare a carierei sale - aceea de a prezida sesiunea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite în 1974. Încheie cu Franța acordul din 27 decembrie 1968 privind forța de muncă și de ședere în Franța a cetățenilor algerieni și a familiilor lor, cea care va fi piatra de temelie a politicii de emigrare algeriane. El a păstrat postul până la moartea președintelui Houari Boumedienne. Președintele Chadli Bendjedid îl numește ministru de stat în 1979. Totuși Bouteflika este puțin câte
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
Organizației Națiunilor Unite în 1974. Încheie cu Franța acordul din 27 decembrie 1968 privind forța de muncă și de ședere în Franța a cetățenilor algerieni și a familiilor lor, cea care va fi piatra de temelie a politicii de emigrare algeriane. El a păstrat postul până la moartea președintelui Houari Boumedienne. Președintele Chadli Bendjedid îl numește ministru de stat în 1979. Totuși Bouteflika este puțin câte puțin îndepărtat de pe scena politică, pe care o părăsește în 1981. El este adus în fața comisiei
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
în Tizi Ouzou pentru cel de-al treilea mandat, Abdelaziz Bouteflika, spre deosebire de anii anteriori, are parte de o primire călduroasă, iar discursul său reprezintă o mână întinsă pentru Kabylia, un discurs de reconciliere descris ca fiind istoric în cadrul relației guvernului algerian cu regiunea kabylă. Revenind la evenimentele Primăverii Negre care au avut loc în Kabylia, Bouteflika se înclină în memoria persoanelor dispărute și le numește pentru prima oară martiri. În timpul mandatului lui Bouteflika, guvernul algerian a anunțat crearea unei Academii berbere
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
ca fiind istoric în cadrul relației guvernului algerian cu regiunea kabylă. Revenind la evenimentele Primăverii Negre care au avut loc în Kabylia, Bouteflika se înclină în memoria persoanelor dispărute și le numește pentru prima oară martiri. În timpul mandatului lui Bouteflika, guvernul algerian a anunțat crearea unei Academii berbere, un consiliu superior pentru limba Tamazight și a unui nou canal public de televiziune (TV Tamazight 4). Biografia oficială pe siteul președenției algeriene http://www.el-mouradia.dz/francais/president/biographie/Presidentfr.htm
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]