1,588 matches
-
Manifestare ostilă față de ceilalți 2. Ruperea contactului logic cu realitatea 2. Refuzul contactului firesc cu realitatea 3. Dezadaptare 3. Inadaptare 4. Închidere în sine, autoizolare 4. Dorința de a ieși din societate, din izolare 5. Alienare în raport cu normalitatea psihică 5. Alienare în raport cu valorile social-morale și culturale 6. Dezechilibrul personalității 6. Dezechilibrul comportamentului 7. Incapacitatea de a acționa conform normelor social-juridice (parțial sau total) 7. Refuzul de a se supune normelor social-juridice (parțial sau total) 8. Pierderea identității 8. Imposibilitatea de a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tulburări psihice la persoanele refugiate: - marginalizarea rezultată din pierderea stimei și a încrederii în sine; - dificultăți socio-economice legate de sărăcie și de lipsa unui loc de muncă; - sănătate fizică precară, subnutriție; - injurii fizico-somatice; - izolare socială și culturală prin anomie și alienare; - traume psihice datorite torturii și fricii. N. Sartorius distinge următorii factori de risc pentru starea de sănătate mintală la persoanele refugiate: - pierderea coeziunii prin dispersiune; - obstacole în desfășurarea normală a vieții; - pierderea capacității de inițiativă proprie sub amenințarea interdicțiilor și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Actele alienaților, modul lor de a se comporta în viață, apar drept consecințe necesare, stereotipii anticipative ale stării lor morbide (H. Verger). Întrucât legea penală definește delictele ca fiind direct legate de „faptul material” și de „voința delictuală”, stările de alienare mintală sunt exceptate de la incidența legii penale. Pentru a putea fixa cât mai exact sfera culpabilității și cea a iresponsabilității, se impune stabilirea limitelor alienării mintale în raport cu starea de normalitate (J. Falret, E. Régis). Grasset a formulat această doctrină într-
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
definește delictele ca fiind direct legate de „faptul material” și de „voința delictuală”, stările de alienare mintală sunt exceptate de la incidența legii penale. Pentru a putea fixa cât mai exact sfera culpabilității și cea a iresponsabilității, se impune stabilirea limitelor alienării mintale în raport cu starea de normalitate (J. Falret, E. Régis). Grasset a formulat această doctrină într-o lucrare celebră, în care, vorbind despre „demi-fous, demi-responsables”, ridica problema normalității și a anormalității în raport cu responsabilitatea și iresponsabilitatea actelor individuale. După el, responsabilitatea este
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
actului sau a faptei, subiectul era sau nu în deplinătatea facultăților sale mentale. Expertiza trebuie să stabilească, deci, libertatea de decizie a subiectului și consecințele acesteia privind caracterul delictual al acțiunii sale. În această situație, conceptul de demență sau de alienare mintală are în primul rând o semnificație juridică și nu se calchiază pe cel al conceptelor nosologiei psihiatrice. Gradul de alienare mintală este cel din care decurge și stabilirea stării de responsabilitate a subiectului față de acțiunea sa. Din acest motiv
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a subiectului și consecințele acesteia privind caracterul delictual al acțiunii sale. În această situație, conceptul de demență sau de alienare mintală are în primul rând o semnificație juridică și nu se calchiază pe cel al conceptelor nosologiei psihiatrice. Gradul de alienare mintală este cel din care decurge și stabilirea stării de responsabilitate a subiectului față de acțiunea sa. Din acest motiv, trebuie făcute următoarele precizări: discernământul este capacitatea de a aprecia exact intenția și motivația acțiunii; responsabilitatea este capacitatea de a răspunde
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
incertitudine deplină, care nu rareori degenerează în confuzie. Mai dispersat și, în orice caz, mai puțin explicit în intenții, autorul se rezumă să mediteze pe parcursul a aproape patru sute de pagini asupra felului în care individul, în pofida unui acut sentiment al alienării, încearcă să își găsească un rost printre semeni. Analistul T. este înlocuit în romanul Appassionato (1978) de un prozator interesat de spectaculosul exterior, de pitorescul unor cadre sau de senzaționalul unor situații. Subsumându-se genului polițist, uzând abil de rețete
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
obiecte „în formă de ...”: o lampă în formă de poștaș, o solniță în formă de pește. În fine, un administrator de bloc moare, cu vena jugulată de basca înfiptă prea adânc pe cap ș.a.m.d. În prozele lui T. alienarea are cauze cu precădere absurde: doi gemeni se căsătoresc cu două gemene și fiecare din cei patru va tânji fără sens după perechea celuilalt. Sentimentele sunt sistematic fisurate de contratimpuri ireductibile; a fi iubit până la fixație fără să știi e
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
exploatarea resurselor imaginarului. Notele distinctive nu sunt mai puțin relevante, căci, pe de o parte, cadrul poemului nu mai este unul rural sau indeterminat, ci un oraș halucinant, supus adesea stilizărilor baroce sau chiar suprarealiste, iar pe de altă parte, alienarea nu mai este asumată la nivel metafizic sau visceral, ci exclusiv în planul conștiinței și, prin urmare, compensată printr-o exacerbare a sensibilității și a senzorialității. În consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia, iar modelele se află în erotica
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
S-a remarcat că, „deși exprimată aici în limba spaniolă, gândirea lui Uscătescu se vădește a fi o gândire românească, si ca atare occidentală, binevenită într-un moment în care românii încep să-și dea seama cât de grea este alienarea prin adeziune [...] la o falsă universalitate” (Horia Stamatu). Teatro occidental contemporáneo (1968) este o panoramă a dramaturgiei secolului al XX-lea, în care nu e trecut cu vederea nimic din teatrul contemporan, până la cel experimental. U. utilizează aceeași manieră de
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
creator al înțelegerii iluminatoare, ce leagă de spiritual. Desacralizându-se, cuvântul devine câmp de acțiune pentru Lucifer. Nu toate informațiile, ce ne invadează, sunt veridice sau necesare. Terminologia alambicată a științei materialiste, abstractizarea noțiunilor, bârfa, taclalele, manipularea politică, reclamele, sunt formele alienării cuvântului și vorbirii. Optimizarea nivelului informațional al vorbirii este ușoară și constă în selectarea celor ce spunem, anume să fie bun (adică just), adevărat și frumos și realizabilă, prin însăși punerea acestei probleme. Cele trei site. Într-o zi un
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
comunicaționale ale colectivității. Sursa marginalizării sociale nu trebuie căutată în raritatea resurselor, ci într-un anumit mod de organizare socială caracterizat prin accesul accentuat inegal la resurse, prin discriminarea unor persoane sau grupuri sociale. Marginalizarea are ca efect izolarea socială, alienarea, inadaptarea, neintegrarea socială, dezorganizarea familiei; ca o reacție de compensare, ea se caracterizează prin reacții ostile față de normele și valorile societății globale, agresivitate și violență, comportamente deviante. Grupurile marginale sunt de regulă compuse din săraci, șomeri, minorități etnice puternic discriminate
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
ce au fost sesizate, analizate, dezbătute, se încercă actualmente elucidarea controverselor apărute de a lungul anilor. În secolul al XIX-lea preocupările pentru aceste afecțiuni au fost inexistente. Copii suferinzi de tulburări mentale erau incluși în categoria peiorativă de idioție (alienare profundă și congenitală). Formele clinice ca psihoza erau necunoscute sau mai bine zis, nerecunoscute, copii „cu probleme” erau adesea obiectul „țapului ispășitor” și de regulă respinși, abandonați sau închiși. Problemele încep să se schimbe cu anul 1900, când Maria Montessori
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
viața lor interioară. Medicul austriac Leo Kanner, în 1943, definește pentru prima dată sindromul de autism, pe care îl consideră ca fiind “incapacitatea biologică înnăscută de a stabili contact afectiv normal cu oamenii”. Această descriere nu implică fatalitatea prognosticului de alienare, ci accentuează capacitățile care rămân. Descrierea medicului austriac este în continuare recunoscută de clasificările internaționale. El prezintă autismul infantil precoce ca reprezentând o disfuncție fundamentală și anume incapacitatea copiilor de a stabili relații normale cu alte persoane și de a
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
individului cu lumea cât și cu sine însuși. În prima situație avem de-a face cu o înstrăinare de lume, în cea de-a doua, cu o înstrăinare de sine. Caracteristica fundamentală a bolii psihice, considerată ca anormalitate, o reprezintă alienarea persoanei respective. Ea se manifestă prin ruperea contactului vital cu realitatea (E. Minkowski) sau prin pierderea continuității inteligibile dintre bolnavul psihic și lume. Bolnavul psihic este parțial conștient sau, dimpotrivă, ignoră complet faptul de a fi bolnav, nefiind capabil să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiză comparată între cele două tipuri de anormalitate: somatică și psihică. Boala somatică, din perspectiva gândirii medicale, este o tulburare biologică complexă, caracterizată prin alteralitatea manifestată prin procesul patologic. Boala psihică, din perspectiva gândirii psihopatologice, este o experiență ontologică a alienării persoanei umane. Diferențele dintre cele două forme de anormalitate sunt reproduse în tabelul de mai jos. Tipul de anormalitate Boala somatică Boala psihică Are reprezentare spațială în raport cu schema corporală/imaginea de sine. Nu are reprezentare spațială, dar afectează imaginea de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și comunicarea interpersonală. Solicită și acceptă tratamentul medical. În majoritatea situațiilor nu acceptă sau refuză tratamentul medical. Acceptă statutul de bolnav. Refuză statutul de bolnav. Are caracter invalidant. Are caracter alienant. Îmbracă aspectul de alteralitate al normalității. Îmbracă aspectul de alienare în raport cu normalitatea. Cele de mai sus, privind pe de o parte boala somatică, iar pe de altă parte boala psihică, sunt rezultatul a două modele de gândire, dar și a două atitudini metodologice: viziunea medicală și viziunea psihologică. Să încercăm
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic” este reprezentat prin următoarele aspecte: istoric, sociologic, biologic și psihologic (M. Thuilleaux). Să ne oprim un moment asupra acestora. Dimensiunea istorică a psihopatologiei este subliniată de M. Foucault și ea constă din ruptura creată între „nebun” și „societate” prin alienarea subiectului și obiectivarea faptului psihopatologic. Dimensiunea socială, asupra căreia insistă R. Bastide privește problema sociogenezei bolilor psihice. Dimensiunea biologică are la bază organicismul bolilor psihice (PGP, epilepsie, confuzia mintală, psihozele toxice și organice etc.) și, legat de acestea, biogeneza. Ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
contextului narativ al bolnavului se realizează de fapt o descifrare a semnificației alteralității psihice, care este starea de „suferință” de la care s-a plecat inițial. Scopul final este de realizare a unei imagini antropologice a persoanei umane, în stare de alienare mintală, așa cum se poate vedea mai jos: fig. p. ms. 31 Reflecția filozofică Enunț Suferința resimțită de bolnav Simptom Observația clinică Hermeneutica nebuniei Discursul narativ Tabloul clinic Diagnosticul bolii Imagine antropologică Registrul modelului ontologic Boala psihică Tratamentul medical Domeniul psihopatologiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care stau la baza fenomenului psihic morbid și care sunt reprezentate prin următoarele: a) legătura și disjuncția; b) fuziunea și denudarea; c) vagul și confuzul (ordinea, precizia, vidul, unitatea); d) reificarea și pierderea contactului vital cu realitatea (integrare, adaptare, dezadaptare, alienare). O precizare interesantă este făcută de H. Ey care, referindu-se la „tematica psihopatologiei”, afirmă că „boala nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând esențialmente ca un efect al dezorganizării sale”. Toate aspectele prezentate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care o inspirau nebunii în lume. Teama de nebuni se transformă, în cazul alienaților, în pericol social, acestora atribuindu-li-se un mare potențial antisocial de tip violent, imprevizibil și de care nu pot fi făcuți responsabili. Conceptul de alienare mintală este legat, ca explicare etiologică, de „teoria degenerescenței” care a făcut epocă în secolul al XIX-lea, aspect asupra căruia vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă faptul că atât „nebunia”, cât și „alienația mintală” aveau și un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu o configurație specifică, reprezentate prin „tablourile clinice” sau, cum le-a denumit M. Foucault, „figurile nebuniei”. Din punct de vedere psihopatologic, boala psihică înțeleasă ca suferință umană, realizează anumite „modele ontologice” care sunt, după L. Binswanger expresia „alteralității și alienării” ființei umane. În sensul acesta, dintr-o perspectivă antropologică, psihiatria este considerată a fi știința care studiază modul în care omul este amenințat că își va pierde propria sa libertate interioară, deoarece în cazul bolii psihice, persoana umană este constrânsă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relațiilor interpersonale. În spiritul acestei concepții distingem următoarele puncte de vedere: a) Teoria interpersonală a genezei bolilor psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează la natura relațiilor interpersonale, la dinamica acestora, atât în geneza conflictelor, cât și în lichidarea acestora. Metoda sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Müller-Suur), ca o „nepotrivire, un dezacord comun al simțirii atmosferice, în sensul că simțul medicului nu mai reușește să se întâlnească și să se pună de acord cu simțul bolnavului. În acest caz de dezacord, simțul bolnavului devine expresia simțului alienării psihice sau al nebuniei”. Pentru H. Tellenbach ceea ce corespunde aici formal unui proces hermeneutic este de fapt interpretarea unui „atmosferic” specific personal al bolnavului, în interiorul unei sfere comune, lărgite cu cea aparținând prezenței persoanei medicului, așa cum se poate vedea în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
același cadru nosologic al schizofreniilor, recunoscând prin aceasta o unicitate în polimorfismul lor psihopatologic. Chaslin va introduce conceptul de psihoză discordantă, iar Minkowski îi consacră o importantă monografie de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor cuprinde toate cazurile de alienare ale personalității, caracterizate prin tulburarea permanentă și de o severă gravitate a raporturilor intelectuale, afective și sociale ale Eului cu ceilalți și cu realitatea. Acest grup de psihoze endogene este caracterizat, în primul rând, prin „delir”, în sensul de „alterare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]