10,371 matches
-
cu sacrificii, cu pasiune, uneori chiar cu vărsări de sînge, cariatidele teatrului național? Cine mai vrea să afle, În 2010, cît de greu i-a fost teatrului românesc, din fașă, pînă azi? CÎți mari artiști efectiv s-au jertfit pe altarul minunatei arte căreia ne-am dăruit, și noi, o sumedenie de anacronici? Iertat să-mi fie patetismul, dar sunt un mimetic, și cînd citesc mărturii despre personalități și momente din trecutul artei noastre, ...continui tonalitatea. Cartea mi-a umplut sufletul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
încet, reușești să ridici o biserică de piatră, o înconjuri de trei ori, intri, îngenunchezi, îți faci rugăciunea, cuvântul era la dumnezeul cel adevărat, te rogi să îți dea puțin din cuvântul său, să poți începe această carte, intri în altar, în chivotul de pe sfânta masă găsești desaga-fără fund, primești vestea că pentru tine este pusă acolo, ți-o agăți de gât, săruți icoanele cata petesmei, străbați naosul către ieșire, simți în suflețelul tău certitudinea că ești pregătit pentru începutul drumului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
existe doi oameni“, spune „amin“. amin. nouă în al cincilea loc: poți avea noroc dacă urci până în vârful certei și te poți uita la priveliștea dragostei de acolo. muntele ei se va lăsa pe vine și vei coborî direct în altarul dragostei tale. nouă deasupra: poartă centura nobilă a dragostei tale în fiecare zi, ea te va păzi, vei avea noroc, vei putea să rostești cuvintele cu voce blândă, vei putea mângâia cu buricele silabelor tale. dragoste, îngenunchere au venit lângă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu am fi ajuns aici fără discursul meu de cristal, luo na, și fără capacitatea ta de rachetă nucleară explodând în mine, adică de a fi a mea de a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și plante, care ți se pare ca o grădină, aproape o grădină botanică în toată puterea cuvântului, este o bisericuță foarte frumoasă, dar destul de scundă, apleci puțin capul ca să pătrunzi în pronaos, te închini, spui o rugăciune, o vizitezi până la altar și înapoi, descoperi o intrare secretă către catacombe, unde găsești depozite de bunătăți, o adevărată bogăție, pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, ulcioare de lăptișor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
i-am pus zile în șir flori proaspete pe mormânt, promițându-i să-i cresc copilul cu orice sacrificiu. Costache încerca, căutând vorbe alese, să mă consoleze. Din spusele lui, se înțelegea că este oricând gata să mă însoțească la altar. Suferea sincer de dispariția lui Culai. Văzând cum mă topesc cu fiece zi care trecea, știindu-mă singură, a început să-și îndesească vizitele. Nu era seară când ne despărțeam să nu-mi propună să devin soția lui. Drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa de puține lucruri. Intrase cineva în forul intim al sufletului ei în care clocoteau atâtea întrebări ce își căutau un răspuns? Putea cineva să-i dea acea liniște de care avea atâta nevoie o ființă aflată mereu pe un altar de jar încins? Atunci de unde a apărut și din ce sfere venea această tiranică punere sub acuzare? Simona socotea că singurul cu drepturi depline asupra vieții și demersurilor sale era numai Dumnezeu și pe baza acestor precepte, gândea că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Cel mai adesea, în astfel de cazuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum de versuri, la editura Timpul, Iași (Fata sihastra). Fericirea am exprimat-o Într-o singură frază: "Din cupa de cristal a luminii, am băut prima picătură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În brațe ( pe rând) și ne-a dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit să trag cu coada ochiului În spatele meu. Biserica era plină cu credincioși ( părerea lor), cu frați, rude, părinți. Doamne
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mi stăpânesc lacrimile, care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea Într-un fel ciudat, știam că și În sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și m-a strâns cu putere În brațe. Cea mai adevărată și mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Pentru asta a fost nevoie de multă lectură, zbucium, și asceză, În sensul cel mai adevărat!” Susțin instituțiile de cultură scriitorii? „Oh! O Întrebare ce răsucește un cuțit În rană. Părerea mea este că dezinteresul pentru cei ce trudesc pe altarul cuvântului nu cunoaște limite. De ajutor bănesc nici nu poate fi vorba! Dar pot adăuga, din toate timpurile s-au format cercuri, grupuri, grupulețe care-și promovează talentele din interior. Greu sau imposibil de trecut sârma ghimpată. Cei aflați În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe mine! Și totuși, nu m-am simțit prea confortabil. M-am lipit de peretele de lângă ușă, tot timpul În picioare, În timp ce mulțimea păcătoasă ședea În genuchi și cu capetele lipite de podea. Privindu-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a mă primi cum se cuvine. Am păstrat cu sfințenie jurnalul, În care Îmi notam ades, Întâmplările fericite sau mai puțin fericite, așteptările, frustrările, iluziile unei zile trecute. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub tălpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. Fiul meu, V.-M., după terminarea liceului, avea să părăsească țara, luând drumul pribegiei (Anglia ), unde s-a stabilit până la urmă ( Birmingham) . Și dintr-un dor mult prea greu de dus, s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă gândesc în mintea mea, cu plângerile care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de gazare oameni nevinovați, denunțați de oameni "de bine". Începe slujba, un preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar mlaștina pentru el era caldă, porcăria îi dădea amețeli delicioase, nu, nu voia să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste cu iubita lui, cu ea se simțea ca pe un altar, dragostea îi spăla creierul, se simțea generos, puternic, curajos și curat. Dar știa că toate acestea sunt doar închipuiri, că viața e un rahat mare, că ne depravăm cu toții cât putem, numai să nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-au oprit cu toții și au intrat ca aspirați, s-au închinat la icoane, au urcat în turnul bisericii și au tras clopotele îndelung, unii plângeau, alții arborau steaguri, alții l-au scos pe preot cu de-a sila din altar, acesta se pitise sub masă de frică, au luat și prapurii, ca la înmormântare, au pus preotul să mărșăluiască în fruntea coloanei, acesta se ruga cu sârg și se uita pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zi cu puterea de a inocula oamenilor încredere în forțele cu care îi înzestrase Mama Natură. Întâlnirea din seara aceea fatidică, în care Olga a aflat că Alex se căsătorește și nu ea era cea aleasă să-l însoțească la altar, i-a răsturnat în ființa sa toate comorile din suflet și speranțele adunate de-a lungul timpului. Lipsi de la serviciu timp de o săptămână pretextând că e bolnavă. De fapt era! Când nu poți cu nici un chip localiza durerea, când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pregătindu-se să plece. Ea îl opri : - Alex, dragule, mai am însă o condiție! Alex de-abia se dezmeticise. Intrând ca într-o vrie, o întrebă îngrijorat: - Care? Spune Ina, spune draga mea, acum când încă nu am mers în fața altarului, și nu am semnat actele la ofițerul stării civile. - S-ar putea să râzi, să consideri cerința mea ca pe o naivitate copilărească, dar eu port această povară de ani și ani. Când voi deveni soția ta, nu vei avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cele cinci etaje ale Poștei. Alex, sigur pe sine, știind că nimeni nu are dreptul de a-l supune unui rechizitoriu, și mai ales în public, răspunse impasibil: - În afară de Ina n-am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-o ceață din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de acest neașteptat moment, Olga abia putu să mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un legământ solemn, într-o seară cu lună plină, în sclipirile argintii ale unei zăpezi de vis, urmând a perfecta curând toate formele cerute de pământeni la starea civilă. Dacă mama ei va insistamirilor le era indiferentvor păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
contemporană stingherește dezvoltarea spiritului critic și favorizează În mulțirea reflexelor condiționate...Controversa este singura În stare să ferească sufletul de tirania imaginii și a literei” (s.n.). Fac parte din rîndul celor ce nu disprețuiesc cuvîntul ; nici nu Îl sacrifică pe altarul vizualului; dar mă-ntreb dacă, Într-un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor ! Si-apoi, de ce osîndește Wald litera ? Doar ea e cărămida cuvîntului, nu?!... Se folosește agasant de des cuvîntul vedetă. Mai ales În ultimii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spinare bicisnica-i familie („dacă aș trăi singur, aș fi un om bogat”-mărturisea Într-o scrisoare din 1883). Rar găsim, În istoria artei, la un creator, atîta devotament față de cei apropiați! Orgoliul auctorial este sacrificat, pînă aproape de moarte, pe ... altarul martirajului de fiu și frate. Am citit mult despre Cehov ; cartea lui Troyat, intitulată atît de simplu, Cehov, e singura care se ocupă meticulos, scrupulos, cu maladivă ...acribie, de viața și ope ra clasicului, Împletindu-le cu dragoste vizibilă față de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cea mai frumoasă, pe cea mai irezistibilă dintre zeițe. Privirile mele refăceau practic, parcurgeau periplul privirilor acelor pretendenți, dar și ai admiratorilor ei, care colectaseră o mulțime de bani în contul caselor de toleranță din acea vreme, pentru a întreține altarele templelor ei, ale zeiței-locul unde cerul cobora pe pământ în antichitatea precreștină. Eram fericit de reușită, de faptul că, odată lipite cele trei fragmente de corp, reușisem să reprezint zeița în picioare, adică în poziție verticală. Aproape de victorie! Chiar fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]