2,164 matches
-
de căsătorie în buzunar 233. 4.8.1. Alternarea referinței pronominale la persoana întîi cu cea la persoana a treia în Henry Esmond În istoria romanului britanic, opera Henry Esmond a lui Thackeray (1852) reprezintă cel mai interesant exemplu de alternanță constantă între referința la persoana întîi și referința la persoana a treia 234. În acest roman schimbarea referinței pronominale are loc deja în trecerea de la titlul cărții la cel al primului capitol și de la acesta din urmă la textul narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se face întotdeauna în strînsă legătură cu înlocuirea pronumelor referitoare la eul care trăiește, aproape ca o continuare a acesteia. Schimbarea referinței pronominale, care este mult mai importantă în contextele noastre, afectează eul care trăiește, nu pe cel narator. În privința alternanței "eu"/"el" la nivelul eului care trăiește, trecerea de la "eu" la "el" pare să fie posibilă oricînd. Acest lucru este destul de ușor de înțeles, din moment ce o trecere la o observație temporar mai puțin intimă, mai detașată a propriului eu aparține
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referinței de la "el" la "eu" este aproape întotdeauna precedată de o reflectorizare a situației narative. Acest lucru este deosebit de important pentru subiectul care mă interesează pe mine, pentru că anticipă o descoperire care va fi demonstrată ulterior, și anume faptul că alternanța referinței la persoana a treia și a referinței la persoana întîi în relație cu un personaj-narator (de pildă, într-o situație narativă auctorială) are o funcție diferită decît aceea realizată în relație cu un personaj-reflector (într-o situație narativă personală
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
temă care e tratată într-o manieră mai radical paradoxală în romanul lui Vonnegut Micul dejun al campionilor. În abordarea variațiilor de la nivelul referinței pronominale din romanul modern trebuie să distingem aspectele conținutului de cele ale formei. În privința conținutului, această alternanță este în mod evident legată de psihologia personalității scindate. Din punct de vedere psihologic, conștiința de sine și scindarea personalității sînt problematice nu numai în patologie. Trecerea de la persoana întîi la persoana a treia și invers poate fi găsită în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
treia și invers poate fi găsită în limbajul copilului, mai ales în etapa de dezvoltare numită "Vorichlichkeit", starea unui copil atunci cînd încă nu e conștient de sine ca individ, precum și în rolurile jucate de adulți motivate social sau psihologic. Alternanța referinței la persoana întîi cu cea la persoana a treia în cazul unui pacient este un simptom al personalității multiple la adulți. Este foarte probabil ca, așa cum bănuiește și Botheroyd, frecvența din ce în cae mai mare a schimbărilor de la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o tensiune foarte stranie între prezența unui narator la persoana întîi personalizat și situația narativă personală cu referința sa la persoana a treia, care este una și aceeași persoană cu "eul" narativ al segmentelor la persoana întîi. Acest tip de alternanță se manifestă încă de timpuriu în roman. Inițial un fel de referință pronominală este menținută în cadrul unui segment al narațiunii; variațiile ulterioare devin din ce în ce mai frecvente și aparent arbitrare, pînă cînd finalmente schimbarea are loc în cadrul aceleiași propoziții: MAX, YOU ARE
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și ale lui Thackeray, precum și în ale celor mai mulți dintre autorii victorieni, de pildă, secțiunile în care naratorul auctorial își dezvăluie natura omniscientă alternează cu cele în care acesta se preface că are doar o cunoaștere parțială asupra întîmplărilor narate. Această alternanță a gradului de cunoaștere este în general însoțită de o alternanță paralelă a perspectivelor internă și externă. Tiparele recurente ale unei asemenea alternanțe într-o povestire destul de lungă sau într-un roman pot fi destul de semnificative în sensul implicațiilor ideologice
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de pildă, secțiunile în care naratorul auctorial își dezvăluie natura omniscientă alternează cu cele în care acesta se preface că are doar o cunoaștere parțială asupra întîmplărilor narate. Această alternanță a gradului de cunoaștere este în general însoțită de o alternanță paralelă a perspectivelor internă și externă. Tiparele recurente ale unei asemenea alternanțe într-o povestire destul de lungă sau într-un roman pot fi destul de semnificative în sensul implicațiilor ideologice. Totuși, un studiu complet al acestor relații încă nu a fost
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu cele în care acesta se preface că are doar o cunoaștere parțială asupra întîmplărilor narate. Această alternanță a gradului de cunoaștere este în general însoțită de o alternanță paralelă a perspectivelor internă și externă. Tiparele recurente ale unei asemenea alternanțe într-o povestire destul de lungă sau într-un roman pot fi destul de semnificative în sensul implicațiilor ideologice. Totuși, un studiu complet al acestor relații încă nu a fost realizat. Füger a prezentat recent o contribuție la discuția teoretică a fundamentului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
62, 108-109, 120, 128, 183, 270 dialog, proporție, 116-117, 279 narațiune dialogată, 310 scenă dramatizată, 88, 113, 116, didactica literaturii, 58 diegesis, v. mimesis diferența dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia, 133-134, 136, 156-157 dinamica alternanței formelor narative, v. dinamică narativă dinamică narativă, 116, 120, 125-127 dinamizare a situației narative, 30, 86, 109 și schematizare, 126 discours-histoire, v. fable discurs narat, 279 dislocare temporală, v. schimbare temporală distanțarea naratorului de personaje, 168 a eului narativ de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
timpurile "comentative", cărora le aparține prezentul rezumativ, au în comun "faptul că "lumea" nu este narată". 79 Stierle susține această distincție între textele "sistematice" și "narative", care pornește de la Louis Hjielmslev, referindu-se la un exemplu foarte ilustrativ al unei alternanțe temporale din "Abhandlungen über die Fabel" a lui Lessing. Vezi Text als Handlung. Perspektiven einer systematischen Literaturwissenschaft, 20 ș.u. Trebuie remarcat faptul că cele două perechi de concepte "sistematic-narativ" și "rezumat-narațiune" nu sînt identice, deși au în comun opoziția
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Principe, iar astăzi, între ziarist și ministru. Cu cît primul este mai puternic și mai sigur pe el, cu atît cel de-al doilea este mai umil și mai precar. Veți găsi în Scribul o scurtă descriere a jocului de alternanță dintre puterea politică și puterea intelectuală: cînd coboară una, cealaltă urcă, și invers. O demonstrează atît istoria Franței, cît și istoria fiecărei Republici în parte. Sistemul vaselor comunicante a cunoscut o versiune cantitativă în vînzarea de cărți. În secolul al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
induce o perioadă de apnee urmată de hiperventilație, iar încălzirea pielii determină hiperventilație (diferită de creșterea ventilației observată în cazul febrei, care este parte a răspunsului global la stimularea termoreceptorilor hipotalamici). 18.6.6. Centrii nervoși Ciclul respirator este o alternanță inspir expir, care asigură ventilația alveolară și care se bazează în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Om, până la stadiul de Spirit pur, parte a Spiritului suprem, este considerată, în același spirit “clasic” doar ca o perioadă dintr’un lung șir de astfel de perioade, în final dintr’o evoluție sinusoidală. Dar, un astfel de model, presupunând alternanța evoluției de jos în sus cu cea din sus în jos (concretizat/simbolizat în zilele și nopțile lui Brahma), chiar cu aportul karmei în faza decizională dintre “noapte” și “zi”, nu conduce decât la un Univers non-evolutiv în ansamblu, condamnat
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în faza decizională dintre “noapte” și “zi”, nu conduce decât la un Univers non-evolutiv în ansamblu, condamnat la moarte termică prin intervenția entropiei. Ca atare, nu putem admite decât una dintre fazele evoluției, logic de la grosier la spiritual, în cadrul unei alternanțe/ciclicități a grosierului în sânul său și a altei alternanțe a spiritualului în sânul lui; segmentul grosier va fi sacrificat, evident, morții termice în fiecare ciclu, dar parțial, restul fiind deja transferat, prin conversie, în segmentul spiritual (menținându-se astfel
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
la un Univers non-evolutiv în ansamblu, condamnat la moarte termică prin intervenția entropiei. Ca atare, nu putem admite decât una dintre fazele evoluției, logic de la grosier la spiritual, în cadrul unei alternanțe/ciclicități a grosierului în sânul său și a altei alternanțe a spiritualului în sânul lui; segmentul grosier va fi sacrificat, evident, morții termice în fiecare ciclu, dar parțial, restul fiind deja transferat, prin conversie, în segmentul spiritual (menținându-se astfel constanța entropiei) ș.a.m.d., până la transformarea sa totală”. Aceasta
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dar nu neapărat definitivă), nu parțială, a corpurilor subtile, în “vehicul exterior” eteric, de corpul grosier . Pentru astfel de cazuri, de detașare temporară a ansamblului corpurilor subtile, este în măsură să arate că sensul derulării “filmului” este direct și rapid. Alternanța exclusivistă a “filmului” cu “ființa de lumină”, subliniată de , amintită supra, demonstrează, acolo și aici, că “filmul” este tot un produs al conștiinței subiectului, iar nu ceva de esență superioară/exterioară acestuia. arată de asemenea că acest fenomen, derularea “filmului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în 1996, câștigând pe rând poziția de principală formațiune de guvernare. Așadar, pentru perioada existenței CDR, sistemul politic românesc a avut drept caracteristici formatul multipartidist pur al sistemului de partide, o mecanică partidistă bipolară specifică și, nu în ultimul rând, alternanța la guvernare. Începând cu 2000, anul în care CDR dispare din viața politică, sistemul tinde a se ordona după alte reguli. Valoarea indicelui N pentru 2000 ne indică acest lucru: formatul multipartidist tinde către varianta sa cu partid dominant, după cum
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
Ca atare, fără a ne situa pe o poziție teoretică deterministă, putem spune că înlocuirea CDR cu o altă alianță de centru-dreapta, care să se opună cu succes aceluiași PSD, devenea o cerință a reechilibării sistemului și a reproducerii formulei alternanței la guvernare. Apariția unei noi formațiuni de tip CDR, care să-i preia moștenirea politică, era, deci, o necesitate a funcționării mecanismului democratic. Aceasta va fi, în 2004, Alianța "Dreptate și Adevăr", formată de PNL și PD, două partide cu
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
PNL-PD" pierdea alegerile parlamentare. Invers spus, PSD, alături de mai micul său aliat, câștiga scrutinul legislativ, și încă pentru a doua oară consecutiv, ceea ce reprezenta o premieră în istoria politică a României postcomuniste, care putea schimba fundamental formula politică românească a alternanței la putere. Mai mult, în primul tur al alegerilor prezidențiale Adrian Năstase câștiga competiția din primul tur al alegerilor prezidențiale cu Traian Băsescu, fiind votat de 4278864 (40,94%) față de 3545236 (33,92%). Detaliind, Alianța a învins Uniunea Națională PSD
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
automat ca tinzând a se încadra în categoria semi-prezidențialismului, al cărui model este Republica a V-a franceză 395. În fapt, semi-prezidențialismul nu este pur și simplu o combinație între prezidențialism și parlamentarism sau, cu cuvintele lui Maurice Duverger, o alternanță a acestor faze. Pentru a putea încadra o țară în categoria semi-prezidențialismului trebuie ca acea țară să fie "un sistem mixt autentic bazat pe o structură de autoritate duală flexibilă, adică pe un executiv bicefal al cărui "prim cap" se
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
politica românească a fost dominată de confruntarea politică dintre PSD, indiferent de denumirile pe care le-a purtat, de o parte, și o formațiune multipartidistă CDR și, apoi, AD.A. -, de cealtă parte. Ca urmare, guvernarea României a urmat calea alternanței celor două forțe politice principale. Dintr-o perspectivă mai tehnică, în perioada amintită, sistemul de partide s-a ordonat după formatul multipartidist, cu tendința conturării unei varietăți cu partid dominant după 2000, așa cum o indică și dinamica numărului efectiv de
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
10%, față de cel de al treilea partid al sistemului. O asemenea așezare a primelor trei partide indică a ordonare de tip bipolar a sistemului partidist. În fine, poate elementul cel mai spectaculos, guvernarea nu a mai respectat formula anterioară, a alternanței la putere, dintre dreapta și stânga, decisă exclusiv prin votul cetățenilor. Și în 2004, ca și în 2008, nu configurația electorală a momentului, ci configurația politică ulterioară alegerilor s-a dovedit decisivă pentru compunerea noii guvernări. În plus, deși axa
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
momentului, ci configurația politică ulterioară alegerilor s-a dovedit decisivă pentru compunerea noii guvernări. În plus, deși axa electorală principală din 2008 a continuat să fie reprezentată de confruntarea dintre stânga pesedistă și dreapta anti-pesedistă, chiar dacă în formule organizatorice diferite, alternanța stânga-dreapta s-a transformat, la sfârșitul lui 2008, într-o alianță între dreapta și stânga. În fine, dar nu în ultimul rând, Constituția adoptată în 1991 și revizuită în 2003 a fost supusă unui veritabil test de anduranță, în mod
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
căruia i se impune sunt relative și interschimbabile. Nimic nu poate fi considerat fix și etern, totul se supune ritmurilor În care se succedă activitatea și relaxarea, ofensiva și defensiva, pozitivul și negativul și care trebuie identificate. Armonia conduce aceste alternanțe În spațiu și timp, ea este coordonatorul, arhitectul și, ca să spunem așa, strategul lor În slujba transformării permanente. Cine reușește să se suprapună temporal și spațial cu armonia acționează În acord cu ea, Însă asemenea capacități necesită un antrenament special
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]