1,215 matches
-
cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a evita agresivitatea, sursă de conflict, la fel ca în cazul anterior. Soluția este însă diferită: în loc să fie refulată, agresivitatea este deplasată către scopuri „nobile” (altruiste); - o plăcere „prin procură”. Conflictul se leagă aici de o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceilalți să o obțină. Subiectul altruist resimte astfel o satisfacție, grație identificării cu persoana beneficiară; - o manifestare a masochismului. Întrucât conflictul este legat de orice satisfacție pe care și-o acordă subiectul, în acest caz sunt căutate sacrificiile legate de altruism. Freud evocă un al cincilea fundament posibil al altruismului: faptul de a fi pierdut o ființă iubită ar provoca, potrivit lui, „pasiunea de a-i ajuta pe ceilalți”. Dar, dat fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
satisfacție, grație identificării cu persoana beneficiară; - o manifestare a masochismului. Întrucât conflictul este legat de orice satisfacție pe care și-o acordă subiectul, în acest caz sunt căutate sacrificiile legate de altruism. Freud evocă un al cincilea fundament posibil al altruismului: faptul de a fi pierdut o ființă iubită ar provoca, potrivit lui, „pasiunea de a-i ajuta pe ceilalți”. Dar, dat fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud recunoaște că o astfel de pasiune îi lipsește (scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiind faptul că nu a trecut niciodată prin această experiență, Freud recunoaște că o astfel de pasiune îi lipsește (scrisoare către Ferenczi, în Jones, 1955/1961). Reluată ulterior, explicația lui Freud suferă o modificare: experiența morții nu ar fi cauza altruismului în general, ci a vocației medicale. Această ipoteză i se datorează lui Adler (1933/1963), care a fost frapat de frecvența cu care un grup de medici evoca amintiri legate de moartea unor persoane apropiate ori de pericolele mortale prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
morții”. Hanus (1994) analizează în detaliu această problemă, estimând că teama de moarte resimțită de medici poate fi una dintre motivațiile alegerii profesionale făcute. Istorictc "Istoric" Așa cum o va face și Freud câțiva ani mai târziu, Nietzsche recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de moarte resimțită de medici poate fi una dintre motivațiile alegerii profesionale făcute. Istorictc "Istoric" Așa cum o va face și Freud câțiva ani mai târziu, Nietzsche recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud reia această explicație, completând-o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud reia această explicație, completând-o. Consacrând altruismului circa douăsprezece pagini, ea îi descoperă acestuia și alte fundamente defensive decât formația reacțională (pe care o recunoaște și ea), citate de noi în „Discutarea definiției” (p. 141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și alte fundamente defensive decât formația reacțională (pe care o recunoaște și ea), citate de noi în „Discutarea definiției” (p. 141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție; - satisfacerea tendințelor masochiste. După lucrarea Annei Freud, altruismul a dispărut din vocabularele și dicționarele de psihanaliză. În prezent, în studierea comportamentelor altruiste, ștafeta a fost preluată de sociobiologi. În aparentă contradicție cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
studierea comportamentelor altruiste, ștafeta a fost preluată de sociobiologi. În aparentă contradicție cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente favorizează propagarea de gene comune la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente favorizează propagarea de gene comune la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de stăncuțe, marmote și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de stăncuțe, marmote și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de Valenstein (în Bibring et al., 1961) și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de stăncuțe, marmote și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de Valenstein (în Bibring et al., 1961) și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV, la rubrica despre apărările cel mai bine adaptate, dispunând de o definiție foarte pozitivă: „Persoana își gestionează conflictul dedicându-se satisfacerii nevoilor celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV, la rubrica despre apărările cel mai bine adaptate, dispunând de o definiție foarte pozitivă: „Persoana își gestionează conflictul dedicându-se satisfacerii nevoilor celuilalt. Spre deosebire de formația reacțională, caracterizată uneori prin sacrificiul de sine, în cazul altruismului persoana primește fie o satisfacție de substituție, fie o satisfacție datorată reacțiilor celorlalți”. Suntem departe de punctul de vedere freudian extrem de critic pe care-l vom expune ceva mai încolo. Acest contrast ne duce cu gândul la anecdota povestită de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de altruiste! Această anecdotă l-a amuzat nespus pe Freud, care s-a grăbit să o relateze grupului său de la Viena, incluzând-o și în Eul și sinele (1923/1981). Exempletc "Exemple" Exemplele care urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care s-a grăbit să o relateze grupului său de la Viena, incluzând-o și în Eul și sinele (1923/1981). Exempletc "Exemple" Exemplele care urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Eul și sinele (1923/1981). Exempletc "Exemple" Exemplele care urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la această pacientă agresivitatea refulată. În timp ce, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ne întrebăm dacă interesul ei morbid nu trădează de fapt reizbucnirea, într-un cu totul alt domeniu, a cruzimii pe care ea se străduiește să o refuleze. A. Freud a pus în evidență efectul benefic pe care-l poate avea altruismul ca mijloc de evitare a agresivității. Acest mecanism permite crearea unui mijloc de a te debarasa de o agresivitate pe care nu o accepți. Dacă faptul de a te bate pentru altcineva este mai puțin culpabilizant decât a te lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Congresul Institutorilor pe tema pedepselor corporale controversa a fost într-atât de vie încât apărătorii non-violenței au ajuns să se ia la bătaie (Sandler, 1985/1989), vom fi de-a dreptul cutremurați citind programul ecologistului William Aiken, care-și orientează altruismul extrem asupra lumii vegetale și animale: „Omortalitate umană masivă, scrie el, ar fi un lucru bun. Este datoria noastră să o provocăm. Este datoria speciei noastre, față de mediul în care trăim, să eliminăm 90% din efectivele noastre!” (Ferry, 1992). Altruismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altruismul extrem asupra lumii vegetale și animale: „Omortalitate umană masivă, scrie el, ar fi un lucru bun. Este datoria noastră să o provocăm. Este datoria speciei noastre, față de mediul în care trăim, să eliminăm 90% din efectivele noastre!” (Ferry, 1992). Altruismul de tipul plăcerii de substituție arată, după cum subliniază A. Freud, că acest mecanism poate avea o funcție de suplinire: ea constă în a-i facilita altcuiva obținerea unei plăceri pe care subiectul și-o refuză sieși, obținând astfel o satisfacție pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]