1,200 matches
-
și de a simți, un anumit fel de a Înțelege și judeca oamenii și faptele sociale, relațiile interumane etc. Pentru T. Ribot, sentimentele morale au două aspecte, și anume: aă Un aspect pozitiv care corespunde sentimentelor de binefacere sau de altruism activ, care sunt sentimente primare, În sine și pentru sine. În această grupă intră binefacerea, bunăvoința, generozitatea, devotamentul, iubirea și mila. Ele sunt toate concentrate În simpatie. bă Un aspect negativ corespunzător sentimentelor de justiție, ca urmare a presiunilor exercitate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale acestuia. Deși le-am prezentat mai Înainte, vom reveni pentru a le explica originea. Aceste potențialități ale Eului sunt următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al instinctului de conservare al individului. Acesta Îi asigură stabilitate, echilibru și concomitent capacitatea de „a-fi-el-Însuși”. Este atitudinea egocentristă, orientată către sine Însăși. Altruismul sau alterocentrismul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al instinctului de conservare al individului. Acesta Îi asigură stabilitate, echilibru și concomitent capacitatea de „a-fi-el-Însuși”. Este atitudinea egocentristă, orientată către sine Însăși. Altruismul sau alterocentrismul este atitudinea de deschidere, de comunicare și cooperare a persoanei cu alte persoane. Este nevoie de „a-fi-cu-celălalt” sau de „a-fi-Împreună-cu-ceilalți”. Este deschiderea prin comuniune, dar concomitent este, Într-o formă mascată, și tendința de „a-lua-În-posesie” pe celălalt sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau pe ceilalți. Dacă egocentrismul implică o Întoarcere a conștiinței către sine Însăși, alterocentrismul este actul proiectiv, prin care conștiința mea se orientează către ceilalți. Dar această deschidere către ceilalți este, de fapt, o interiorizare În mine a celorlalți, prin altruism eu Îl „preiau” pe celălalt, sau pe ceilalți, fie că mă Îndrept către ei, fie că aceștia vin către mine. În sensul acesta pusă problema, atât egocentrismul, cât și alterocentrismul sunt atitudini ale Eului meu moral, prin care persoana mea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
făcută o separație absolută Între egocentrism și alterocentrism. Ele sunt atitudini morale ale Eului care vizează fie propria mea persoană, fie persoana celuilalt sau a celorlalți. Din aceste motive, vom prefera termenii de egocentrism și alterocentrism celor de egoism și altruism, a căror semnificație, așa cum se poate vedea din cele de mai sus, este destul de diferită. Dar mai există o atitudine a Eului moral care nu este orientată nici către sine, nici către celălalt sau către ceilalți, o atitudine care urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Aspirațiile morale Nici o persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să se depășească, În virtutea pulsiunilor acelui Inconștient spiritual care-i deschide perspectiva transcendenței. Sentimentele morale se raportează la egoismul sau altruismul persoanei, iar aspirațiile morale la deschiderea și depășirea de sine prin transindividualitate. În sensul acesta considerată problema, se poate vedea că sentimentele morale sunt conexe cu aspirațiile morale ale individului. Aparent, totul se desfășoară sub semnul libertății. Dar este oare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Închid, limitându-l la propria sa persoană. În cazul situațiilor deschise ale vieții, intră În joc o altă categorie de sentimentele sufletești și morale, diferite de cele generate de egoism, și anume sentimentele sociale. Acestea din urmă au la bază altruismul și sentimentele impersonale sau ideale, a căror origine se află În valorile morale ale Supra-Eului. Sentimentele sociale sunt sentimente altruiste și ele desemnează atitudinea sau dispozițiile afective ale individului față de diferitele grupuri sociale. Din acest motivele sunt sentimente interpersonale de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
către formarea sau dezvoltarea unui anumit tip psihomoral. Aceste mobiluri sunt următoarele: aă nevoia de a avea, de a acumula pentru sine, care corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând chiar până la sacrificiul de sine, care corespunde altruismului, deschiderii individului către ceilalți; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă nevoia de a domina, de a fi ascultat de ceilalți, de a influența și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se autoizoleze prin acțiunea pe care o Întreprinde, realizând o situație de „autism moral”; bă este orientată către lume, către ceilalți, având un caracter altruist, de deschidere, prin care eul personal intră În relație cu ceilalți, realizând o situație de „altruism moral”; că este orientată către realizarea unui ideal uman, personal de autoîmplinire, de schimbare sau chiar de autodepășire de natura unei „transcendențe” sau a unei „transsubiectivități” personale; dă este orientată către realizarea unui ideal mistic, de comuniune cu divinitatea, de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Fiecare Își păstrează propria sa identitate, dar, prin prezența celuilalt În el, se Îmbogățește și iese din Închiderea sa egoistă. Comuniunea prin iubire este dăruire, iar dăruirea Înseamnă Împlinire și progres al propriului meu eu este o stare care desăvârșește altruismul psihologic, plasându-se În sfera acceptării morale și sufletești a celuilalt ca pe o valoare. Prin comuniune, persoana umană se valorifică, iar valorizarea mea este posibilă numai prin iubirea pentru celălalt, pentru că și celălalt, la rândul, său mă iubește. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
particularitățile organizațiilor. În organizațiile în care „resursele” liderului sunt relativ limitate sau chiar prescrise și reglementate, ea are mai puține șanse de a fi utilizată. De exemplu, se apreciază că, în organizațiile militare care operează cu valori „netranzacționabile” (patriotism, datorie, altruism etc.), ea este mai puțin adecvată. Se pare că teoria conducerii tranzacționale exagerează efectele pozitive ale practicării unui asemenea tip de conducere, subestimând, în schimb, posibilele efecte negative. Liderii tranzacționali induc, de obicei, conformismul subordonaților, în schimbul unor stimulente concrete. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
and Leadership, Cambridge University Press, New York. JANIS, I.L., MANN, L. (1977), Decision-Making: A Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment, The Free Press, New York. JAOUI, H. (1990), La créativité. Mode d’emploi. Applications pratique, ESF, Paris. JENSEN, M.C. (1994), „Self-interest, Altruism, Incentives, and Agency Theory”, Journal of Applied Corporate and Finance, vara. JENSEN, M.C., MECKLING, W.H. (1994), „The Nature of Man”, Journal of Applied Corporate and Finance, vara. JOHNS, G. (1998), Comportament organizațional, Editura Economică, București. KAHNEMAN, D., TVERSKY, A
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
soluționarea autentică și durabilă a conflictelor; asigură creșterea încrederii reciproce a părților; creează premisele transpunerii în practică a acordurilor încheiate; dezvoltă la negociatori o serie de trăsături de personalitate positive, cum ar fi onestitatea, încredrea în sine și în altul, altruismul, spiritul de cooperare; creează contextul favorabil valorificării maximale a potențialitătilor psihice ale părților, etc. Negocierea principială sau raționalizatoare, după cum am denumit-o noi, descrisă de Fisher, Ury, Patton (1991), ilustrează poate cel mai bine negocierea cu valoare adăugată. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să se dezvolte. Smith insistă cu precădere asupra capacității ființelor umane, ca și actori economici, de a simpatiza unele cu altele, de a înțelege care sunt nevoile profunde ale Celui-lalt, această simpatie și această înțelegere nefiind reductibile nici la un altruism pur, nici la o formă deghizată de egoism. El atașează în mod explicit această aptitudine la comandamentul iudeo-creștin: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". "Pentru a regîndi economia, trebuie deci reînnodate legăturile cu tradiția sa inițială, profund filosofică și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
forțe” era în mare parte o reacție la „insuficiențele abundente” în investigarea celei mai înalte naturi a omului, din psihologia behavioristă și freudiană. Psihologia academică clasică nu și-a făcut un sistem pentru elementele înalte ale personalității, precum cele de altruism și demnitate sau căutarea adevărului și a frumuseții. Nu îți pui întrebări despre valorile umane dacă lucrezi într-un laborator cu animale! Desigur, psihologia freudiană a înfruntat probleme grave despre natura omului. Dar psihanaliștii au fost - după părerea lui Maslow
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
simt pentru copiii lor, majoritatea părinților răspund: iubire. La fel, copiii afirmă că simt pentru părinții lor în primul rând sentimentul iubirii. W.R. Burr și colaboratorii săi (1993) au elaborat un model al iubirii familiale care include următoarele componente: altruismul reciproc, prietenie, recompense și schimburi mutuale, angajare altruistă și individualism. Conform concepției lor, caracteristicile iubirii necesare funcționării armonioase a individului și a familiei sunt: orientarea spre ceilalți, acțiune, caracterul ei necondiționat și durabil. Complexitatea iubirii familiale și parentale nu are
Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
mișcarea socialistă, ziaristul Nichita din „romanul” Camioneta verde (1935) intră în „partidul agrarian” și activează intens pentru difuzarea ideologiei acestuia. Electoratul, sedus de promisiuni, îi aduce pe agrarieni la putere, dar ei își văd de propriile afaceri. Deși numai din altruism, Nichita intră în jocul aranjamentelor, cunoscându-i astfel pe mai toți șefii vieții politice, pe care, dezamăgit, dezgustat, îi prezintă sec și concis, ironic sau caricatural, într-un limbaj sincopat, neutru, aparent inofensiv. Povestea sa de amor, relatată episodic, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Valorile-cheie pe care un asemenea sistem le promovează implicit sunt cinismul și individualismul. Încrederea în ceilalți și spiritul de cooperare vor fi considerate slăbiciuni și luate în derâdere, la fel ca și adeziunea la anumite sisteme axiologice care promovează solidaritatea, altruismul sau compasiunea. Noii eroi ai copiilor formați în sisteme corupte nu sunt învățătorii, ci indivizii cei mai îndrăzneți sau eficienți în înșelarea statului (Bennett, 2001). Corupția produce efecte de învățare necivice, care pun în pericol funcționarea viitoare a instituțiilor moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
noapte pentru copiii străzii, centre de adăpost pentru o perioadă determinată pentru mamă și copil/copii (gen centru maternal), cantine sociale etc. Facultățile de teologie au secții de Teologie-Asistență Socială, în care nu putem vorbi doar de o experimentare a altruismului tradiționalist creștin, ci și de o familiarizare a teologilor care vor practica asistența socială, cu noile norme, standarde, ale asistenței sociale performante profesionalizate. Într-adevăr "creștinismul nu ajunge brusc la o înțelegere a implicațiilor sociale ale credinței, ci le descoperă
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
la nivel local, cât și la nivel central, în sprijinirea demersurilor de prevenire sau de tratare a problemelor care apar la anumite categorii de oameni care ajung să fie beneficiari ai unor măsuri de protecție socială. Diversitatea și complementaritatea dintre altruismul tradițional creștin și standardele moderne ale asistenței sociale pot fi experimentate într-o țară ca și România, în care relația stat-Biserică nu este una de neutralitate, în care statul să se separe în totalitate de Biserică, așa cum s-a întâmplat
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
nu este domoală. Este atât de năvalnică, încât atunci când scapă între fiorduri, în lume, devine oceanul neliniștilor neliniștitoare. Trezorier de imagini și de idei, de stări și senzații, de umanism și ideal. Antonică își golește, cu o frenezie ce frizează altruismul absolut, întregul tezaur al inconfundabilului său talent. Emil Ciulei, 1984 Continuator al unui meșteșug milenar, pierdut la origine în începutul civilizațiilor, artistul încearcă o înnoire esențială. Desprinsă de utilitar, supravețuind prin însăși rațiunile ei estetice, ceramica sa se sustrage în
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
să ridice la rangul de știință atât ideile lui Karl Marx și John Stuart Mill (cu care rămâne bun prieten), cât și pe cele ale lui George Eliot, Herbert Spencer și Henri de Saint-Simon ("utopia socială"). El dezvoltă noțiunea de altruism ca fiind o religie a umanității. Prin acest termen, deși ateu, acordă un substrat mistic tezei sale. Într-un cuvânt, dezvoltă o filosofie pozitivistă a societății. Este adeptul reorganizării societății pe baze științifice. Publică patru volume despre Système de politique
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de vedere semantic. Ele au un element comun: obținerea unui avantaj pentru subiect. Prin ce se deosebesc? Simularea înseamnă să arăți, să exprimi ceea ce în mod real NU este. Într-o împrejurare, „arăți generozitate când, de fapt, ești zgârcit”; „dovedești“ altruism când, de fapt, ești, ca dominantă caracterială, mai degrabă egoist. Desigur, jocul acesta de rol nu îl faci, nu te prefaci, decât atunci când este avantajos. Disimularea presupune să ascunzi Într-un fel, simularea este creație, iar disimularea este negație. o
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
se află, totuși, începuturile perspectivizării. Această perspectivizare este eficientă doar subliminal. În paralel cu procesul de convertire a lui Scrooge, are loc unul în care monstrul Ebenezer Scrooge este treptat reintegrat într-o comunitate de oameni care reflectă spontaneitatea și altruismul spiritului Crăciunului. Acest proces își găsește expresie într-o mutare imperceptibilă a punctului de vedere din care sînt trăite bucuriile Crăciunului de la cel al naratorului auctorial la acela al lui Scrooge. În prima imagine de Crăciun, Fantoma Crăciunului trecut prezintă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și corp, în care "gândurile, emoțiile, surâsul, gesturile, cuvintele, privirea care definesc un suflet sunt, în fond, vibrații subtile ale cărnii"23. Sábato îl citează pe La Rochefoucauld, pentru care defectele se nasc din exagerarea virtuților, iar virtuțile unei femei sunt altruismul pentru specie, capacitatea să de sacrificiu personal față de copii și bărbații care sunt în îngrijirea ei, de unde și lumea ei concretă și limitată, personală, vitală. În femeie se intră, totul converge spre ea, spre misteriosul ei interior, pasiv și terestru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]