1,068 matches
-
ascultase cuvintele ca pe o poveste: ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din când în când câte o boare caldă și parfumată. Când Mărineci terminase cântecul, o fată pe care o știa doar din vedere îl împinsese ușor cu vârful piciorului și îl întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să citească vreo pagină, ca pe urmă să poată să-i spună colegei de bancă am încercat, am ajuns până acolo și m-am plictisit. Era o carte cu coperte colorate și tocite, pe care scria cu litere inelate și alunecoase: Iluzii pierdute. Și-a citit toată după-amiaza și în zilele următoare și apoi alte cărți, încât pe la începutul lui noiembrie se afla în plină febră a cititului, de parcă n-ar fi fost cu o catastrofă pe capul ei. Cam atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deschise spre Florentina Bârză, o femeia ca un cocoloș de unt: - Flori, dragă, nu te-am mai văzut de-un veac, arăți superb, ce-ai făcut de arăți atât de bine? Flori se ridicase și ea zâmbind. Era o femeie alunecoasă și blondă, îmbrăcată într-o roche neagră, de stofă, peste care purta o vestă militară kaki. - Iubi, dragă, dar și tu arăți nemaipomenit! Se sărutaseră, apoi Andrei rămăsese la masa lor. Erau trei persoane tinere, un bărbat gras și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nu știa ce să-i arate. Apoi se hotărâse să-i arate filmul făcut la Bookarest. Era emoționată că îl va vedea, mai ales că intra prima oară la ea în casă, dar se gândea că e un tip alunecos și care nu merită. Bineînțeles, nu excludea posibilitatea să se culce cu el, dar aceasta era oricum o problemă secundară, mai mult terapie decât iubire. Giulia stătea cocoloșită într-un fotoliu și, mai mult decât la întâlnirea cu Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată, Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În ajutor. MÎna lui Gwen se Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
etalări de lenjerie intimă. Impudica lor dragoste pentru așternuturile fine: „Viens, viens dans mes bras, je te donne du chocolat”. Era minunat să poți fi atât de deschis În privința intimităților, a ființei vii și a necesităților ei. Revistele lucioase și alunecoase din New York imitau acest lucru, dar nu o făceau cum trebuieă Da, și apoi era viața de stradă din Franța. - Cartierele rezidențiale americane sunt În proporție de nouăzeci la sută pustii, goale de oameni. Aici, omenirea trepidează Încă, spunea Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dau seama de ce m‑a afectat În asemenea măsură. Așa cum am spus, Lloyd George s‑a năpustit cu ură asupra domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și trupul, trebuie să trăim și să murim ca niște stoici... ARTUR: Zenon din Citium, Chrisippos, Seneca, Epictet... GARDIANUL: Sextus Empiricus! ARTUR: Ăsta era sceptic... GARDIANUL: În sfârșit... Suntem și noi strâmtorați.. Trebuie să fiți de partea noastră... Orașul e alunecos, oamenii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc baloane, nu se mai găsesc confeti! Arborii din parcul municipal s-au înnegrit și s-au scufundat. Pe vremea asta e o bucurie să stai la închisoare. Nu vedeți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunt zdrențuite.) BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! GRUBI (Îl trage de mâini pe BRUNO și-l urcă pe sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia vezi dacă mai poți merge! BRUNO (Face câțiva pași.): Ce alunecos era... N-are nimica. GRUBI: Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. BRUNO (Se așează pe un geamantan): Iar trece ziua și n-am făcut nimic. GRUBI: Să fac focul? BRUNO: Fă-l. GRUBI: Unde-s lemnele? BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se gândește Pascal, merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei, încercând s-o acopere, și în ultima clipă, înainte ca păsările turbate să-i ciuruiască, exploratorul își smulse de pe cap aparatul virtual și se pomeni în atmosfera statică și albă a navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceapă și carne bine prăjită. Sosurile, în schimb, lăsau de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase, încât nu le mai puteai mesteca și îți alunecau direct pe gât. Cartofii prăjiți au fost excelenți. Totuși, băutura a fost cam caldă și s-a terminat prea repede. În ceea ce privește ultima obiecție, o spun cu unele rezerve, pentru că e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luăm pe aici. Tu, și spunând aceasta îl indică pe unul mai tânăr, ia-ți alt om și explorați celălalt culoar. Ceilalți rămâneți aici și așteptați-ne. — O clipă, spuse tânărul. De ce trebuie să fim însoțiți? - Pentru că peștera e foarte alunecoasă și, dacă unul din noi alunecă și nu mai poate merge, celălalt să-i vină în ajutor. Eu atunci mai vreau un om, zise tânărul. Ce vor face ceilalți aici, la intrare? Mai bine să vină cu mine. Bărbatul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
grup, inclusiv aspirantul, votară favorabil. Trei contra trei. Toate privirile se fixară asupra femeii, care fusese lăsată să aștepte la intrare și încă nu votase. — Votează. Pe unde vrei s-o luăm? Femeia votă. * În timp ce înaintau prin coridorul strâmt și alunecos, cei doi șefi se gândiră că doar femeia decisese totul și se întrebară ce fel de șefi sunt cei care pot să decidă doar câți oameni să ia cu ei. AHILE Cărăbușii lui Hector mă deranjează. Dacă nu-i ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pisica e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce să facă bătrânii cu suplețea? Ești suplu când ești tânăr, la bătrânețe nu mai ai timp, ești casant, nu vrei să-ți amintești de propria slăbiciune. Pe urmă, nu e supusă, e alunecoasă, temătoare, parcă vine de undeva și numai cu mare scârbă stă pe aici, ea ar vrea să plece înapoi. Le amintește de moarte. Babele care au pisici preferă femelele, nu masculii. Masculii adevărați vin și pleacă, iar ele au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au coborât cu toți în câteva secunde. Am ieșit la geam, dar becul portocaliu din curte făcea oamenii parcă și mai negri, și n-am văzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci înăbușite, plânsete subțiri. Am coborât după ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era liniște. Nimeni. Nici câini, nici ghereta lui tanti Silvia. Parcă voiau să-și bată joc de mine. Am fugit până la poartă. Nimic. Doar textura asfaltului. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
E vremea pentru biberon și baie, Theo, a anunțat el cu toată veselia de care era în stare. Care, la drept vorbind, nu era prea multă. Hugo detesta să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se chinuia să-l țină bine, cu toate că inima îi bubuia în piept și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știu. De terapie sau ceva în genul ăsta. —Terapie? Ochii Laurei scoteau flăcări. —Cum pizda mă-tii îți permiți? — Ăsta e adevărul, i-a răspuns Hugo calm, ieșind din cameră. Urletul ei ultragiat l-a urmat în jos, pe scările alunecoase, din sticlă. —Terapie? Eu? Eu nu sunt genul de femeie care are nevoie de terapie. Nu e nimic în neregulă cu mine. O să-ți pară rău că ai spus asta. Ticălosule! Capitolul 20tc " Capitolul 20" La Chicklets, Theo plângea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care să lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și te transformă rapid într-o marionetă legată cu fire invizibile pe care, în ciuda tuturor eforturilor și diverselor subterfugii, nu le poți rupe niciodată. - Cheltuiți. În diverse feluri, în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pieptului și care nu vor vedea niciodată lumina zilei. Era greu de spus cine mai eram. Știam despre mine doar că eram În continuă schimbare, la fel ca Înțelesurile pe care le pot cuprinde Într-o clipă, precum niște pești alunecoși care mi se scurg printre degete. Sensul acestei mișcări continue rămâne de nepătruns. Fluidificare, eva- porare, condensare, sublimare... m-am topit prin iubire. m-am evaporat prin Poezie. m-am condensat prin dragostea Agape, pe care am Încercat-o sporadic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
violență, spre o nouă ordine a existenței, spre o nouă percepție a fibrei lumii, Șaman 171 pe care o presimțeam cu un al șaselea simț, dar Încă n-o puteam desluși. Deocamdată trebuia să mă agăț cum puteam de marginile alunecoase ale propriei mele ființe, ca să nu cad și mai jos. Dana a apărut spre seară, veselă și arsă de soare. ieșise cu niște prieteni la plajă la un lac din apropiere. Era prima oară când o vedeam binedispusă. — Vine lulu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pieptului și care nu vor vedea niciodată lumina zilei. Era greu de spus cine mai eram. Știam despre mine doar că eram în continuă schimbare, la fel ca înțelesurile pe care le pot cuprinde într-o clipă, precum niște pești alunecoși care mi se scurg printre degete. Sensul acestei mișcări continue rămâne de nepătruns. Fluidificare, evaporare, condensare, sublimare... M-am topit prin iubire. M-am evaporat prin Poezie. M-am condensat prin dragostea Agape, pe care am încercat-o sporadic, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nou, cu violență, spre o nouă ordine a existenței, spre o nouă percepție a fibrei lumii, pe care o presimțeam cu un al șaselea simț, dar încă n-o puteam desluși. Deocamdată trebuia să mă agăț cum puteam de marginile alunecoase ale propriei mele ființe, ca să nu cad și mai jos. Dana a apărut spre seară, veselă și arsă de soare. ieșise cu niște prieteni la plajă la un lac din apropiere. Era prima oară când o vedeam binedispusă. — Vine lulu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]