1,179 matches
-
ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat pe Vlad Țepeș să recâștige tronul. Încălcarea păcii de către vasal era echivalentă cu o declarație de război (cazul lui Ion Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul). În anul 1486, Moldova se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
celălalte mărimi fiind îndepărtate pentru ca nu cumva lucrurile puse la cale de frați să poată ajunge la urechile barbarilor”. Cronicarul Matei Miechowski (Miechowita), medic al regelui Ioan Albert, relatează că s-a discutat despre „unirea regatelor, războiul împotriva turcilor și alungarea moldoveanului (extirpatione valachi)”. Pentru a nu umbri personalitatea regelui Ioan Albert din punct de vedere moral - se proiecta un război al creștinilor contra unui creștin -, istoricii poloni moderni au încercat să-l disculpe pe rege. L. Finkel a afirmat că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu de organizarea unei campanii de amploare. Vitejii. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că, după alungarea lui Radu cel Frumos, în 1473, întorcîndu-se în scaunul său de la Suceava, „mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-a făcut o minunată și frumoasă întîmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate cîte le dăruise robului său, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Țărilor Române o arată campania organizată de Soliman Magnificul împotriva Moldovei, în 1538. O armată uriașă, cu o artilerie foarte numeroasă, a trecut pe la Isaccea la nord de Dunăre. În ciuda superiorității numerice și a armamentului, Soliman s-a mulțumit cu alungarea lui Petru Rareș și înscăunarea unui domn, pe care îl socotea că va fi credincios Porții. O explicație a acestui deznodământ este dată de Anton Verancsics (Antonio Verancici), care ajunge arhiepiscop și vicerege al Ungariei. Verancici scria, după anul 1538
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Danemarca. Era vorba de circa 15-16 milioane de germani, care trebuiau să se întoarcă în țara lor de origine. Aceasta a fost una din cele mai ample migrații din istoria Europei. În cazul României, care nu a cerut oficial alungarea minorității germane din țară după ce sovieticii ne-au invadat și ocupat i-au vânat și arestat pe nemții rămași, sub pretextul că au colaborat sau au simpatizat cu Hitler, i-au îmbarcat în vagoane și i-au dus și repartizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și B.I.R.D., convorbirile româno-sovietice din 3-11 septembrie 1965, pe tema restituirii tezaurului statului român refugiat în Rusia, în anii 1916-1917, la sfatul partenerilor din cadrul Antantei, desființarea unor pârghii ale sovietizării A.R.L.U.S., Institutul "Maxim Gorki", librăriile "Cartea Rusă", Muzeul Româno-Rus, alungarea consilierilor sovietici din țară, extinderea învățământului general obligatoriu și gratuit la 8 ani și apoi, la scurtă vreme, la 12 ani, reintroducerea limbilor clasice: greaca și latina, și a limbilor moderne, franceza, engleza și germana în învățământ, redeschiderea seminariilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
istoria locală în cea națională și, pe cât posibil, și în cea zonală sud-est europeană; 2) Suceava, în general, și nordul moldav, în special, cu Baia și Siret, trebuiau să fie înfățișate, în conformitate cu adevărul istoric, ca puncte nodale, de unde a pornit alungarea tătarilor de la răsărit de Carpați, apoi formarea, consolidarea și înflorirea statului românesc de la răsărit de Carpați, Moldova, până la Nistru; 3) O atenție specială trebuia acordată epocii lui Ștefan cel Mare, care, pentru o jumătate de veac a constituit o etapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Bacovia. Veche controversă pe această temă, cât îl privește pe poetul nostru și metoda biografică în general, cel puțin de la faimoasa "replică" proustiană Contre Sainte-Beuve. Despre excesele biografismului nu-i cazul și nu-i locul să mai vorbim; asemenea despre alungarea și reîntoarcerea autorului. Nici mai mult, nici mai puțin, s-a acreditat ideea unui Bacovia "fără biografie" sau cu una foarte precară, improprie unei abordări din această perspectivă. "Riposta" s-a materializat prin câteva cărți despre "viața" poetului (Agatha Grigorescu-Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grupării optzeciste" culturale etc. Ce presupunea, în fapt, noul "curent"? Coborârea limbajului în stradă, în "cotidian", adică în derizoriu, în facil, în anodin și în desuetitudinea însoțitoare. Orice platitudine așezată în vers alb era prezentată ca o mare reușită estetică. Alungarea metaforei, epicizarea, demitizarea și persiflarea (peiorativul și ironiile, oricât de ieftine, brutale sau nu), constituiau, laolaltă adunate, calificativele unui atu exprimat de "postmodernism". Și cu cât era mai imprecisă definiția "curentului", cu atât creșteau posibilitățile și spațiul de manevră ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viața lui Mișu, să vină să mă ia. Am plecat spre casă urmărită de un sătean, secretarul Comitetului de partid, cel care câștigase mai multe voturi la alegeri. Acesta avea să fie numit interimar pe postul de primar, imediat după alungarea mea. Nu știu dacă urmărea să mă păzească să nu fug sau voia să mă vadă plecată mai repede din comună. 215 Pe drum mi-a ieșit în cale nenea Culai, socrul neamțului. Acesta plângea de neliniște și de teamă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
produse ale gospodărie sătești puteau primi, în schimbul acestor însemne, bunuri industriale. Adesea puteau fi vândute la bursă neagră „de 10 - 20 ori mai scump decât prețurile libere fixate de stat”. Prezența trupelor Armatei Roșii pe teritoriul Iugoslaviei, contribuția acesteia la alungarea armatei germane, pare a nu-l fi impresionat prea mult pe I.B. Tito și anturajul său. Politică externă a noului regim este de „a face un cap de pod înaintat în sud-estul Europei al politicii agresive a blocului americano-englez îndreptat
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
asta: "Te duc înapoi la copii!" Într-un tratat de psihanaliză am văzut fotografia unui tablou cu un copil plîngînd afară, lîngă ușă, în viscol. Probabil, nu mai rețin exact, pictorul, ajuns în spital, era obsedat din copilărie de teama alungării din casă... În liniștea așternută din nou, doar vîntul afară, în pomii de lîngă fereastră, face un zgomot ciudat, care-l înfioară adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Moldova" ... De la Iași, Eșalonul a plecat la Chișinău XE "Chișinău" unde s’au erediat șgreșeală În text - n.m.ț masacrele contra evreilor, operând și la Chișinău XE "Chișinău" aceleași echipe din SSI XE "SSI" care au operat și la Iași”. Alungarea evreilor din Moldova XE "Moldova" (care face parte din Regat) sau, cu alte cuvinte, extinderea ordinului de „curățire a terenului” pe teritoriul României este „Planul mare”. Acest plan nescris a fost amintit În mod explicit de Ion Antonescu XE "Antonescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
strictețe În noaptea de 20 iunie 1941. Dispoziția amintea În mod explicit termenul familii, pentru a fi clar că evacuarea este totală. Fuga evreilor din sate a Început În timpul guvernului Goga XE "Goga, Octavian" -Cuza XE "Cuza, Alexandru C." , dar alungarea lor din sate a Început către sfârșitul regimului dictaturii regale, În anul 1940, intensificându-se În zilele statului național legionar. În județul Iași nu mai existau evrei În satele mici, ci doar În câteva sate mari - Bivolari XE "Bivolari" , Sculenii-Vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
regimul Antonescu XE "Antonescu, Ion" de pe urma rebeliunii legionarilor și a pogromului de la București care l-a Însoțit. Atunci s-a anunțat În mod oficial și s-a scris În presă că de acum Încolo, contrar celor petrecute pe timpul regimului legionar, alungarea evreilor se va face „nu cu cadavre, ci cu Înfăptuiri de spirit naționalist constructiv”, și că mijloacele legale aflate la dispoziția noului stat totalitar și acționarea aparatului de guvernământ nu mai cer „intervenția brutală În scopul de a rezolva problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
care a raportat În timp real - la 30 iunie 1941 -, Direcției Generale a Poliției și Siguranței de la București, că „operația de culegere a evreilor s’a sistat din ordinul Dlui General Comandant Stăvrescu XE "Stăvrescu (general)" ”137. Ordinul direct de alungare a evreilor din Iași a fost dat, cum am arătat, de Ion Antonescu XE "Antonescu, Ion" colonelului Lupu XE "Lupu, Constantin" la 27 iunie, și din nou În noaptea de 28/29 iunie. A doua zi a fost expediat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ziua pogromului, când el nu s-a desfășurat conform planului, au fost Ion XE "Antonescu, Ion" și Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" . Trierea femeilor și a copiilor și eliberarea lor Deja În orele dimineții a devenit clar că planul de alungare a evreilor din oraș a fost dat peste cap din cauza incapacității organizatorice a autorităților locale. Dispoziția inițială a fost schimbată de către Mihai Antonescu, XE "Antonescu, Mihai" prin telefon, iar pe teren de către autoritatea militară cea mai Înaltă din zonă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
mahalale cu locuințele părăsite de evrei”. Gioseanu XE "Gioseanu" a propus superiorilor săi ca „averile celor plecați să le preia și da În custodie Parchetele civile”38. Propunerea nu era practică. „Averea celor plecați” devenise bun fără stăpân Încă Înainte de alungarea evreilor din casele lor, fiind Împărțită Între polițiști, jandarmi, soldați - români și germani - și vecinii lor, care au luat tot ce se putea, fără rușine, chiar și atunci când evreii Încă se mai aflau În case, cu certitudinea că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vieții omului. Aceste elemente dispăruseră de fapt Încă din perioada regimului legionar. Săptămâna care a precedat comunicatului despre Iași și săptămânile care l-au urmat s-au remarcat printr-o instigare directă la uciderea evreilor, la Încheierea socotelilor cu ei, alungarea lor din sate, târguri și chiar, din zone Întregi prin mobilizarea creștinismului pentru justificarea unor acțiuni barbare, prin Învinuirea evreilor de toate necazurile și nenorocirile care s-au abătut asupra poporului român de la ultimatumul sovietic din 1940 și chiar dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ieșiră împreună din biserică în vântul rece și burnița dimineții. Ciudat tip, spuse Bobbie. — Cine? — Popa. — E un tip foarte simpatic, răspunse Hector, și știe o sumedenie de lucruri. Continuară să meargă împreună, Hector gândindu-se la Anthea Eastcote (pentru alungarea imaginii căreia spera să capete asistență clericală), iar Bobbie Benning întrebându-se mâhnit cum dracu o să reușească să predea o materie despre care își dăduse seama în ultima vreme că-i mult prea grea pentru el. Părintele Bernard răsuci comutatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Veniți de la București, doamnă? Întrebarea era banală, obișnuită în asemenea împrejurări, și nu obliga la vreo introducere sau prezentare. - Da, domnule, îmi răspunse uscat, făcând vizibilă însă, printr-un joc necontrolat al privirii, dorința unei conversații izvorâte din nevoia de alungare a plictisului. Continuai într-o doară: - Cum e timpul acolo? (Ceva mai imbecil nu puteam să întreb.) - Tot ca aici, zăpușeală... - Și-ar fi fost nevoie de ceva ploaie, mai ales acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mâinile, să-i mulțumim, să atingem crengile de deasupra care vor rodi pentru noi anume, și să-i culegem fructele, fără nici un șarpe în prejmă; iar Dumnezeu, altfel decât în Cartea Întâi a lui Moise, nu ne va pedepsi cu alungarea. Va avea milă și ne va lăsa aici ca să nu se mai repete căderea în urmași, cum a fost cu Cain și cu Abel.“ Mă cuprinse din nou după gât, ne sărutarăm; uitai de toate câte ale lumii sunt. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dell’Arte îl făcuse să dea examene pentru amândouă clasele într-un an, o voință ce depășea, pentru mine, orice posibilitate de gândire, - dar prezența lui, de adolescent, lumina casa cu flacăra și vioiciunea cu care se confirmă continuitatea generațiilor, alungarea mucegaiului de pe pereții din casele stătute, locuite, îndeobște și pe nedrept, de bătrâni. Cât despre această continuitate, voioasă și zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dintr-o dorință acută de pălăvrăgeală; începuse să-mi fie apăsător fără nimeni, un fel de silă speriată, ce mi se ivește la rare intervale, contrar firii mele setoase de claustrare. Simțeam nevoia unei cheltuiri de vorbe nu numai pentru alungarea singurătății și trecerea timpului (am uitat să spun că în ziua aceea urma să dejunez la ei), ci și pentru plăcerea ciudată - o scrânteală probabil - de a observa oamenii atât cât rămân descoperiți fără voie dar mai ales ceea ce reușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]