594 matches
-
zona Buzăului a reprezentat locul pe unde s-a făcut legătura circulației bunurilor materiale dintre Dobrogea (încorporată în "Moesia Inferior") și Transilvania ("Dacia Romană"). Conform opiniilor - subiect de controversă - ale unora dintre istorici, o parte din așezările rupestre din zona Aluniș - Nucu pot fi datate în epoca de afirmare a creștinismului în stânga Dunării, cu alte cuvinte în secolele III - IV d. H. Este dincolo de îndoială faptul că pe valea Buzăului au existat în acea epocă creștini, precum au existat și o
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Ca urmare a plecării lui Ulfilas în sudul Dunării, nu a avut loc o dezorganizare completă a instituției Bisericii - pe plan local, acestuia succedându-i drept episcop "Goddas", păstor al turmei de credincioși între anii 347-380. Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu funcții cultice
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
în 1864, odată cu aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din areal au devenit biserici parohiale, cum s-a întâmplat la Aluniș. Spre sfârșitul existenței fostelor schituri - ulterior transformate în mănăstiri, noi colonii s-au înființat în jurul lor (pe o hartă din 1856 se găsește menționat astfel un sat numit "Fundăturile", localizat aproximativ în arealul complexului rupestru, sat care a dispărut ulterior
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Din păcate s-au înregistrat agresiuni asupra așezărilor rupestre: de exemplu o parte din pereții schitului „Peștera" au fost colorați cu spray-graffiti. De asemenea, s-au făcut intervenții neautorizate de modernizare a structurilor, cum s-a întâmplat la biserica schitului Aluniș unde au fost montate geamuri termopan (după ce Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Buzău însă a luat atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Aluniș unde au fost montate geamuri termopan (după ce Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Buzău însă a luat atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
plasează întemeierea schitului la mijlocul secolului XVI. Tradiția orală pune ctitorirea pe seama a doi laici, ciobanii Simion și Vlad. Existența acestora ca personaje reale este relevată de un act de confirmare din data de 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent în fondul de documente al Episcopiei Buzăului, care enumeră între alte metohuri: . Perioada monastică s-a încheiat în 1864 când a devenit biserică de mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de zinc. Locația sa este pe
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Agatonul Vechi" și "Crucea Spătarului", aflate la 200-300 m. Din fosta așezare se mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura), existența sa este considerată din secolul XIII. Un pomelnic grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și primul episcop al Buzăului. Prima atestare documentară certă provine însă din 1587, deși există date care coboară - indirect
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
VI, la elemente de factură gotică precum și la diferențele dintre tehnicile de dăltuire succesivă în piatră - folosirea dălților fine cu mai mulți dinți fiind similară procedeelor identificate la Sarmisegetuza Regia și Șinca Veche.. Asemena tehnică de cioplire se evidențiază la "Aluniș", "Agatonul Nou", "Piatra Îngăurită" și "Fundătura". Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului "ichtys" (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau reprezentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză. Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența medievală a schiturilor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
acestei datări este pusă la îndoială. Există opinia susținută pe moment de către unii dintre cercetătorii locali precum Prof. Dumitru Nica sau Diana-Liana Gavrilăcă unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice, cum ar fi cel situat deasupra bisericii de la Aluniș. Arealul Ivănețului reprezintă unul dintre cele două nuclee principale de aglomerare a așezărilor monahale din Subcarpații Buzăului, cu origine în secolele XV-XIX. Deși condițiile propice monahismului sunt din punct de vedere fizico-geografic cel puțin la fel de favorabile și către nord-estul acestui
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
este clar în ce condiții. În cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri. Pentru a ajunge, de exemplu, la peștera lui Dionsie Torcătorul, precum și la alte obiective din arealul Alunișului, turiștii trebuie să treacă prin curtea unor săteni, fără a beneficia însă de vreun semn turistic adecvat, după care să se ghideze. În arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se ajunge folosind DN10 Buzău-Brașov. Pentru Bozioru și Brăești, în
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
peștera lui Dionsie Torcătorul, precum și la alte obiective din arealul Alunișului, turiștii trebuie să treacă prin curtea unor săteni, fără a beneficia însă de vreun semn turistic adecvat, după care să se ghideze. În arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se ajunge folosind DN10 Buzău-Brașov. Pentru Bozioru și Brăești, în localitatea Măgura se trece pe stînga Buzăului pe firul Bălănesei în amonte, pe drumul județean DJ 203L, aflat într-o stare accentuată de degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
continuă de la Bozioru pe DJ 203L, spre Ruginoasa accesându-se drumul comunal din satul de reședință al comunei. Pentru Colți se trece pe stînga Buzăului la Pătârlagele, de unde pe valea Sibiciului se continuă în amonte pe DC 69. De aici spre Aluniș se merge pe DC 71. Tot DN 10 Buzău-Brașov oferă acces spre siturile rupestre de pe stânga Buzăului de la Cozieni (prin derivația DJ 203L, cu acces prin Pârscov) Pănătău și Sibiciu (DC 68 prin Pătârlagele), Mlăjet (DC 72 prin Chirilești) și
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de locuit cât și ca locuri de cult, cel mai probabil începând cu sec. III - IV d. Hr. Utilizarea lor a continuat și în sec. XVI - XVII. Prin similitudine - zona face
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr de 7. La
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr de 7. La nivelul ariei protejate în stratele dezvelite sau în sol, s-au descoperit roci de chihlimbar (ambră galbenă) cu o valoare
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
din cele mai productive. Inițial chihlimbarul era colectat din aluviunile pâraielor, ca element remaniat în urma proceselor de alterare-dezagragare. Prima atestare documentară legată de chihlimbar - în zonă, revine în 1578 lui Mihnea Vodă, care a oferit împreună cu soața sa bisericii din Aluniș o danie ce cuprindea și o ușă încrustată cu bucăți de chihlimbar. Mai târziu în 1837 străbătând văile Sibiciului și Boului, contele rus Demidov consemnează primele date despre chihlimbarul local. Primele exploatări (sub formă rudimentară) au apărut între anii 1828-1834
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
parte dintre exponate. O mină folosită în scopuri exclusiv turistice, a fost săpată lângă muzeu. La Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Dumbrava Sibiului, a fost reconstruită și dată în circuit (2008) o gospodărie reprezentativă pentru prelucrarea chihlimbarului, din satul Aluniș, comuna Colți, județul Buzău Aceasta are 2 nivele: parterul construit din piatră de râu) și etajul (din bârne de brad solzite și tencuite), care adăpostește un atelier de epocă. La atelier se suie prin intermediul unei scări ce dă într-o
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
Adu-ți aminte de calmul ce se instalează în locurile de negoț abandonate, amintește-ți ce blândețe se simte prin camerele unde putrezește uitatea. Nimeni nu mai avea dreptate și nimeni nu mai spera, ce puteam noi să facem? Prin alunișuri se aud acum plesnete de bici iar șfichiuirile lor tremură peste mine. Iat tu, fiul meu, dormi undeva departe în mijlocul urletelor, tu care obișnuiai să-i înebunești și pe meșterii și pe femeile care alunecau sub degetele tale. Poți veni
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]