1,290 matches
-
starea gazonului, a arbuștilor ornamentali, dar și a celorlalți arbori ( brazi sau pomi fructiferi ), prezenți in exces, și la nevoie intervine. Descopăr că pe domeniu există și un grajd, cu cinci cai de rasă, un padoc și un îngrijitor cu alură de cowboy, care se ocupă de tot ce este necesar. Pentru că vreau să slăbesc ( am peste osută de kilograme ! ) mi-am propus să alerg jumătate de oră pe zi, lucru pe care-l fac cu consecvență în ultimul timp. Azi
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
cel mai pur stil legionar iar vin nu gusta decât foarte puțin și arareori. Își făurise așadar printre romani o aură de om cumpătat și sever cu sine însuși dar și cu alții, cu o constituție militară robustă și o alură pe care el și-o dorea impecabilă în ochii tuturor, dublate de o atenție excesivă pentru detalii precum veșmintele, podoabele, încălțămintea, armele, frizura sau unguentele și pomezile pe care le folosea. Acum procuratorul stătea aparent calm în jilțul său privindu
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
Poeme > Pitoresc > DEGETE DE TOAMNĂ Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului s-a răcit vremea acum nu mai e așa căldură nici pe stradă nici pe drum căci a toamnei vii alură se arată prin oraș ba zburând pe bulevard ba cântând în parcul mare ba săltând pe trotuar fără chip și asemănare ci-n mireasma ei țesută ca o floare-n amintiri s-o surprinzi și să te miri iar pe
DEGETE DE TOAMNĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375834_a_377163]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PROFESORUL DE MUZICĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PROFESORUL DE MUZICĂ Pe-o cărare prăfuită, Pe-o cărare șerpuită Trece-un ciocârlan cochet Cu alură de poet. Moțul și-l ține pe-o parte, Subsuoară are-o carte, Peste trupușorul mic Și-a pus subțirel ilic, Iar pe mijloc cingătoare, În picioare cizme are Și, ca să fie în ton, La gât are papion. Nu știu
PROFESORUL DE MUZICĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376045_a_377374]
-
elegant, cu trăsături bine definite: brunet, cu ochii albaștri, lat în spate, cu o expresie de om hotărât, părul negru, ondulat, prin care începuse să apară la tâmple câteva fire albe. În barbă avea o gropită care îi dădea o alură simpatică, chiar nostimă. “Este un bărbat frumos, trebuie să recunosc” gândi ea, privindu-l cu interes. “Are tenul măsliniu, poate din cauza bronzului marin, trăind tot timpul la mare”, își continua ea gândurile studiind-ul în continuare. Dalia avea avantajul că
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
de/ lehamite de sine însuși, de/ propria-i viață,/ încât, întors acasă,/ și-a șters, cu/ un gest decis, decisiv,/ și-a șters, de pe/ pânza goală a zilei,/ statura, umbra/ și urmele -/ atât înapoi, cât și/ înainte” (p. 541). Cu alura lui de sfinx, bătrânul este concomitent Sinele divizat între trupesc, spiritual și aspirația nirvanică, dar și înțelegere și acceptare a sensului și cauzărilor: „nedespărțit e tot ce se desparte”. Cea de a VIII-a treaptă este în definitiv Prima treaptă
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Apoi ea rostise încet, ca pentru sine, cu un zâmbet discret în colțul buzelor: Acesta este, asadar... Întocmai, înaltă doamna, el este! răspunsese vorbelor ei abia șoptite tânte Aurore. Prin urmare, l-ai început!... Mda, se fâstâcise tânte Aurore, cu alura unei slujnice care fusese prinsă furând. Așa faceți toate, îi reproșase, nu-mi dădeam seama care lucru, ciudată musafira. În sfârșit, voi vedea ce pot aranja. Vei primi semnul cuvenit, încheiase doamna, cu tonul stăpânei ce se adresează supusei sale
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
în realitate cu moartea, poeta romantică, o arătare care-i punea oricând în dilemă pe geneticieni, poetul tandru, un rezervist cu veston și apucături de caporal, marea poetă a celor mici, o babă toxică, clonțoasă și păroasă, poeta diafană, cu alura ei de balenă eșuată, Marele Dramaturg, un îngâmfat certăreț vestit pentru dramele sale cu oțelari fruntași, iar ultimul, ca de obicei, poetul oniric, făcut praf, că venea de la un parastas și emoțiile îl dăduseră gata. Evident toți cu alaiul lor
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
restaurată, ieșită din întuneric, descurajare și dezorientare. Serile sărbătorești la Palatul Elisabeta sunt pe 10 Mai seri de armonie și civilizație, un ceremonial în act măreț, o lecție de sărbătoare, pentru viitor! Ce mare și clară deosebire de manifestările cu alură politică, instigatoare și intrigatoare! Garden Party 2015, solemnitate națională, după 65 de ani și 112 zile Evenimentul regal Garden Party, de la Palatul Elisabeta, aflat în anul 2015 la cea de-a șasea ediție, a avut în continuitate însemnătate și atmosferă
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
ca să cânte neflămând și vesel. O zugrăvește în 2008 Constantin Călin, întocmai cum era și a rămas: „Am portretizat-o fugitiv cu doi ani în urmă, la debut, și datele au rămas aceleași: «Față inocentă, trup mic, voce scăzută, mătăsoasă. Alura ei exprimă modestie și cumințenie. Doar ochii au îndrăzneli interogative și mirări adânci.»”. Și, încă o firimitură de hrană pentru canarul de aur: „să fluier cu stelele luna-n cireși când picuri de ploaie pătrund și cerul de noapte în
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
brațele vânjoase și degetele lungi, când se răsucea dupa vreo ustensilă de bucătărie îi admiram buzele senzuale, ochii scânteietori, părul negru, ușor ondulat care îi ajungea până la prima cută de pe frunte în momentele de nedumerire, pe scurt eram fascinată de alura lui pe care o găseam deosebit de masculină, fiind un amestec de forță și blândețe, iar privirea caldă dar pătrunzătoare, în care se oglindeau iubirea, dorința și pasiunea, mă tulbura profund. - Nu avem verdeață? întrebase Ovidiu deschizând frigiderul și privind îndelung
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
colegul meu, însă a fost singura dată când l-am zărit, suficient pentru a observa câteva detalii. Îmi aminteam cu plăcere că-mi lăsase o impresie bună, mă cucerise cu atitudinea lui, pe cât de masculină pe atât de senzuală, având alura unui tip din reclamele de after shave, care emana forță, seriozitate, stăpânire de sine și mister, gândindu-mă la el, încă de pe atunci ca la un potențial iubit. De aceea mă bucurasem enorm că întâmplarea făcuse să ne revedem, poate
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
melodicitate interioară care încântă și îndeamnă la citirea lor, în pofida limbajului care se îndreaptă spre încifrare. În totalitatea lor, versurile dovedesc strădania autoarei care afirmă ea însăși că a cugetat și cugetă zi și noapte la „noi figuri stil” cu alură hoinară, spontană, sperând ca la plecarea din astă lume, aceste rânduri să o reprezinte „să rămână agățată / la gâtul noului / dresor / de vers modern, letal ...”. Mărturisirea aceasta ne-o amintește pe cea a lui Arghezi din Ars poetica - 1928, căci
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
poți! - se învoi femeia fără să cugete la ce-i mai trece prin gând dracului. Fiul lui satan sări voinicește în cameră și se transformă într-un tânăr chipeș dar cu gheare și copite. - Oricum nu mă cucerești că tot alură de drac ai... Atunci se răsuci ca un titirez, se formă un vârtej și într-o muzică orientală se transformă în cobră. Reptila își ridică semeață capul scoțând adesea limba și amenințând pieptul femeii care se retrase înspăimântată. Cobra dansa
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
din ce ține de duhul artei atrage iubirea pentru actorul Florin Piersic, dar e și un ceva al omului Florin Piersic, dincolo sau dincoace de actor: nu are pe caracter scoarțe ursuze, pe minte aburi de erou olimpian, în gestică alură de statuie...! Nu! Fără să aibă niciunul dintre aceste acoperișuri de aur falsificat, Florin Piersic strălucește ca soarele! De aceea, de ziua sa, în zorii anului 2015, interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, cu gingașii „bobocei” de la Bacău au pornit
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
pentru rabinul Safran, atunci cînd el ocupă postul de ministru al Justiției în guvernul Sănătescu: "Aveam în mod special de a face cu Lucrețiu Pătrășcanu, ministrul Justiției. Nu era genul de om care, ajuns la putere, să inspire frică. Avea alură de intelectual și maniere curtenitoare, ceee ce nu se întîmpla și în cazul tuturor celorlalți comuniști. Trebuia să studiem cu el legile ce urmau să fie promulgate pentru ca evreii să-și recapete drepturile civice și să poată încasa compensații și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care îl supune gazda, și ea, o persoană realmente de ținută. Secvență, în mult rîvnitul său periplu bucureștean: faimosul bariton ne este arătat în incinta unei opulente biblioteci publice. Nu miră, cred, pe nimeni scena, pentru că expresia acestui cap distins, alura întregului personaj spun de marca sa intelectuală. Final de interviu. Ce hobby aveți? se interesează, pentru noi, doamna de la t.v. Cuvintele încrucișate, răspunde senin invitatul. Și ne lasă, evident, visători. Rumânul are-n toate tradiție. Să iște și el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază farmecul frust, pășind ușor cabrat și conversînd minim. Cu partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne facem iluzii prea mari. Altceva e important. România pierzînd, prin dictatură comunistă, uzanța mondenității firești, neparvenite, și-o poate recupera acum, prin acest cuplu de proveniență modestă, doritor însă de rafinare. Garantul pare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sală. Stupidă, la urma urmei, în fața unei voci de prestigiul colosal al celei de pe afiș. Am intrat. Și am asistat, să recunosc, pentru prima dată în cele aproape patru decenii de meloman, la o "uvertură" ieșită din comun. Solista, cu alura ei de "regină din Saba", pătrunde în scenă, întîmpinată de tumultul sălii. Își ia de pe pian partitura primei piese anunțate și, pășind majestuos în forscenă, e gata să înceapă. Dar nu. Cuprinde, cu un fel de ferocitate voioasă, incinta arhiplină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien, misă amplă, cu sute de tourinezi, în lungile bănci, îmbrăcați elegant. Scenariu bine cunoscut de toată lumea, desigur, dirijat însă, discret, de un personaj lung, lung, cu alură de (chiar) dirijor. Aceeași solemnitate refăcînd, probabil, pe cea de acum patru sute de ani, vîrsta copleșitorului dom. Doar la sugestia dirijorului, cei prezenți fac semnul crucii. (A propos: nu văd pe nimeni făcînd cruce pe stradă.) Ieșire în soare. Încotro
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai năucitor a venit din dreapta unui personaj, plecat culmea! din sistem, dar ca mai toți apostații de rasă, înverșunat în a-și face eficientă apostazia: zdrobirea ultimei redute dejist-ceaușist-iliesciene și instaurarea unei democrații fără urmă de colectivism anacronic. Cu toată alura lui gros populară, Băsescu a lucrat cu eleganță de ring, inimaginabilă pentru mohicanii ultimului comunism central-european și amuzant de spectaculoasă în ochii noilor cancelarii continentale. Și după ce, singur, rupsese gîtul mafiei de viță roșie neascunzîndu-și imensul orgoliu a găsit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obligatorie. Nu de alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă. În prag, un grupă de patru Vecini apar cu un aer în același timp dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acestei dramaturgii în a cărei structură de rezistență intră, de bună seamă, și dimensiunea parabolică. Cu o construcție sigură, în care vădește competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]