5,281 matches
-
băcăuani inițial prevăzuți să apară: S. Adam și Al. Popovici. Dar și așa eu am îndoieli că „J” poate, în actuala formă, să apară undeva. Sunt cîteva afirmații în text cu insuficientă acoperire artistică pentru a nu fi reperate ca aluzii la adresa unor aspecte sau persoane contemporane. Și astea (depistabile la o nouă lectură) fac dificilă obligația tipăririi textului, chiar în perspectiva lunilor următoare. Cu aceste păreri, avansate pornind numai de la text, vă remit, conform dorinței dumneavoastră, manuscrisul, nu însă fără
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și pune la dosar), îi cade într-o zi sub ochi un titlu scris cu literă mare: OFERTE DE SERVICIU. „Hm! Ar fi o idee...” - mormăi gânditor. Nu mai avea propuneri de reeditare și soția îi făcuse chiar azi o aluzie discretă: venise vremea aprovizionării de toamnă („Nu punem și noi murături?”). Iar el nu mai încasase nimic de la Fondul literar. Și cam de multișor! Luă din nou ziarul și citi: „Angajăm urgent meteorolog cu studii”. „Și de ce nu?” - exclamă, sărind
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
două zile și două nopți, Veneția într-o zi, galeriile Uffizi în câteva ceasuri... Da! Oricum și orice s-ar spune, alt aer, alte răcoritoare, altfel de autostrăzi. Cu nevasta m-am înțeles perfect, chiar dacă a mai făcut ea unele aluzii la talentul meu de conducător auto. Că la capitaliști nu-i simplu cu regulile de circulație. La ei totul e haotic, nu au planificare științifică și nici grijă pentru om. La ei, mașina! Asta contează! Iar omul șomează! La noi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fi pe la alții, dar pe noi românii ne macină mai mult grija altora decât grija de noi înșine! De aici și până la zicala aia cu „să-i moară capra vecinului” nu-i decât un pas! Unii colecționează iluzii, alții risipesc aluzii... Iluziile, de regulă se spulberă, în vreme ce aluziile sunt mai cu picioarele pe pământ... Un animal modelat în ceramică este uneori (de foarte multe ori!) mai prețuit decât același animal viu, în carne și oase! Orbul „vede” altfel uneori mai profunddecât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ne macină mai mult grija altora decât grija de noi înșine! De aici și până la zicala aia cu „să-i moară capra vecinului” nu-i decât un pas! Unii colecționează iluzii, alții risipesc aluzii... Iluziile, de regulă se spulberă, în vreme ce aluziile sunt mai cu picioarele pe pământ... Un animal modelat în ceramică este uneori (de foarte multe ori!) mai prețuit decât același animal viu, în carne și oase! Orbul „vede” altfel uneori mai profunddecât un om cu „vederea” întreagă... Omule, timpul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pulsează de aceeași energie ca opera cu care a câștigat primul mare concurs din viața sa și căreia, ca formă artistică, îi este evident superioară. Electra lui Euripide a fost reprezentată într-un moment de grea cumpănă pentru Atena. O aluzie la aceasta se face chiar la sfârșitul piesei: Castor și Pollux spun că se grăbesc spre Marea Siciliei, să dea ocrotire corăbiilor elene. Aici se cuvine precizat un 52 alt fapt: paradoxal, eșecul lamentabil al grecilor în fața sicilienilor i-a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de înalt nivel. Orice produs al corporației Horia Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al spiritualității universale, în care fisele sînt introduse aleatoriu conform capriciilor umorului valah. De aici, un uluitor și mereu ironic "curcubeu al gravitației", în care rogvaiv-ul aluziilor livrești oferă spectacole imprevizibile orizontului de așteptare. Maliția, deghizată adeseori în cinism, face legea în această strategie a deturnării lectorului, silit să devină, astfel, din ipocrit cel mai inocent, de nu chiar membru al comunității "stupid people"... Capul lui Moțoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
l. Pe scheletul tradițional al piesei istorice românești (Hasdeu, Davila, Alecsandri, Delavrancea) se suprapun structurii din Shakespeare (un Hamlet aici, la Porțile Orientului, unde vorba lui Poincaré, știți Dumneavoastră!), Caragiale, Negruzzi, Monastirea Argeșului, Ionesco, legendele despre Vlad Țepeș, dar și aluzii la cotidianul tranzacției. Textul rezultat din această savantă, însă fluentă, construcție este și o parabolă istorică, și o "jucărie" intertextuală, și o dramă politică de actualitate toate scrise pentru un "spectator de școală nouă", pentru a cărui educație autorul pledează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pentru bombardamentul mediatic la care sîntem supuși constant, însă rezultatul nu este o simplă probă de entropie informațională. Comportamentul așa-zicînd brownian al mitemelor utilizate este caracteristic numai nivelului superficial al textului. Ceea ce la acest prim nivel este carusel ludic al "aluziilor pierdute", în profunzime devine pretext de gravă meditație istorică. "Surpriza" din final descoperirea sub travestiul fanariot al boierului intrigant a însuși autorului Manifestului Comunist este un anti-catharsis programat. Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul unui nenorocit prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care te ronțăie pentru că nu le-ai plătit ce li se cuvine. — Și ce li se cuvine? — Nu știu. Tu trebuie să știi. Tu te-ai înhăitat cu ei. Nur Iulian se uită rapid la el să vadă dacă face aluzie la ceva, dacă știe de banda lui de nemernici. Dar Gaspadin mustăcea numai în continuare, privind în gol. De cincizeci de ani, de când sosise la Paris din băcănia lu’ tată-su de la Galați, Gaspadin încă vorbea foarte bine românește, chit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
al acesteia și, în același timp, înseamnă și un sprijin material (bani și cadouri oferite) pentru creșterea nounăscutului. Exista, de asemenea, un bogat repertoriu de strigături rostite la ospățul de la cumătrie care au menirea să sporească veselia. Aceste versuri cuprind aluzii erotice, uneori obscene, la adresa moașei și, în special, a nașilor care în acest moment devin ținta glumelor picante. Exemplu: „Lelea albă ca omătul Se iubește cu cumătrul Dar cumătra să nu știe Vorbă-n casă să nu fie.” Tăierea moțului
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ucisă - deși avea la Londra un soț și un al doilea copil, trăind relativ împlinită noua ei viață de imigrantă -, nici Fadia Faqir nu se poate despărți de bagajul cultural arab. Acesta dă valoare cărților ei: o limbă literară aleasă, aluzii la poezia arabă și citate din autori celebri, stratificări culturale, un mod "clasic" de a aduce la suprafață tragedia. De altfel, personajul Salma, fugită în Occident deoarece dăduse naștere unui copil ilegitim și urma să fie ucisă pentru "spălarea onoarei
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
insolite, prin starea clocotitoare a discursului ce se revarsă peste reperele unui real subordonat, compromis, anihilat. Fantezia creatoare se instituie în locul percepțiilor și accepțiilor curente, malaxate, înghițite de vria freneziei expresive în corpul fluid al căreia deslușim doar fragmente, detalii, aluzii ale lumii dispărute în dinamica demoniei ce re-crează. Avem a face cu melodia sofisticată a unui "cîntec închinat nici unor țărmuri", cum spune Saint-John Perse, cu fulgurantele ipoteze ale unor spații și timpuri înscrise într-un infinit amorf. Poeta culege sclipirile
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
Dar faptul că nu citise Critica rațiunii pure, că nu auzise, clar, de lucrul în sine, se putea deduce după o frază de a ei, nu tradusă, originală... Ceva care se referea la ce era interzis. Subiect al cenzurii, o aluzie la ce nu era permis, ori cenzurat, și în politică și în morală; un... lucru neîngăduit, ceva ce te făcea să te gândești la... actul sexual, la propriu, ceva rușinos, de ascuns... Cele mai nepermise aspecte ale existenței se ascund
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
o sărbătoare interzisă în România de atunci, ci una semiclandestină. Sau, poate încă mai exact, una fantomatică, neatestată, existînd ca într-o realitate paralelă. Tacit îngăduită de autorități, tolerată, dar fără nici o cît de vagă recunoaștere publică. Nu exista nici o aluzie, măcar, la sărbătoarea universală a Crăciunului în presa scrisă a României de atunci, la radio sau la televiziune, toate controlate de partidul unic. în preajma Crăciunului, în zilele de dinainte și de după, cuvîntul însuși era prohibit. Nu fusese totuși scos din
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
căsuță, pe jumătate ruinată, furișată în "păpuriș", lângă un râu fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile și trimiterile intertextuale nu sunt puține, dar, până la urmă, farmecul acestei proze "nebulitice" rezidă în faptul că ele sunt topite într-un romanesc al trăirii, articulat în teribile scenarii ale iluziei, care ne-ar îndreptăți să-l socotim pe omul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
nu prin-tr-o inspirație de moment, dar nici căutînd ca Diogene cu lumînarea un om, cunoscutul istoric și critic literar german, originar din România și stabilit la München, Peter Motzan, l-a numit pe scriitorul sibian Joachim Wittstock, departe de orice aluzie ludic-ironică, cu toată seriozitatea unui cititor care știe să distingă unicitatea valorii: Don Qui-jote... nume, la care se mai adaugă, culmea, întîmplător sau poate nu, și irezistibila atracție a acestui prozator pentru mori. Un amănunt care, iată ar putea explica
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
subtilitate, cu încărcătură poetică (post)modernistă avant la lettre. Doctorul Jekyll, "matricea" (nucleul) insolitului experiment, își ia simbolic rămas bun de la noi, la sfîrșit, văzînd "cele ce urmează ca privind pe altul și nu pe mine însumi." Aceasta este o aluzie nu atît la supremația răului în univers - cum s-a crezut multă vreme -, cît la neputința unui arhetip de a evita propria sa disoluție istorică.
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
genere, agresivitatea autorului își alege, cu timpul , ținte tot mai precise, care nu evită - cu precauția obișnuită a altor poeți - zona "fierbinte", extrem de riscantă, a politicului. Pe măsură ce viața se înăsprește în România ceaușistă și "indicațiile" Conducătorului devin tot mai aberante, aluziile de natura politică devin, în poezia lui Dinescu, tot mai dese. Poetul opune "democrația naturii" falsei democrații socialiste: protestul său de aparență hipiotă are o cu totul altă adresă decât acela al predecesorilor săi occidentali. Dacă un poem precum Grâu
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
1976), trecând prin Democrația naturii (1978) și mai ales prin Exil pe o boabă de piper (1983) - cel mai puternic volum dinescian - , mai puțin prin Rimbaud negustorul (1985) și până la Moartea citește ziarul din 1989, poezia lui Dinescu abundă în aluzii și trimiteri directe a căror apariție publică în acei ani pare, astăzi încă, neverosimilă. Citez în continuare doar câteva secvențe: "Nu ți-e ușor să înțelegi / că poezia nu mai are nevoie de hârtie / că un glonț se face mai
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
work in progress", jocul inițial al coardelor libere înălțând treptat edificiul de cvinte din care se va desprinde suportul seriei complete, formată din trei acorduri perfecte rupte în arpegii, urmate de un fragment de gamă pe tonuri, care reprezintă o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.Bach. Muzicalitatea lui Sherban Lupu a fost, încă din acest moment de geneză sonoră, hotărâtoare, construind cu har și subtilitate acea monodie erotică
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
școală. Iar școala poate distruge un autor ca Mateiu Caragiale prin banalizare și prin acel efect de semioficializare care risipește aura esoteric-perversă din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide numaidecât cu atenția acordată la oră. Și că, măcar în mediul
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra Teiului, Russo face aluzie la observațiile melancolice pe care avea obiceiul să le schițeze, la delicioasele fragmente pe care un istoric literar trebuie astăzi să le examineze cu atenție. Vor fi fost mai multe decît cele ajunse pînă la noi aproape din întîmplare? Fără
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
limitele umanismului lui Drieu. Recunoaște că amicul lui e preocupat de soarta Franței, dar nu de restul lumii, își astupă urechile când i se povestesc alte nenorociri. "Iubește Franța, poate să se bată pentru ea până la moarte. Dar nu Spania". Aluzie la expediția spaniolă a lui Malraux și la impulsul lui de a se solidariza cu toți cei în suferință. În proza lui Drieu bântuie motivul decadenței. El e torturat de răsturnarea valorilor, de lipsa de fermitate, de coborârea în tenebre
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
suflet primăvară încântătoare, ca să fie veșnic numai flori și un dulce sóre." Ceva din eleganța unicei margarete, pe fond neutru, trece în aceste rînduri care nu au nimic a face cu opulența mesajelor căutate, nostime, cu rime, cu motive, cu aluzii. Nimic, într-o urare aurorală, păstrînd distanța, de la un tînăr - pesemne - domn la o tînără doamnă, nu trimite la petreceri, la mese îmbelșugate, la bani, într-un cuvînt la toate aceste cîrje ale sărbătorii. Doar comunicarea simplă, spre a da
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]