722 matches
-
o nimica toată drepturile În limba spaniolă ale romanelor unui anume Julián Carax, un barcelonez care trăia la Paris. Asta trebuie să fi fost prin’28 sau ’29. Pe cît se pare, Carax lucra noaptea ca pianist Într-un bordel amărît din Pigalle, iar ziua scria Într-o mansardă mizerabilă din cartierul Saint Germain. Parisul e singurul oraș din lume unde să mori de foame se consideră Încă a fi o artă. Carax publicase În Franța două romane, care se dovediseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să intre în sufletul ei plin de cenușă. Se măritase prostește, își merita soarta, ea îl alesese, trebuia să-l care în spate. Era frumos, deștept și iresponsabil. Avusese de unde alege, putea alege, nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
veritabile festinuri cu carne albă ale acestora, antamate sub influența misterioasă a Lunii Pline... Or, eu, cum să vă spun, nu am înțeles nimic din viața asta pusă de dumneavoastră între paranteze și înțesată de extrageri de rădăcini pătrate care amărăsc adolescența, copleșită fiind de sarcinile inutile ale societății capitaliste... Profesorul zâmbi, scrutând îngândurat vatra lulelei sale, cu arabul de argint, care cerea o nouă doză de tutun de Virginia, și rosti sentențios: Fata tatii, să știi că Viața însăși este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spune: „Pentru aceea ca să-i fie sfinții sale aceste trei dughene...dreaptă ocină și moșie cu tot venitul.” „Nu mai pot spune nimic, pentru că ai dreptate. Ba aș mai spune eu multe despre acești stăpâni, dar nu vreau să-mi amărăsc sufletul degeaba. Hai mai bine să citim... o scrisoare.” Ce fel de scrisoare, părinte? „ O scrisoare pur și simplu. Scrisoarea Catincăi Racoviță către soru-sa Nastasica Racoviță vistierniceasă.” Cam pe când se întâmpla asta? „ Apoi, cam pe la 1729 (7238), ziua 15, luna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întinde mâna ajunge la ei. Pe munte urca anevoie Gaston. Se ținea de stânci și de copaci și înainta pas cu pas, gâfâind, spre vârf. Din când în când îi mai scăpa câte un picior și aluneca îndărăt. Era tare amărât când se dădea cu fundul de pământ, dar se ridica și pornea mai departe. Lui Takamori i se părea caraghios și râdea de fiecare dată când cădea Gaston, dar se pare că acesta și-a dat seama că era privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub scară. A scos o sticlă din sertar, și-a umplut ceașca. S-a scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l facă s-o dea afară. Petrache n-a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
izbucnire de disperare; dacă fiecare și-ar țipa disperările pe toate drumurile, nu s-ar mai putea trăi. Pe altă hârtie, notam argumentele care erau de partea ei: ― femeia nu voise decât să muncească onest, să-și ducă viața ei amărâtă până la capăt; și dintr-odată s-a văzut lipsită de această posibilitate; ― ea n-a răspuns glumei sau grosolăniei unui frizer; ceea ce a strigat în ea a fost disperarea care o sufoca; ― un om într-o asemenea situație este la fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În cazul În care această scrisoare nu va fi publicată integral, să vă trimit, chiar mâine, cu efecte imediate, avizul prealabil pe care Îl am pregătit pentru dumneavoastră pentru peste câțiva ani, nu vă voi spune câți ca să nu vă amărăsc restul vieții, nemaiavând altceva de adăugat, semnez cu atenția cuvenită, moarte. Scrisoarea apăru cu extremă punctualitate În ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ochii peste cap, să aibă o aventură. Dacă ai facut sex cu trei bărbați bine și absolut politicoși, asta nu face din tine o femeie fatală. Promițându-și să nu se mai gândească la pudoarea prietenei ca să nu se mai amărască, Emmy dădu farfuria la o parte și se cuibări în brațele musculoase ale lui Rafi. — Vrei să mergem la un film în seara asta? se alintă ea, acoperindu-i brațul cu sărutări mărunte. Sau poate să ne uităm la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am pe drum... Gore, prietene, nu am mai fost așa de trist de când s-a retras stolo din cursa pentru cotrocenii. Atunci am plâns și eu alături de băse, de-a zis a mea Sandule, nu te mai văzui așa de amărât de când furăm la tata, În Oltenia, și s-a terminat vinul din butoi. Stăteai În tindă, pe scăunel, și oftai de ne ai făcut și pe noi să plângem... Ca proștii. Acu’, ce să vă zic eu, avea dreptatea femeia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doar cerea, luîndu-și, cînd Îi venea bine, zborul pentru totdeauna, de parcă nici n-ar fi fost. O loterie a naturii, puțini părinți erau cîștigători; cei ai lui Thomas pierduseră; ar fi vrut să aibă un fiu ascultător, dar acesta le amărîse o vreme viața; nu se mîndriseră cu el, muriseră tineri Încă. Dacă ar fi trăit, ar fi vrut măcar un nepot, care să le semene lor. Un urmaș pe care să Îl crească altfel; nu ar fi știut, probabil, cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât“ (Apocalipsa, 10, 8-10). Îmi încep astfel notele de traducător al unuia dintre cele mai de succes romane ale lui Unamuno pentru că, primo, exact în starea aceasta de spirit am încercat să-i transpun cartea în românește, asimilându-mi-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
E sâmbătă seara deja. Cred că sunt puțin obosită. Practic, ar trebui să scriu o aplicație pentru Viena. Dar am o inerție ciudată. Știu că mi-ar prinde bine să mă rup trei luni de această lume cu tristețea ei amărâtă cu tot. Fiindcă tristețea noastră nu e nici nobilă, nici demnă. Pe vremea Tovarășului mă așezam seara sub plapumă și mă rugam să nu mă mai trezesc în acea lume. Când a murit el, tu aveai 26 de ani, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă întreb, de ce nu se fac seriale despre astfel de femei cu povești atât de plauzibile în timpul Războiului Rece și după acesta. Și Carmen este o poveste. Cea a plecării în tranziție. De la răsfățul recunoașterii într-o lume marginală și amărâtă la cel al nesiguranței instituționale în buricul european al pământului. Nu am văzut alegeri care să nu conțină măcar ceva dramatic în ele. Iar atitudinea noastră, acolo la fața mioritică a locului: da’ vouă ce vă pasă, e o stupizenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zgomotul loviturilor i se părea diferit, poate pentru că tatăl nu era însuflețit de simpla nevoie de a munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor își ținea socoteala cheltuielilor și câștigurilor olăriei, stătea un telefon de modă veche. Formă un număr al centralei și ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spun, în România - se corectează Lionel - există obiceiul ca rudele mortului să împartă la săraci lucrurile rămase după el. — Nu-s proști românii. Eu zic să nu pierdem timpul: facem un inventar și de săraci mă ocup eu. Există lume amărâtă în Angers? Mai multă decât crezi. Ce număr purtai la pantof? — Purtam? La trecut... — Păi de luni n-o să-i mai porți. — 42, răspunde trist Lionel. — Perfect, e un număr comun, îi plasăm ușor. La costum? — 50. — Dacă nu le
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
greu. Ce păcat că n‐ ai trăit, măicuță, C‐ai plecat fără de timp în lut. Ce pantofi ți‐aș fi adus acuma și ce haină azi ai fi avut !... NUMAI TU... Toate frunzele se veștejesc Toate fructele, până la urmă, se amărăsc. Orice floare, oricât de frumoasă, Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un ochi în altul. Numai timpurile nu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Că mama, dac‐ar ști că‐ s mort și‐ar pierde mintea. Tu s‐ o amâi cu zi de zi și spune‐i câte toate, Că e bătrână, n‐are mult Să mai trăiască, poate; și pentru ce să‐ i amărăști și zilele puține? Că n‐are‐ n lume bun și drag Decât pe mine. și‐ acum dă‐mi mâna! A sunat Gornistul de plecare, Du altuia din partea mea O caldă salutare, și‐ ajuns în țară, eu te rog, Fă‐ mi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
băgat câțiva la anchetare, cu tabla, cu profilele, ceva de la combinat. I-a băgat da scapă, neică, scapă, că d’aia e democrația tare. Și dacă generalul Goncea e cu democrația la noi, vă dați seama că scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu adevărul, când discută el cu el, o apariție care îl chinuie când e amărât sau când face o prostie... nu-mi mai amintesc bine ce zicea, dar Jeni, colega mea de teatru, joacă și ea Goneril, altă fiică a lui Lear, Jeni, draga mea, curvă bătrână, știe tot din teatrul nostru, s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca toate vorbele astea să-i facă bine, să-i dispară durerea aia surdă din capul pieptului... — Împletite, dacă vreți. Eu vroiam să spun că sunt grele, grele povești, obositoare. Aia cu toată căsătoria și chiloții de sub pernă m-a amărât. Cum de-ați făcut asta? Sunt lucruri care nu se fac, mă scuzați că vă spun... Dar povestiți. Poate vă mai liniștiți. Și cu Tina cum a fost?, că atâta m-ați învâtit în jurul femeilor domnului Iacob, cu mamă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai pregătit pentru Iubire, mamă? Nici pentru iubire, nici pentru femei, eu, pentru Teatru. Ai treabă, dragule! Cu Anita așa a fost să fie, eu ți-am spus s-o aduci acasă. Moartea e cea mai tare. Nu mă mai amărî, mamăăă!!! Dar, după ce bătrâna a plecat de la mine, m-am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul se ridică de la masa joasă, de pe covor, trage jaluzelele, ceva dispare, o vrajă pe care, cu talentul lui, o regizase perfect. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viață de când sânt Apăi las în scris ca să să știe că în anul 1836 în Ardeal, în multe orașe și pe sate a murit mulți oameni de coleră, încă mai chiar ca de ciumă. Scris-am eu, dascălul Ioan, fiind amărât că mi-au fost murit soția în luna lui iunie 18 zile [st.v.] în anul mai sus însămnat"182. Din Sibiu, de-a lungul Oltului, holera a trecut Carpații în Țara Românească, propagîndu-se în jud. Olt și la Slatina
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]