3,081 matches
-
nimica toată. Apoi și-a luat la revedere și a închis. Dar... o nimica toată? A fost o nimica toată? A fost ceva! Am dat pe gât ginul cu înfrigurare, dintr-o singură înghițitură și fără să respir, ca să spăl amărăciunea spumegândă. Nimica? A fost epocal. Și nu conta dacă era Charley cel cu sânge albastru din Deep River, Waldo cel cu gât subțire ca un creion și stilou în buzunarul cămășii de la Bell Labs sau Lonnie cel tatuat de la spălătoria
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
Cluj, scor 1-1, că a fost o zi ghinionistă pentru Rapid, precizând că jucătorii săi au ratat foarte mult și ar fi putut să riște spre final primirea unor cartonașe în scopul menținerii avantajului pe tabela de marcaj. "Este o amărăciune pentru cele două puncte pierdute. Am făcut un joc foarte bun, am dominat, am recuperat multe mingi și nu le-am permis adversarilor să-și creeze ocazii în prima parte. Am avut și două bare, dar am și ratat foarte
Rapid - Universitatea Cluj, scor 1-1, în Liga I () [Corola-journal/Journalistic/76213_a_77538]
-
faptul că "subiectul cel mai important și mai stăruitor al discursului său a fost credința - credința în aparența sau în posibilitatea existenței lui Dumnezeu, credința în raza de lumină care vestește ziua, credința în prezența, plină de bucurie sau de amărăciune, a "tumultului tăcut" al sufletului." Faptul că această preocupare persistă în condițiile în care protagoniștii lui Updike dau toate semnele că suferă de angoasele, dilemele și alienarea pe care existențialiștii le semnalează într-un univers în care omul este iremediabil
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
prietenos din fire, i-am făcut de cîteva ori cu mîna. Deși privea în direcția mea nu mi-a răspuns. La sfîrșitul recitalului, m-am apropiat de masa unde stătea dînd autografe. L-am salutat. A tresărit zîmbind cu oareșicare amărăciune. "Tu ești Nichita?" mi-a spus. "Eu sînt," am zis. Bîjbîind instinctiv cu mîinile, poetul mi-a căutat chipul: "Iartă-mă, te recunosc numai după voce. Din pricina bolii, aproape c-am orbit..." Ceva mai tîrziu l-am văzut coborînd treptele
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
amintim, oare, de acea funestă groapă, într-o țară în care ni se recomandă, nu de azi-de ieri, să nu desgropăm morții, căci "morții cu morții și vii cu vii"? În penultimul volum al "Jurnalului" său, Monica Lovinescu observa cu amărăciune că românii au supraviețuit, cum-necum, prin uitare, spre deosebire de alte popoare care, deși mai greu încercate de istorie decât poporul nostru, au supraviețuit mai bine, mai demn, prin memorie. Când Monica Lovinescu a făcut această remarcă nu apăruse, încă, masivul volum
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
Metafora mării învolburate, "fiara", ia locul fragilității de odinioară în căutarea, acum aprigă, de semnificații. În volumul din 2004 (Refluxul sensurilor) interesul pentru real atinge cota cea mai înaltă, deodată cu tentația retractilității, sumbră până la dramatism. În fața istoriei degradate, dezamăgirea, amărăciunea și înstrăinarea sporesc până la dorul extincției: "Materie primă a schimbărilor / Care se vor pune pe seama mileniului nou, / Victime ale unor inundații, / Cutremure și revoluții/ Care nu ne mai sunt destinate, / Suntem puși în fața faptului împlinit / Cum e pusă sămânța în
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
vârstei sale actuale, de Ulise întors din călătorii: un fel de cronică în versuri a unei existențe de rătăcitor. Privirea ironică și realismul magic - specific literaturii latino-americane - sunt punctele forte ale acestor poeme stufoase, adevărate nuclee pentru eventuale povestiri viitoare. Amărăciunea renunțării (Elegia fructelor tropicale) transformă râsul în plâns, cu folos liric; alături de exotism și umor, cucerește împletirea postmodernă a mai multor straturi culturale (de la homerica Odisee la Edwin Lugo): ŤMagdalena, o fată de la câmpie/ unde se-mbrățișează Apure cu Orinocco
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
sale, inclusiv cele eroice. (Proust: Voluntariatul meu.) Darul natural pe care-aș vrea să-l am: Seninătatea. (Proust: Voința și seducțiile.) Cum aș vrea să mor: Împăcat cu mine. (Proust: Mai bun - și iubit.) Starea de spirit actuală: Neliniște, nesiguranță, amărăciune. (Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.) Greșeli care-mi inspiră cea mai multă indulgență: Naivitatea, lăcomia, lăudăroșenia. (Proust: Cele pe care le înțeleg.) Deviza mea: Asta mi-ar mai lipsi
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
Los Angeles, pentru a sărbători alături de ilustrul autor de cântece deprimante (dar care sunt desăvârșite leacuri ale melancoliei) apariția acestui nou album. E al unsprezecelea, într-o carieră începută în 1967, continuată decenii în șir într-un semi-anonimat plin de amărăciune, și ajunsă astăzi - cam de pe la mijlocul anilor ’90 - la o incredibilă celebritate. (În paranteză fie spus: de peste o săptămână, Old Ideas e cel mai bine vândut disc pe platforma Amazon.com) Datorită celebrității, evenimentele din viața sa privată au ajuns
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
umane, slabă, lacomă, distrugătoare, tandră, generoasă, protectoare, așadar surprinsă în toată complexitatea sa aiuritoare. Însă, oricât de frustrant ar fi să citim despre toate aceste paradoxuri, Franzen e îndeajuns de atent cu cititorul ca să-i ofere nu doar prilej de amărăciune ci și suficiente momente de destindere și chiar amuzament. Nu uităm niciodată cât de perversă și nedreaptă poate fi existența umană, doar că, la fel ca în realitate, nu prea avem ce face și mergem mai departe. Din punctul acesta
Libertate à la Franzen by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/4922_a_6247]
-
creație artistică este atât de prețuită ne bucură, desigur. Se dovedește că, într-adevăr, arta reprezintă, pentru cei bogați, un domeniu al investițiilor foarte profitabile și foarte sigure, ca aurul sau platina. Însă nu avem cum să nu observăm, cu amărăciune: ce bine ar fi dacă artiștii, creatorii s-ar bucura în timpul vieții măcar de o fărâmă din prețuirea care se arată operei lor, prea târziu, când nu mai sunt printre noi. Dar în povestea cu pictura lui Cezanne, interesant este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
avut așteptări marcate de Proclamația de la Alba Iulia, prin care s-a promis că fiecare popor din Ardeal se va instrui în propria limbă”, a declarat Marko Bela. Conform liderului UDMR, acesta este și motivul pentru care a privit cu amărăciune discuțiile legate de legea Educației Naționale, proiect care într-o primă fază prevedea ca minoritățile naționale să studieze în limba maternă Istoria și Geografia României, fiind însă apoi modificat în Comisia pentru învățământ din Senat, iar această prevedere eliminată. „Ar
Marko Bela încearcă victimizarea maghiarilor: Pentru noi, ziua de 1 decembrie semnifică o pierdere () [Corola-journal/Journalistic/49459_a_50784]
-
la învățătură. Îmi plăcea, și nu mi-e rușine s-o recunosc, să mă îmbrac bine. Dar, cu toate acestea, câteodată... chiar și pe atunci (și răstimpul acela mi se pare acum atât de departe... ) mă copleșea un soi de amărăciune, ca o mână ce mă strângea de gât împiedicân-du-mi mișcările, până și pentru treburile cele mai de rutină. Începând cu sculatul în fiecare dimineață, cu spălatul și îmbrăcatul, până la tot restul: intratul în ritmul zilei, în zgomotul zilei, strecuratul prin
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
în zgomotul zilei, strecuratul prin coridorul obligațiilor, efortul treptat de a-mi pune hainele, a mă bărbieri și a-mi defini un trup și a face primul pas într-un salon, devenit un adevărat domn. Poate că greutatea aceea apăsătoare, amărăciunea aceea difuză mă făceau să visez. Nu erau vise triste, ci mai curând scene iluminate în care-mi eliberam dorința năprasnică de a săvârși acte violente. Iată bunăoară un vis pe vremea aceea. Sunt gol. Îmi dau seama că mă
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
Jagger -, considerați, cu toții, de către Greil Marcus, inferiori lui Van Morrison. Explicația se află în felul său de a se raporta la scena muzicală contemporană. Spre deosebire de cei de mai sus - histrioni, polimorfi, manipulanți versați ai star-system-ului -, „Morisson comunica distanța, nu apropierea; amărăciunea, nu sărbătorescul. Muzica lui avea forță, dar și prea multă subtilitate adăugată acelei forțe, pentru a nu devia în frică, eșec, furie, dubiu. Ceea ce pierdea în strălucire compensa în stranietate - sau mai degrabă stranietatea lui făcea imposibilă strălucirea, și în
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
de conștient de acest lucru și-l subliniază cu onestitate: „orice încercare de a sintetiza opera lui Morrison ar fi o fraudă." El adoptă criteriul momentelor magice, al „iluminărilor", al clipelor când sacrul izbucnește din profanul unei existențe în care amărăciunea, disprețul, spaima, beția au atins abisul, pentru a reveni de acolo cu o forță unică. Nimeni nu știe când se produce incandescența, nimeni nu știe cât va dura. Ca în cazul oricărui mare creator, imprevizibilul pare a fi principala combustie
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
îngheață tot dezmățul nevinovat într-o „moarte de două sute de mii de carate.” Mai hăituită de această luciditate e poezia lui Traian T. Coșovei, o scrisoare în rafale, cu destinatar necunoscut. Un tu care suportă tristeți ce-i sunt neimputabile, amărăciuni nu din dragoste, ci din timp. „Cam asta-i povestea și-aș putea să mă văicăresc./ Sau să număr de-acum anii ce s-au dus - împielițate secunde./ Dar anul acesta ninge pentru ultima oară și fiecare fulg/ e-o
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
din țara noastră, am filmat înaintea evenimentelor din iunie. Preocupările unui artist sunt diferite de ale dv., ziariștii. Asta nu înseamnă că fiind aici, la Cannes, nu mă gândesc la Turcia. Poate altădată voi face un filmd despre disperarea și amărăciunea de acum, dar, deocamdată, am ales să înțeleg mai bine sufletul omului ».
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]
-
368). „Cîtă parte de căutare a gloriei, a notorietății depline ... și cîtă parte de sacrificiu nu pot spune" - scrie, analizîndu-i retrospectiv motivațiile, Ion Vianu. În același timp, „cei ce l-au cunoscut în acea vreme citeau pe fața lui dezamăgirea, amărăciunea, dezgustul" (p. 371). Iar fiul descoperă printre hîrtiile rămase de la tatăl său următoarea însemnare tristă: „Am devenit un personaj oficial. Dar inima mea?" (p. 367). Călătoriile exasperante, depărtările de căldura familiei iubite, dorința de a-și îndeplini misiunile și, bineînțeles
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
că, la o asemenea renegare a Maestrului, lipsea cîntecul de trei ori al cocoșului din Evanghelii! In orice caz, „menghina mașinii de zdrobit oameni" (p. 403) funcționa perfect! Exxit Edgar Papu, „domnul Papu", nu fără a lăsa un „sentiment de amărăciune" în sufletul celui care îl admirase și îl iubise, de-a lungul anilor. * 18. Marele merit al volumului de memorii Amor intellectualis pe care Ion Vianu - acest al doilea eminent Vianu - ni l-a dăruit, este prezentarea (și analiza) unor
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
eșuată sub unghi cultural. Chinuit de frica de neîmplinire, Ciprian Măceșaru are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în marginea eșecului presimțit. Straniu e că teroarea pe care i-o dă spectrul ratării nu dă naștere unei răzvrătiri de expresie paroxistică, Ciprian Măceșaru avînd o blîndețe congenitală care îl contraindică pentru
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei probleme, de aceea la lectura aforismelor nu rîzi și nici nu te emoționezi, în schimbi tresari, sau cel mult zîmbești pe sub mustață (cînd e sarcastic) sau cu amărăciune (cînd e cinic). Iată un exemplu de tensiune a proporției care naște un detaliu memorabil: „I-au lipsit cîțiva centimetri pentru a deveni, din cel mai înalt pitic din lume, cel mai scund dintre oamenii normali." (p. 83) Acest joc
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
o ladă s-o pună în cărucior. - Hei, ce faci!? Întreabă soția nervoasă. - Păi, draga mea, e ofertă: cu 20 de lei îmi iau o ladă de bere... - Suntem în criză, dragule, nu ne putem permite! Las-o acolo! Cu amărăciune-n suflet, bărbatul renunță la berea lui preferată și își continuă fără chef plimbarea prin magazin. La un moment dat, ajung la raionul de cosmetice. Femeia apucă o cremă de față din raft și dă s-o bage în cărucior
Bancul Zilei: Soțul e cu soția la cumpărături și vede o ofertă la bere by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62958_a_64283]
-
mândrie încă de la început: un articol din revista noastră de acum un an în care autorul îi făcea de ocară pe mai toți criticii generației lui. Faptul că nici unul dintre împricinați n-a ridicat mănușa îi sporește lui Claudiu Komartin „amărăciunea” mărturisită în articol, dar nu-l împiedică să comită o eroare de logică: „Am senzația că, în ciuda zarvei create în jurul acelui text, nu s-a schimbat nimic”. Care zarvă? Luându-se în serios ca un legislator al literelor, un Maiorescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
impus de la Moscova, dincolo de stupoare cred că obligă orice cetățean conștient al României să-și dea un răspuns ferm la întrebarea: «Mai pot să am încredere în discernământul și în dreapta judecată a președintelui țării?» În ceea ce mă privește, cu o amărăciune pe care nu vi-o ascund, răspunsul este NU", a explicat Radu F. Alexandru. Senatorul PDL a mai precizat că a luat această decizie în urma discursului ținut de Băsescu în Parlament, și care, conform opiniei sale putea fi un discurs
Radu F. Alexandru către Băsescu: apreciez opiniile dumneavoastră despre Istoria modernă a României ca incalificabile şi impardonabile () [Corola-journal/Journalistic/48190_a_49515]