2,642 matches
-
în clipa când regina din Xanten vrea să intre în dom înaintea reginei din Worms. Brünhilda spune că nu se cade ca o soție de vasal să intre în biserică înaintea reginei, la care Kriemhilda o numește pe cumnata sa amantă de vasal. Dânsa este convinsă că Siegfried a fost primul bărbat din viața Brünhildei și, drept dovadă, arată inelul și centura pe care le adusese cu sine. Siegfried este silit să dea explicații pentru purtarea neobrăzată a nevestei sale. El
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană numită Dyveke Sigbritsdatter, care a devenit amanta lui, în 1507 sau 1509. Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de "Herredag" sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
teme să-și aplice autoritatea la marginile ei extreme. La 12 august 1515, Christian se căsătorește cu Isabella de Burgundia, nepoata lui Maximilian I, Împărat Roman. Dar el nu va renunța la legătura sa cu Dyveke; doi ani mai târziu, amanta sa moare în circumstanțe suspecte. <br>
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
bogate. În 14 aprilie 1659, Barbara s-a căsătorit cu Robert Palmer împotriva voinței familiei lui. Palmer era catolic. Barbara și Roger nu s-au înțeles și în 1662 s-au separat, fără să obțină însă divorțul. Barbara e devenit amanta lui Carol al II-lea în timp ce trăia încă cu soțul ei, iar Carol era încă în exil, la Haga. Familia Palmer, împreună cu un grup de nobili fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată pentru serviciile ei, Carol al II-lea, în 1661, l-a făcut pe Robert Palmer baron de Limerick și conte de Castlemaine. În 1662, Barbara ca amantă a regelui, avea mai multă influență la curte decât regina Ecaterina de Braganza. Astfel, Barbara a decis să nască cel de-al doilea copil la Hampton Court, în timp ce regele și regina erau plecați în luna de miere. Unul din cei
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
cu gentilețe i-a spus că într-o zi va fi și ea bătrână. Antipatia lui pentru ea, era provocată de faptul că prin căsătorie, Barbara era verișoară cu el, iar el personal, se simțea jenat de rolul ei de amantă. Dar curând situația ei a început să oscileze: se zvonea că regele are o relație cu Frances Stewart. În decembrie și-a anunțat convertirea la catolicism. Istoricii nu sunt de acord asupra motivului aceste convertiri. Unii cred că a făcut
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
al II-lea a numit-o baroană de Nonsuch, contesă de Southampton și ducesă de Cleveland. Dar nimeni la curte nu înțelegea semnificatul acestui gest: era unul din numeroasele favoruri sau era un cadou de adio. În timp ce regele avea alte amante, Barbara la rândul său avea alte relații amoroase. Printre noii săi amanți s-a numărat și verișorul ei de-al doilea John Churchill. După "Test Act" (Actul de Mărturisire), regele s-a debarasat de Barbara, care fiind catolică nu avea
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
s-a numărat și verișorul ei de-al doilea John Churchill. După "Test Act" (Actul de Mărturisire), regele s-a debarasat de Barbara, care fiind catolică nu avea dreptul să dețină funcții la curte, iar Louise de Kérouaille a devenit amanta oficială a regelui. În 1676 Barbara a plecat la Paris împreună cu ultimii patru copii, dar patru ani mai târziu s-a întors în Anglia. S-a împăcat cu regele și se aflau împreună cu o săptămână înainte de moartea lui Carol al
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
cu picturi murale de la sfârșitul secolului 15. După 1642, această parte a mănăstirii a fost transformată prin lucrări de amploare în palat nobiliar. Din această perioadă se păstrează în interior stucaturi valoroase. Între anii 1739-44 a locuit aici Hedvig Taube, amanta regelui Frederic I. În 1759 a devenit casă parohială în parohia Riddarholmului. Parohia s-a desfințat în 1807 iar clădirea a fost amenajată pentru învățământul gimnazial începând cu anul 1821. În 1854 gimnaziul a fost extins și în clădirea de
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
pentru a-i cere o explicație. Situația se precipită prin sosirea lui Vercingetorix și a lui Franzi. Cu prezență de spirit, contele îl roagă pe ministru s-o prezinte pe metresă drept soția lui. Cum acesta înțelesese că Gabriela este amanta contelui, i-o prezintă lui Franzi drept soția sa și pleacă cu Gabriela lăsându-l pe Eduard cu Franzi. Primul act se termină, astfel, sub semnul unei furtuni în dezlănțuire. ACTUL AL II-LEA se petrece la recepția contelui Bitovski
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
scrie despre un astfel de caz: Deschid imensa carte de opt sute de pagini consacrată lui Bertolt Brecht. Autorul, profesor de literatură comparată la Universitatea din Maryland, după ce demonstrează cu lux de amănunte josnicia sufletului lui Brecht (homosexualitatea disimulată, erotomania, exploatarea amantelor care erau adevăratele autoare ale pieselor sale, simpatiile prohtileriste, simpatiile prostaliniste, antisemitismul, înclinația spre minciună, răceala inimii) ajunge în sfârșit (capitolul 45) la trupul său, mai ales la mirosul lui urât, pe care-l descrie într-un întreg paragraf; pentru
Câți de Brecht? () [Corola-website/Science/295698_a_297027]
-
cianură de potasiu. Motivul uciderii acesteia era faptul că el vânduse arme defecte unor lideri africani. Lecomte nu este conștient de faptul că aceasta urma să fie o crimă reală. În plus, Grégoire este un afemeiat care are mai multe amante și o prietenă geloasă pe nume Josyane Leblanc, de profesie agent de parcare, care îl urmărește împreună cu colegele ei. În același timp, deoarece Barberini era urmărit, pe urmele lui intră poliția care-l confundă cu criminalul Moskowitz. O polițistă este
Umbrela lui Gregoire () [Corola-website/Science/325825_a_327154]
-
devenit Prințesă de Asturia. În 1621, anul nașterii primului copil al cuplului, cei doi au urcat pe tronul Spaniei după moartea regelui Filip al III-lea al Spaniei. Noua regină a Spaniei era conștientă de faptul că soțul ei avea amante. Elisabeta însăși a fost subiectul unor zvonuri legate de relația ei cu poetul Peralta. Poetul a fost ucis iar responsabilitatea pentru moartea sa a fost împărțită între Filip al IV-lea și Ducele de Olivares (la acea vreme prim ministru
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
Henric al VII-lea al Angliei, din John Beaufort, primul Conte de Somerset, unul dintre copiii nelegitimi ai Prințului John de Gaunt, primul Duce de Lancaster (al treilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea al Angliei), conceput cu amanta sa, Katerina Swynford. Descendenții unui copil nelegitim regal englez nu ar putea avea în mod normal nici o pretenție la tron, însă situația s-a complicat atunci când Gaunt și Swynford s-au căsătorit în cele din urmă în 1399, când John
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
fost niciodată încoronată ca regină a Poloniei). Christiane Eberhardine a devenit electoare când Augustus și-a succedat fratele ca elector în 1694. La carnavalul sărbătorit cu acestă ocazie, când membrii curții au mers prin Dresda îmbrăcați ca zei și zeițe, amanta soțului ei, Maria Aurora von Königsmarck, a participat la procesiune conducând trăsura lui Apollo îmbrăcată ca zeița Aurora, în timp ce ea a participat cu un rol minor ca fiind una dintre fecioarele vestale escortând pe zeița Vesta. În 1696, Christiane Eberhardine
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
IV-lea al Spaniei, în 1660. Reacția lui a fost aceea de a-și găsi compensații în altă parte. Asemenea bunicului său, Henric al IV-lea, Ludovic avea un mare apetit sexual și s-a bucurat de favorurile mai multor amante, având numeroși bastarzi. Trei femei au fost recunoscute în mod deschis, succesiv, în calitate de amante principale: blajina și neștiutoarea Louise de la Vallière, inteligenta și intriganta Françoise-Athénaïs de Montespan și autoritara, dar rezervata Françoise de Maintenon. Fiecare amantă a fost mai vârstnică
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
găsi compensații în altă parte. Asemenea bunicului său, Henric al IV-lea, Ludovic avea un mare apetit sexual și s-a bucurat de favorurile mai multor amante, având numeroși bastarzi. Trei femei au fost recunoscute în mod deschis, succesiv, în calitate de amante principale: blajina și neștiutoarea Louise de la Vallière, inteligenta și intriganta Françoise-Athénaïs de Montespan și autoritara, dar rezervata Françoise de Maintenon. Fiecare amantă a fost mai vârstnică decât predecesoarea sa și a intrat în grațiile regelui în timp ce făcea parte din anturajul
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
de favorurile mai multor amante, având numeroși bastarzi. Trei femei au fost recunoscute în mod deschis, succesiv, în calitate de amante principale: blajina și neștiutoarea Louise de la Vallière, inteligenta și intriganta Françoise-Athénaïs de Montespan și autoritara, dar rezervata Françoise de Maintenon. Fiecare amantă a fost mai vârstnică decât predecesoarea sa și a intrat în grațiile regelui în timp ce făcea parte din anturajul predecesoarei. După moartea Mariei Tereza în 1683, Ludovic s-a căsătorit cu doamna de Maintenon și sub influența ei dură n-a
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
intrat în grațiile regelui în timp ce făcea parte din anturajul predecesoarei. După moartea Mariei Tereza în 1683, Ludovic s-a căsătorit cu doamna de Maintenon și sub influența ei dură n-a mai avut aventuri extraconjugale. Cu toate că Ludovic își răsplătea material amantele, relațiile sale cu femeile arată că era cât se poate de egoist. Este tipic comportamentul său din 1667, când și-a obligat doamnele să meargă cu el în campania din Flandra. În caleașca regală călătoreau regele, regina, Louise de la Vallière
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
ei s-au stabilit în modesta casă a părinților lui Cuza, Ion și Sultana, din Galați. Deși soția sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis. A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, "„i-a
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor"“. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov. A fost instituită o locotenență domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
este cea mai notabilă și lungă rivalitate din istoria serialelor de televiziune americane. Jill Foster era o manichiuristă observată de Katherine Chancellor, o femeie de patruzeci de ani a cărui mariaj este nefericit. Angajată ca damă de companie, Jill ajunge amanta lui Phillip Chancellor II, soțul lui Katherine. Foarte turmentată, Kay semnează actele de divorț, pentru ca la întoarcerea din străinătate a lui Phillip să-i spună că nu poate trăi fără el. Katherine conducea mașina în care se afla și Phillip
Tânăr și neliniștit () [Corola-website/Science/309499_a_310828]
-
nu-l lăsă să intre, plin de sângele rudei si stăpânului său și-i declară că nu va putea pătrunde sub bolțile sfinte atâta vreme cât asasinii nu vor fi pedepsiți și Theophano nu va fi alungată din palat. Între tron și amantă, Tzimiskes nu ezită nici o clipă. El negă, cu nerușinare, participarea lui la crimă și pentru a se desvinovății mai bine, conform ordinelor lui Polyeuct, denunță pe complici și o sacrifică pe Theophano. Ea visase să se căsătorească cu omul pe
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
fiind asigurată de Valentin Todercan. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A. În perioada 1991-1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi "Așteptându-l pe Godot", "Cântăreața cheală", "Iosif și amanta sa", "Pescărușul", "Chirița în provincie", "Regele moare", "Voci în lumina orbitoare" - spectacole premiate în toate colțurile lumii, din Franța până în Japonia. În 1994 teatrul a fost invitat să participe la Festivalul de teatru de la Avignon (Franța) cu trei spectacole din
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
actori, Mărgelatu deduce că ostaticii sunt ținuți la teatrul Momolu. El ajunge acolo, dar actorii și Agatha fug cu prizonierii cu o altă trăsură. Mărgelatu își dă seama că ostaticii au fost duși probabil la sediul Consulatului austriac, Agatha fiind amanta lui Albert, secretarul consulului. În aceeași seară, locotenentul Deivos este vizitat de Iordache Despa, cumnatul lui Rosetti, care venise într-o misiune secretă de la Viena. El îi aduce la cunoștință că Wilensdorf era o momeală pentru a-i pune pe
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]