844 matches
-
de an tu renaști în speranțe de veacuri Și ne cânți simfonii cu balsame de leacuri. Tu vorbești de cocori, fulguind zbor de fluturi, Revărsând în neliniști cor răboinic de cânturi, Și zâmbind te mai superi peste zile iernoase Ce amarul și-l frâng, arse focuri în case. În genunchi de păduri tu te sprijini de cer Și în suflul de verde moartea pleacă stingher, Arzi buchete în suflet, le respiri tineresc, Și albești întuneric, focu-acesta-i firesc. Dintre tot și nimic
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
o primesc că dar la sfânt altar, Iar dacă jertfă mea va fi cuiva povața Cu bucurie o primesc, nu vă fi-n zadar! Eu am venit să-mi schimb destinul Suferinței în bucuria de-a trăi, Îmi voi sorbi amarul, precum cafeaua, din preaplinul Sorții și mierea iubirii tale, mi-o va îndulci! Îți mulțumesc, mereu mi-ai fost alături, Știu că-i greu micile mele nebunii să le-nțelegi, Tu crezi în visul nostru și poezie-mi dăruiești Cu-
POEZIE-MI DĂRUIEŞTI, CU-A TA IUBIRE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369283_a_370612]
-
Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Cumplita soartă-i ca un blestem, De când pe-ai țării umeri dalbi Curg râuri din lacrimi, ce-ncet gem, Prin vremuri ce i-au nins perii albi! Din dureri și-amaruri în suflet, Strânse toate la pieptu-i cald, Răsună-n depărtări un cuget În care speranțe se scald... Din secole întregi în flăcări, Trecut-au ani în zbor, pe rând, Și doruri s-au stins, sfârșind în zări, Pe aripi purtate
LACRIMI CURG PE-AI ŢĂRII OBRAJI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374154_a_375483]
-
E tare frig! Sunt minus zece grade, Mai că nu-ți vine ca să ieși din casă, Dar ca un om creștin și cumsecade, Pornesc la drum pentru că mie-mi pasă! Îmi pasă de sărmani, de toți aceia Ce-și plâng amarul, văduve, orfani, De cei ce nu mai au în ochi scânteia, Căci au pierdut-o prin troieni de ani. Îmi pasă de bolnavii din spitale, Bătrâni uitați în case de chirpici, De cei căzuți și părăsiți pe cale, De oropsiți, că
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
mai sigur orișicând Vom renaște-n cev-anume, Vom renaște-n vis pierdut Undeva la țărm cu soare Și din toate ce-am avut Dragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziu Poate te simți răstignită, Părul tău e argintiu De amaruri cotropită, Răstignită-n seri târzii Undeva la mal de lume, Dragostea vrea sa revii Să o duci în loc anume, Într-un loc plin de amor, Într-un loc plin de iubire, Să poți spune tuturor: -Ne-am întors din rătăcire! Valer
UNDE EȘTI IUBIREA MEA? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362202_a_363531]
-
30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din ceruri vin că un nebun, Sunt eu un dac ,sunt un străbun, În țara noastră să impun O lege!.. Care doar natură o înțelege! Voi care umpleți, doar buzunarul, Nu știți durerea și amarul, Codrilor pe care i-ați ucis!... Aici trăiau bunicii voștrii în paradis Nu se gândeau la bogăție, Tăiau copaci să-și facă loc Seară de frig să facă foc Era pământul pură armonie, Sufletul lor era făclie, Era credință în
MESAJ DIN CERURI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378765_a_380094]
-
Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
și să remarc, cu tristețe evidentă pe chipul său parcă sculptat în marmoră albă, impunătoare ca aspect general, suplă, chiar subțirică, deși cred că adunase în jur de 40 ani. Arăta foarte bine. Atâta doar că se citea cu ușurință amarul din sufletul său, din întreaga sa ființă; în atitudine, în voce și felul de a vorbi, în privirile, când sfredelitoare și când cenușii, încărcate de tristețea covârșitoare ce parcă-i încovoia umerii sub pardesiul descheiat și pălăria neagră neatent așezată
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
s-a făcut ca "Presa". Dac-ați face-o încai din ironie n-am zice nimic. Dac-ați zice de ex.: "Arab-Tabia? La Paștile calului, dar uite temenele plecate de la Taikunul Japoniei" am râde și noi de ne-am uita amarul. Dar a vorbi serios și cu fraze retorice de asemenea nimicuri, a face o sfară lungă de articol de fond din ceea ce e propriu cel mult pentru o notiță la cronica zilei e ceva la care nu ne-am fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
après des paradis et du cire ") " essaims soupirant après l'éden et le ciel " (Timp fără patrie/Temps apatride) (Poncet, 1996 : 180). Le nom " ceară " (" cire ") du texte source est traduit, inexplicablement, par " ciel ". " [...] și cald din temelii tresar/de-amarul tinerelor mele pătimi. " " Et tout d'un coup mon cœur frémit/De l'amertume entière/De mes passions d'antan. " (Mugurii/Leș bourgeons) (Romanescu, 1998 : 38). Leș passions présentées par le moi lyrique șont évoquées au présent ; la sensation elle-même
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului; se bea masiv mai ales votcă, dar și
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
omeniei, Morții se cuvin cu [morții], viii se cuvin cu viii. Cum? pe-acesta-l mână moartea pe o mare fără țărmi, Sufletu-i cuprins de moarte, trupul lui mâncat de viermi, Și viteazu-acesta mândru... să nu-l știe nime, nime Cât amarul lui de suflet au avut o adâncime. Pentru-acesta nu-i dreptate, nu-i în toată lumea nime Ca mizeria-i întreagă să o simtă-n adâncime. Tineri, alergați la jocuri și petreceți cum vă place, Ce vă pasă de mormântul unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea morții mă atingă, Decât amoru-mi să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să meargă Voinic să s-arate. MARIA Cum vei putea să cânți vodat Unde se șterge semnul urmei {EminescuOpVIII 410} Neauzind talanga turmei Ș-al câinilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii, Iubiții ochi, ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - luminoșii. MARIA Veni-vor zâne de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât iubirea-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
10). Datorită mărturiei Părintelui Bisericii siriene, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor e Bardesan din Edesa, iar activitatea lui a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cântării gândul său eretic. Astfel de imnuri erau probabil citite încă în vremea lui Efrem în Siria, deși conținutul lor eterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
printr-o sintagmă foarte apropiată, ca în invocația: „Ci jalea unei lumi, părinte, / Să plângă-n lacrimile mele” (Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
care, fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să se facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
10). Din mărturia Părintelui Bisericii siriace, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor este Bardesan din Edesa, a cărui activitate a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cîntării gîndul său eretic. Astfel de imnuri erau probabil citite în Siria încă în vremea lui Efrem, deși conținutul lor heterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a reinventat deși un suflet suferind Din vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții... Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă! E boală grea și fără leac și zilele și le înnoadă, Le face lanț greu la picioare
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
scris și s-a reinventat deși un suflet suferindDin vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind.Ce nălucire efemeră este secunda răstignităPe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită !Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții...Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă!E boală grea și fără leac și zilele și le înnoadă, Le face lanț greu la picioare
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
cel care a învățat cum, a demonstra numai dacă există conștiința mecanismelor generate, a gândi pentru alții doar cel care poate duce povara efectelor, a acuza și lăuda, a iubi și urî, a nega și afirma numai după ce ai gustat amarul fiecăreia dintre ele - acestea sunt etape obligatorii în drumul spre exprimare. Cultura penuriei: bunuri, strategii și practici de consum în România anilor ’80tc "Cultura penuriei\: bunuri, strategii Și practici de consum în România anilor ’80" Liviu Chelcea Puiu Lățeatc "Liviu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
77), 25 iun. 1949 48. A. Ciurunga. - Întâia nuntă. La Gospodăria Agricolă Colectivă din Zăbrani-Arad, s-a sărbătorit prima nuntă În sânul membrilor ei. În: Contemporanul, 81 nr. 172, 20 ian.: „Astfel au trecut doi ani până când s-a spart amarul Frații noștri din Zăbrani șters-au dintre ei hotarul. Cine vrea un căpătâi, să semneze ici hârtia». A semnat Andrei Întâi Iar În urma Iui Măria. Și gospodăria lor - una peste tot ogorul - A pornit de-atunci cu spor Să-și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]