768 matches
-
în slujba Domnului când îi încalcă toate poruncile. Pasiunile noastre, ambițiile, avariția, iubirea și resentimentele etc. au o atât de mare subtilitate metafizică și o elocvență atât de puternică, încât se insinuează în intelect și în conștiință și le convertesc. Ambivalența acestei evaluări, caracteristică abordării oricărei națiuni în chestiunea puterii este, încă o dată, inerentă înseși naturii politicii internaționale. Națiunea care renunță la ideologii și afirmă deschis că dorește puterea și că se va opune unor aspirații asemănătoare ale altor națiuni s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Astfel, deși exercită o influență unificatoare față de statul-națiune, având în vedere scopul suprem al unei comunități globale, ele sunt sortite, cel puțin pe termen scurt, să întărească forțele de divizare. Instituțiile de asistență economică și tehnică evită în mare măsură ambivalența regionalismului, pentru că asistența pe care majoritatea dintre ele o oferă este, cel puțin potențial, globală ca arie de acțiune. Totuși, ele nu au un conținut delimitat din punctul de vedere al domeniului, scopului și procedurilor. Astfel, influența lor asupra unificării
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de conducere. Serge Moscovici, un bun cunoscător al psihologiei șefului charismatic, crede că puterea liderului charismatic se află, pe de o parte, în faptul că harul charismatic, o dată recunoscut, acționează ca un placebo simbolic, iar pe de altă parte, în ambivalența sentimentelor pe care le generează carisma. El nota: # Carisma este în același timp o grație și un stigmat. Ea conferă celui care o posedă semnul unei valori extraordinare, dar și marca unui exces, a unei violențe intolerabile..., toate aceste semne
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
autonomia, nici inițiativa partenerului. Acesta este universul dominatorilor și supușilor (servitorilor), al superiorității și inferiorității, al coerciției și subordonării. O altă formă este cea în care persoana aflată în poziția de inferioritate manifestă o personalitate concomitent pasiv‑agresivă, deci o ambivalență. Nevrând să se arate deschis în dezacord, o asemenea personalitate inventează diferite maniere de a rezista la autoritate: încăpățânare, uitări oportune, ineficacitate deliberată, disimulări. O a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o sursă a conflictului. De aici nu trebuie să deducem că orice incompatibilitate generează un conflict. Glasl (1999, apud Bogáthy, 2002, pp. 22-24) arată că în domeniul cognitiv există diverse contradicții logice, diferențe semantice, în cel afectiv, opoziții emoționale sau ambivalența sentimentelor, în domeniul volitiv și în cel comportamental pot exista antagonisme intenționale sau incidente fără ca acestea să fie obligatoriu și conflicte, dar cu posibilitatea de a degenera în conflicte Și în acest caz, distincția operată între anumite forme de incompatibilități
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persista și va deveni chiar imposibil de rezolvat. De aceea, pentru partizanii acestor modele, evitarea sau reducerea conflictului este preferabilă conflictului în sine, cu atât mai mult cu cât ei susțin și nocivitatea conflictului. Contrar acestor opinii, cercetătorii au argumentat ambivalența conflictelor, deci faptul că dispun atât de efecte nocive, distructive dar și favorabile, constructive, ele fiind văzute ca adevărate „surse ale creativității”. Așadar ne interesează nu doar evitarea și eliminarea conflictelor, ci și generarea și menținerea lor (evident, în anumite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Jean Stoetzel În mai multe dintre scrierile sale, de trăsătura de personalitate ăcare este mai generală și, se presupune, mai stabilă ă și se diferențiazăîn funcție de o componentă afectivă, În registrul lui „pro” și „contra”, cu multe nuanțe Însă, cu ambivalențe sau incertitudini legate de sursele și de canalele de informare. Îi corespunde „o structură care Înglobează, integrează și direcționează”, propice, după cum au arătat Muzafer Sherif, Theodore Newcomb sau Seymour Lipset, dezvoltării funcțiilor cognitive sau apariției unor sisteme de valori. ν
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de cuvântul ebraic hesed, care Înseamnă bunătate și compasiune, dar și rușine și crimă. Omul despuiat, fără drepturi și lipsit chiar de „dreptul de a avea drepturi”, căci acesta aparține doar cetățenilor naționali, care au dreptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea devine cerc de fier al terorii din care nu se mai poate ieși, căci În acest cerc, sălbaticul, adică omul modern, continuă să trăiască În sine Însuși. Interioritatea inimii este echivalentă cu nelimitarea sa sau cu o logică a ambivalenței. Astfel, compasiunea, care este un sentiment pozitiv, devine cruzime atunci când se dezvăluie În legătură cu nefericiții În general. Deasemenea, atunci când inima, sediul sincerității intențiilor, se manifestă În public, În general devine suspectă de ipocrizie. Ceea ce a dus, În timpul Revoluției franceze, la lunga
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau Philippe de Schoutheete). Particularitățile Franței au justificat apariția unor demersuri specifice, analitice (Tzvetan Todorov) sau practice (Jean-Louis Amselle). Pentru a ne desprinde și mai mult din capcanele modei și ale demagogiei, ar trebui să putem elimina o serie de ambivalențe. Astfel, atunci când se afirmă că un anumit grad de diversitate este necesar pentru supraviețuirea unei comunități, cercetătorii se referă probabil la un argument de ordin genetic, bazat pe considerații de natură paleontologică. Or, această argumentație, care are adesea ca obiectiv
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor. Incertitudinea și analiza anxioasă de sine pe care o implică ea caracterizează o experiență numită stare acidă (Seca, 2001), care formalizează recunoașterea socială, devenirea publică a unei minorități anomice. Această stare se caracterizează prin două trăsături esențiale: a) o ambivalență În desemnarea scopurilor și, mai ales, a codului unei minorități; b) o experiență modernă a transei (sau efervescență socială), adică a socializării unei senzații, a unei emoții (ca și a unui cod muzical confuz) care nu capătă sens decât devenind
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul conativ) care ar trebui să decurgă, direct sau nu, din prejudecată sau care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
foarte ridicat sau foarte scăzut la chestionarele cu privire la prejudecăți. S-a descoperit existența unei utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de elaborare a cunoștințelor, legat de anumite caracteristici personale, cum ar fi ambivalența față de părinții autoritari, Însoțită de o admirație excesivă și de un transfer al agresivității refulate asupra unor grupuri exterioare minoritare. Într-adevăr, părinții autoritari, care exercită o mai mare presiune disciplinară și au o conduită rigidă, pot genera sentimente negative
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența acestor atitudini și Înclinații „normale” este astfel recunoscută, dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive În ceea ce privește eficiența condamnărilor posibile. Optimismul istoric, altfel spus bucuria de a fi intrat În era postrasistă, lasă să se Întrevadă un pesimism antropologic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
teleologică a istoriei, este asociat la părintele Daniélou cu ceea ce el numește misterul istoriei. Dacă sensul nu poate fi deslușit decât abia la sfârșit, misterul istoriei ar putea fi descoperit treptat, din punerea cap la cap a kairoi-lor și din "ambivalența timpului istoric, conjugată cu progresul secret, invizibil, al cetății lui Dumnezeu"82. Teologia creștină a istoriei susține, prin manifestările Providenței divine, prin taina Întrupării și, nu în ultimul rând, prin puterea credinței, că istoria are sens. Și adevăratul sens al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
analiză genomică a fost decisiv pentru descifrarea proprietăților genei p53. Astfel, cu ajutorul acestora, s-a identificat mecanismul molecular din sindromul Li-Fraumeni și s-a evidențiat rolul genei p53 în oncogeneza umană. Gena normală p53 are rol de supresor al tumorigenezei. Ambivalența funcțională a genei p53 face ca atunci când este 1. Imunogenetică și Oncogenetică 361 normală, să îndeplinească funcția de genă supresoare de tumori, iar când ea însăși suferă mutație să devină oncogenă celulară. Alterările structural-funcționale ale genei p53 ocupă un loc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
identificată și proteina P18, numită încă stathmin, care interferă cu polimerizarea tubulinelor, componente ale fibrele fusului de diviziune. Această proteină este activată prin defosforilare și inactivată prin fosforilare și este implicată în dinamica cromozomilor în trecerea de la Metafază la Anafază . Ambivalența în expresia genică apare nu numai în cazul genei p53, ci și în cazul altor gene care pot funcționa deopotrivă ca gene supresoare ale creșterii tumorale, dar și ca protooncogene, cu potențial de a fi convertite în oncogene celulare dacă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
deopotrivă ca gene supresoare ale creșterii tumorale, dar și ca protooncogene, cu potențial de a fi convertite în oncogene celulare dacă suferă alterări structurale și funcționale. Protooncogenele c-erb A, max, fos B, pkc, c-abl, ret și c-H-ras manifestă o asemenea ambivalență a expresiei lor. În condiții normale, proteinele codificate de protooncogene au rol în desfășurarea unor procese celulare fiziologice normale, legate de citodiferențiere și morfogeneză. Ele sunt componente ale sistemului intracelular de semnalizare, acționând ca activatori sau, după caz, ca inhibitori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
normale, proteinele codificate de protooncogene au rol în desfășurarea unor procese celulare fiziologice normale, legate de citodiferențiere și morfogeneză. Ele sunt componente ale sistemului intracelular de semnalizare, acționând ca activatori sau, după caz, ca inhibitori ai proliferării celulare, depinzând de ambivalența expresiei lor ca și de contextul spațio-temporal al evenimentelor celulare, exemplul tipic fiind cel al produsului protooncogenei c-abl. Când protooncogenele, cu valoare de gene ambivalente suferă modificări, ele devin variante modificate transduse de retrovirusuri și acționează ca inductori eficienți ai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Multă vreme aceasta a reușit controlarea acestei tensiuni și obținerea anumitor beneficii politice, promovând o opțiune sau alta, potrivit necesităților momentului. Dificultățile pe care le întâlnește din 2005 Alianța pentru Stânga Democratică fac să se vadă limitele acestei tactici oscilante: ambivalența întreținută de-a lungul anilor a sfârșit prin a nemulțumi partizanii ambelor abordări. Partidul Socialist Maghiar (MSzP) și Partidul Social Democrat Ceh (CSSD) au un profil mai omogen și ocupă încă de la originile lor o poziție reorientată în cadrul clivajului. Aceeași
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a evreității), și, treptat, a început să prelucreze literar frânturi din viața cotidiană a evreilor din suburbia sa din Newark, "într-o oscilație perpetuă între supunere și revoltă, nevoia de evadare în necunoscut și contra-reveria ancorării în familiar, activând acea ambivalență ce-i va stimula imaginația mulți ani de-atunci înainte". Textul-pivot al volumului este, fără îndoială, nuvela titulară. Povestea de dragoste între Neil Klugman, un tânăr evreu, bibliotecar în Newark, și Brenda Patimkin, fiica unei familii evreiești bogate, dezvoltă o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
faptul că mama îi aduce un buchet din florile pe care atât ea, cât și fiica, le detestă, dobândește în ochii celei din urmă proporții enorme. Episodul autopsierii cadavrului tatălui în curtea casei este un nou prilej de a expune ambivalența epuizantă a sentimentelor fiicei - vinovăția și suferința că nu a putut gestiona diferit relația cu un tată blocat în mania lui religioasă, dar și ciudatul curaj, învecinat periculos cu satisfacția inconștiență a eliberării, de care a dat dovadă asistând la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Theodor Codreanu câteva gânduri de completare: astfel, descompunerea (putrefacția) este un simbol alchimist, o poartă (sau o condiție) necesară înălțării la cer. De asemenea, oglinda nu admite doar un aspect reflexiv și un spirit narcisiac, ci și un element religios. Ambivalența simbolisticii oglinzii (laic și profan) pretinde similitudinea dintre creația naturală care e o imagine în oglindă a naturii divine. Oglinda spune adevărul "Cuique suum reddit" și "Întoarce fiecăruia ce-i dă". Complexul bacovian, așa cum îl denumește, îl descrie și îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceleași" (p. 193). Urmărind astfel cele patru coordonate implicite tradiție/tradiționalism, modern/ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun o ambivalență specifică, în sensul că, luate în considerare în perechi, sunt atât antagonice, cât și complementare. Dacă în bătălia clasicilor cu modernii, cei din urmă erau reprezentați prin intermediul metaforei piticilor așezați pe umerii uriașilor, se pare că transmodernismul este ceva mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia în matca istoriei occidentale. Apoi, cu câteva excepții (Constantinescu, 1928; David, 1937), toate celelalte manuale afișează o ambivalență față de momentul 1600 în istoria românilor: chiar dacă există un consens unanim asupra faptului că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu a fost motivată de idealuri naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]