756 matches
-
de a-l pândi neîncetat. În piesele de interior, oglinda este exploatată la maximum: Deborah Warner, de pildă, instala în casa Heddei Gabler o imensă oglindă, care-i permitea acesteia să dețină o veritabilă poziție de control. Oglinzile seduc prin ambivalența lor: pe de o parte, ele aparțin decorațiunii interioare, participă la o logică a habitatului; pe de altă parte, facilitează exercitarea supravegherii. Oglinzile au, simultan, valoarea unui indiciu realist și pe aceea a unui instrument de supraveghere polițienească. În Gaițele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
urmărește fiecare pas (și, evident, cu speranța că o să izbutească să i se sustragă; chiar și controlul generează rezistență... cu tot caracterul lui „divin”). Pe scurt, la nivel global, omul modern se vede supus deopotrivă ubicuității controlului și insularizării supravegherii. Ambivalența acestei bipolarități devine evidentă de îndată ce observăm modul în care cinematograful și teatrul se poziționează în raport cu perechea control/supraveghere. Cele două arte se despart în acest punct, ca și cum fiecare dintre ele ar presupune că se poate împlini mai bine adoptând o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet sau supravegherea generalizată 93 Tartuffe sau dubla supraveghere 103 Școala femeilor sau îngrădirea securitară 109 Britannicus sau supravegherea totalitară 112 Disputa sau supravegherea-cadru 120 Creditorii sau spațiul-capcană 123 Piedica sau supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
toate sistemele sociale. Dată fiind menirea sa, un filosof va fi critic chiar și în Rai. Semn că multe din problemele pe care le dezbate cu sârg sunt născute din felul său de-a vedea, devenit mod de-a fi. * Ambivalența implică relativismul. Însă relativismul nu presupune ambivalența, ci indiferența. Căsnicia implică și posibilitatea de a trăi alături de celălalt, adică indiferent față de el. * Natalitatea e în continuă scădere datorită faptului că nu mai avem unde să ne trimitem copii de acasă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un filosof va fi critic chiar și în Rai. Semn că multe din problemele pe care le dezbate cu sârg sunt născute din felul său de-a vedea, devenit mod de-a fi. * Ambivalența implică relativismul. Însă relativismul nu presupune ambivalența, ci indiferența. Căsnicia implică și posibilitatea de a trăi alături de celălalt, adică indiferent față de el. * Natalitatea e în continuă scădere datorită faptului că nu mai avem unde să ne trimitem copii de acasă; televizorul îi ține captivi în fața sa împiedicând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Este și o chestiune de conștiință, În care conștiința morală se confruntă cu conștiința perversă. A face bine sau a face rău sunt „dispoziții” egal posibile ale persoanei umane. Opțiunea este, de fapt, nu atât alegere, cât mai ales În funcție de „ambivalența” persoanei care Înclină către bine sau către rău, fie din considerente morale, fie sub imperiul pulsiunilor sale primare. Fiecare dintre noi simțim această „oscilație” interioară. „Nu binele pe care vreau să-l fac Îl fac, ci răul pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
considerente morale, fie sub imperiul pulsiunilor sale primare. Fiecare dintre noi simțim această „oscilație” interioară. „Nu binele pe care vreau să-l fac Îl fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac Îl fac” spune Sfântul Pavel. Aceeași ambivalență o Întâlnim și la Mephistopheles care Îi spune lui Faust (Goethe, Faust, IĂ: O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este dirijată, vectorializată de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
într-o descriere detaliată a procedurilor clinice. Definiția considerată cea mai completă de către aceștia este următoarea: Interviul motivațional este o directivă, un stil de consiliere centrată pe client pentru alegerea schimbării comportamentului, prin ajutarea clienților să exploreze și să rezolve ambivalența. Comparativ cu consilierea nondirectivă, acest instrument este mai mult focalizat și direcționat pe scop. Examinarea și rezolvarea ambivalenței constituie scopurile lui centrale, iar consilierul este în mod intenționat directiv în urmărirea acestor scopuri. Spiritul interviului motivațional Miller și Rollnick (1995
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
este o directivă, un stil de consiliere centrată pe client pentru alegerea schimbării comportamentului, prin ajutarea clienților să exploreze și să rezolve ambivalența. Comparativ cu consilierea nondirectivă, acest instrument este mai mult focalizat și direcționat pe scop. Examinarea și rezolvarea ambivalenței constituie scopurile lui centrale, iar consilierul este în mod intenționat directiv în urmărirea acestor scopuri. Spiritul interviului motivațional Miller și Rollnick (1995) consideră că este vital să se facă distincție între „spiritul” interviului motivațional și tehnicile pe care le recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sunt destul de diferite, în „spirit”, de interviul motivațional, care se bazează pe identificarea și mobilizarea valorilor și a scopurilor intrinseci ale clientului pentru a stimula schimbarea comportamentală. 2. Este sarcina clientului, și nu a consilierului, de a articula și rezolva ambivalența lui sau a ei. Ambivalența ia forma unui conflict între două cursuri ale acțiunii (de exemplu, indulgență versus constrângere), fiecare dintre ele percepând beneficii și costuri asociate cu acestea. Mulți clienți nu au avut niciodată ocazia să exprime adesea elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de interviul motivațional, care se bazează pe identificarea și mobilizarea valorilor și a scopurilor intrinseci ale clientului pentru a stimula schimbarea comportamentală. 2. Este sarcina clientului, și nu a consilierului, de a articula și rezolva ambivalența lui sau a ei. Ambivalența ia forma unui conflict între două cursuri ale acțiunii (de exemplu, indulgență versus constrângere), fiecare dintre ele percepând beneficii și costuri asociate cu acestea. Mulți clienți nu au avut niciodată ocazia să exprime adesea elementele personale confuze, contradictorii și unice
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
constrângere), fiecare dintre ele percepând beneficii și costuri asociate cu acestea. Mulți clienți nu au avut niciodată ocazia să exprime adesea elementele personale confuze, contradictorii și unice ale acestui conflict. 3. Convingerea directă nu este o metodă eficientă pentru rezolvarea ambivalenței. Terapeutul încearcă să fie „de folos” prin convingerea clientului despre beneficiile schimbării. Totuși, este clar că aceste tactici măresc, în general, rezistența clientului și diminuează probabilitatea schimbării (Miller, Benefield și Tonigan, 1993; Miller și Rollnick, 1991). 4. Stilul consilierii este
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Strategiile mai agresive, uneori ghidate de dorința de a „confrunta negarea clientului”, alunecă ușor în mobilizarea clienților de a face schimbări pentru care ei nu sunt încă pregătiți. 5. Consilierul este directiv în ajutarea clientului să examineze și să rezolve ambivalența. Interviul motivațional nu implică formarea clienților în deprinderi necesare pentru a se descurca din punct de vedere comportamental, deși abordările nu sunt incompatibile. Ipoteza operațională în interviul motivațional este aceea că ambivalența sau lipsa de rezolvare este obstacolul principal ce
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în ajutarea clientului să examineze și să rezolve ambivalența. Interviul motivațional nu implică formarea clienților în deprinderi necesare pentru a se descurca din punct de vedere comportamental, deși abordările nu sunt incompatibile. Ipoteza operațională în interviul motivațional este aceea că ambivalența sau lipsa de rezolvare este obstacolul principal ce trebuie depășit în declanșarea schimbării. 6. Ușurința de a se schimba nu este o trăsătură a clientului, ci un produs fluctuant al interacțiunilor interpersonale. Terapeutul este, de aceea, foarte atent și răspunzător
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Cadrul IM se potrivește cel mai bine cu opinia că schimbarea clientului este cel mai bine stimulată prin întărire pozitivă. Stilul consilierului IM este persuasiv, dar nu coercitiv, uneori provocator, dar niciodată încărcat de argumente. Interviul motivațional acordă prioritate rezolvării ambivalenței. Așa cum s-a menționat mai sus, în abordarea IM, clienții sunt văzuți, în general, ca având percepții ambivalente despre schimbare. Miller și Rollnick (1995) consideră că s-a acordat mai puțină atenție, în general, rezolvării ambivalenței clienților, decât este optim
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
motivațional acordă prioritate rezolvării ambivalenței. Așa cum s-a menționat mai sus, în abordarea IM, clienții sunt văzuți, în general, ca având percepții ambivalente despre schimbare. Miller și Rollnick (1995) consideră că s-a acordat mai puțină atenție, în general, rezolvării ambivalenței clienților, decât este optim. Teama în aceasta privință este motivată de faptul că, adesea, clienții au sentimente mixte despre efectuarea schimbărilor, iar consilierul care presează un client să facă schimbări imediat riscă; a) să provoace rezistența clientului; b) să promoveze
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a împărtăși experiențele clientului. Este important faptul că, atunci când clienții percep empatie din partea unui consilier, ei devin mai deschiși la provocările ușoare ale consilierului despre problemele stilului de viață și convingerile în legătură cu folosirea drogurilor. Clienții devin mai maleabili în ceea ce privește examinarea ambivalenței lor în legătură cu schimbarea și este mai puțin probabil să apere idei, precum negarea propriilor probleme, reducerea folosirii versus abstinență etc. Pe scurt, înțelegerea corectă de către consilier a experienței clientului facilitează schimbarea. 2. Sprijină autoeficiența. Convingerea clientului că schimbarea este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
practicieni se referă la observarea clienților. Dacă în decursul ședinței se ceartă în mod constant, nefiind de acord sau ignorând terapeutul, atunci ceea ce face acesta nu funcționează. Este un semnal că trebuie schimbate metodele. Aceasta poate fi pur și simplu ambivalență. Dar dacă acest lucru se întâmplă constant, atunci se pot aduce argumente pentru schimbare și clientul este pur și simplu de acord. E momentul concentrării pe ascultarea clientului în cele din urmă, iar dacă acesta nu se mai întoarce la
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cum ele ne conduc către centrul domeniului, Yourcenar nu va fi consecventă în atitudini și nu va prezenta coerent cele patru teme. Contradicțiile și tensiunile din timpul vieții se oglindesc în scrieri. Deciziile strategice din cărțile ei îi reflectă deseori ambivalența. Totuși, de la început până la sfârșit există un șablon: protagoniștii-bărbați aproape întotdeauna îndrăgostiți de alți bărbați, forțați să hoinărească, deseori să fugă din temnița sexualității lor, toate în contrabalans cu cel mai controlat clasicism al scriitorului. Nu există nici o ipocrizie aici
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Diagnostic al Europei" susținând că standardele de cultură ale acesteia se deteriorau atât de puternic încât transformau lumea civilizată într-o mlaștină politică 28. În timpul acestor cercetări timpurii prin trecutul antic Marguerite era în special atrasă de personalități caracterizate de ambivalență sexuală, care trăiseră în epoci de libertate maximă. Printre aceste creaturi contradictorii se numărau și cei care, poate ca și ea, au iubit prea violent sau a căror iubire a fost neînțeleasă sau chiar violată. Henri III (1551-1589), regele Franței
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Yourcenar, care considera că singurul lui rival în literatura franceză a fost Baudelaire. A continuat să insiste că conținutul independent al scrierilor lui Flaubert nu ar putea fi separat bucată cu bucată de geniul lui. I-a plăcut în special ambivalența sexuală sau cel puțin flexibilitatea sexuală a personajelor principale sau secundare ale lui Flaubert. raționali, dar recurgând la magie sau ocultism. Ambele grupuri erau preocupate de dragoste ca răspuns la acest simț al vidului crepuscular care l-a fascinat pe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de activitate. Suntem, astfel, în fața a ceea ce se cheamă sursa conflictelor intersubiective, dar și a celor intrasubiective (conștientizarea propriei incompetente profesionale poate determina trăirea intensivă a unui sentiment al devalorizării și nerealizării eului). Sunt frecvente, din păcate, cazurile de conduita, ambivalență, care semnifică orientarea persoanei spre două, roluri profesionale diferite, considerate la; fel de importante, dar alese pe baza unor motive deosebite: nentru unul pledează înclinațiile și aptitudinile personale, care predispun subiectul spre îndeplinirea unui anumit rol social; pentru celălalt determinante
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
formează una din cauzele importante ale perturbării evoluției normale a integrării sociale și profesionale, a apariției situațiilor conflictuale și frustrante în raporturile cu semenii. Stările de dereglare a „afectivității”, de tipul: labilitatea emoțională excesivă, hipermotivitatea, reacțiile depresive cronicizate, sentimentul inferiorității, ambivalența afectivă, atitudinile infantile (stările de imaturitate afectivă), fenomenele obsesive-fobice etc., afectează desfășurarea normală a relațiilor persoanei în cauză cu cei din jur, generând reacții de indiferență, izolare, refuz de a colabora, sau afectând capacitatea de evaluare obiectivă a situațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și aceasta numai pentru a-l face pe copil să simtă „că există o voință mai presus de el”. Neputând discerne exact între ceea ce este bine și ceea ce este criticabil în atitudinea părinților săi, neputându-și judeca obiectiv părinții, datorită ambivalenței sentimentelor sale față de ei, copilul va sfârși, în momentele sale de atașament, prin a le justifica în forul său interior autoritatea. Obligațiile de a se spune întotdeauna adevărul, de a nu fura etc., el le va resimți profund, fără ca aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]