735 matches
-
lui Hemingway a apărut ulterior în format de carte. Atât McCarthy cât și Hemingway vor fi analizați mai în detaliu, McCarthy pentru că jurnalismul său literar nu era luat în serios, iar Hemingway pentru că, în mod ironic, și-a dezvăluit atitudinea ambivalentă față de jurnalism în/prin jurnalismul său literar. Dar mai întâi ar trebui precizat faptul că, spre deosebire de portretul social ce abordează teme variate - greu de împărțit pe subiecte - alte genuri de actualitate, delimitate mai clar, cum ar fi narațiunile din domeniul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a schimbării aproape complete a centrului de interes al criticilor literari în favoarea hainei frumoase a formalismului și a Noului Criticism. Printre lucrările de jurnalism literar scrise de Hemingway în anii '50 se numără și un articol ce reflectă atitudinea lui ambivalentă față de această formă de nonficțiune. Dintre toți scriitorii menționați până acum, el este în multe privințe cel mai problematic, întrucât refuză să își dezvăluie propria subiectivitate. Dacă totuși dezvăluie ceva despre el însuși, o face prin mijloace indirecte. În anul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ este destul de nou; privilegiind romanul ficțional tradițional în defavoarea noului jurnalism, Powers meditează asupra răspunsului criticii în ceea ce privește jurnalismul literar în secolul al XX-lea, în ciuda practicii sale răspândite. În cel mai bun caz, atitudinea critică față de noul jurnalism a fost ambivalentă. Câteodată însă a fost complet ostilă. Mai mult decât atât, nu numai instituțiile literare au fost ostile sau ambivalente față de formă, dar și întreaga lume a jurnalismului, specialiștii și academicienii. Începând cu anii '60, criticii din acest domeniu au început
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în secolul al XX-lea, în ciuda practicii sale răspândite. În cel mai bun caz, atitudinea critică față de noul jurnalism a fost ambivalentă. Câteodată însă a fost complet ostilă. Mai mult decât atât, nu numai instituțiile literare au fost ostile sau ambivalente față de formă, dar și întreaga lume a jurnalismului, specialiștii și academicienii. Începând cu anii '60, criticii din acest domeniu au început să aprecieze forma cu adevărat. În mod paradoxal, ostilitatea și ambivalența comunității jurnaliștilor - printre care se numără specialiștii și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tuturor influentelor, parizianul are mai multe fete. Această unitate a contrariilor constituie oximoronul, figură cea mai marcanta care caracterizează Pariziana. Totul se activeaza când se acumulează contradicțiile. Pariziana este ireductibila la o imagine tradițională, ea se plasează sub semnul unei ambivalente absolute, "sous șes aspects variés" [Uzanne, 1910, p.448]: tandra și seducătoare în aparență, ea poate fi, sub influența exceselor sociale, cinica, dominatoare și castratoare când este vorba de interesele sale vitale 128. Foarte delicată și fragilă în aparență, ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
son blé en herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
într-o lume care nu mai ține cont de existența sa761. Am regrupat, așadar, sub tematicile prezentate mai sus, cele mai importante aspecte ale receptării literaturii și culturii finlandeze, așa cum sunt ele reflectate în revista "Columna". Statutul acesteia este oarecum ambivalent, nefiind propriu-zis o apariție a spațiului românesc, dar publicând contribuțiile oamenilor de cultură români, alături de cei finlandezi. Nu în ultimul rând, este singura publicație care se dedică în intregime interferențelor culturale româno-finlandeze, fapt care îi asigură o poziție de prim
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Fără să-și dea seama, capul femeii se înclină ușor spre umăr (gest ce exprimă interes, plăcere, admirație), exact ca și pisica ce observă un șoricel sau un ghem mișcător. Ulterior, femeia ,,mustrată de conștiință" începe să transmită bărbatului mesaje ambivalente formate din gesturi de apropiere și distanțare, de încurajare (privire provocatoare, zâmbet ușor) și respingere (evitarea privirii, colțurile gurii întoarse în jos). În concluzie, gesturile joacă un rol esențial în transmiterea și recepționarea mesajelor de seducere, în activarea și dezactivarea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
supuse unei continue presiuni de dezintegrare și subfinanțare în favoarea dezvoltării neoliberale a unei economii a evenimentului, Steyerl se angajează într-o analiză a funcției criticii în general. Pornind de la constatarea că subiectivitatea burgheză s-a format printr-un proces critic ambivalent, prin întrebuințarea rațiunii doar în situații considerate apolitice, respectiv în deliberarea problemelor abstracte, fără a critica autoritatea, Steyerl afirmă că activitatea critică ar fi trebuit să producă genul de subiect care să întrebuințeze rațiunea în circumstanțe publice, nu private, în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
monument de raționalitate. Acestui edificiu, acestei construcții perfecte, Kenneth Burke îi cercetează toate structurile și colțurile cele mai ascunse, în încercarea sa generoasă de a oferi, oricui alege să îl urmeze în riscantul demers în care s-a angajat, privirea ambivalentă a lui "înăuntru" și, în același timp, cea "din afară". Astfel, interpretarea lui Burke menține distanța față de text necesară oricărui demers critic, în timp ce întreprinde o analiză din perspectivă etică a lui Mein Kampf, însemnul discursiv al acțiunii simbolice a lui
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
apocaliptică, potrivit căreia el, Hitler, "acționează în spiritul Atotputernicului Creator"379, în timp ce eliminarea evreilor devine, după conducătorul fascist, parte din planul divin! Kenneth Burke observă că perioada de tranziție a conducătorului fascist, o perioadă pe care acesta o descrie drept ambivalentă și duală, un amalgam de stări interioare antinomice, în care "rațiunea" și "realitatea" îi pun "inima" la grea încercare și care, firesc, se încheie cu triumful "rațiunii", constituie un bun motiv, pentru cei care au acuzat doctrina lui Hitler de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
orașul München), dar și cu perspectiva sa asupra factorului ce menține "viziunea despre lume" a conducătorului fascist în "echilibru". Este vorba, desigur, de "evreul universal", al cărui rol de "țap ispășitor" îndeplinește, cum ne reamintim de la Rene Girard 387, funcția ambivalentă a reordonării spațiului simbolic care îl revendică drept "centru" al său, o dată ce comunitatea inerentă spațiului simbolic respectiv proiectează asupra sa întreaga "violență" care a adus-o în pragul "dezordinii simbolice" extreme. De această dată, Kenneth Burke sesizează, pentru noi, importanța
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Laclau o confirmă. Dacă, deci, clasele sociale își afirmă și, ulterior, consolidează hegemonia numai printr-o articulare discursivă a "poporului"/"oamenilor", "discursul ideologic care exprimă voința poporului/oamenilor construiește, simultan, "poporul"/ "oamenii" ca forță retorică"691 având un caracter dual, ambivalent. McKerrow observă că "oamenii"/"poporul" sunt, în același timp, "reali și fictivi"692. Dacă, pe de o parte, ei există ca "determinare obiectivă", în termenii lui Laclau, astfel că pot fi definiți în termeni economici și sociali, pe de altă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
să-și arate superioritatea prin capacitatea sa de a nu fi pornografic, în vreme ce pornograficul se prezintă ca un discurs onest care refuză, ipocrit, să "spună lucrurile pe ocolite", care nu are nimic de ascuns. Erotismul este perceput deci la modul ambivalent: când drept o pornografie rușinoasă, care refuză să-și asume un asemenea nume, când drept un stadiu la care pornografia n-ar putea accede 18. Totuși nu este clar că pornografia și erotismul ar fi simetrice și că între cele
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
asistă (O'Leary, 1988), influențând propria lui relație cu părintele agresat. În funcție de experiența copilului cu fiecare dintre părinți, comportamentul soțului abuziv poate genera ostilitatea copilului împotriva acestuia. Dar copilul se poate identifica și cu agresorul sau poate avea o atitudine ambivalentă față de acesta. Empatia cu victima provoacă suferință empatică. De aceea, fiind incapabil să intervină eficient și pozitiv, copilul se va îndepărta treptat de părintele agresat, devalorizându-l. * Ce rol au semenii în dezvoltarea agresivității ? Copii învață anumite comportamente sociale, mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unor afinități neprevăzute"120. Fluide, cu contururi imprecise, care se suprapun, se întrepătrund și se pierd uneori unul în altul, miturile au caracter polimorf, producînd rezonanțe multiple și numeroase semnificații, nu doar complementare, ci chiar opuse, dar cel mai frecvent ambivalente. Poate că înțelegem cel mai bine rolul eroului din sistemul penitenciar dacă examinăm evoluția a două personaje exemplare, unul aparținînd cadrelor și altul lumii deținuților: e vorba de psihologul Gheorghe Florian, fostul director al Penitenciarului Rahova, și Miron Cozma, fostul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai mult seduce televizorul. Știrile îi captivează nu atît pentru că îi țin conectați la lumea exterioară închisorii, cît mai ales pentru că îi informează despre viitorii clienți ai stabilimentelor și despre mersul proceselor unor colegi. Relația arestaților cu presa este una ambivalentă și tensionată 229. Transmisiunile unor știri sau reportaje din închisori pervertesc realitatea (așa cum o văd ei) sau ascund multe lucruri importante, maculîndu-le și mai mult imaginea publică, întărind stigmatizarea deja existentă. Anumiți reporteri sînt ținta unor ironii permanente, apariția lor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
bureaucratiques des systèmes d'organisations modernes et sur leurs relations en France avec le système social et culturel, Éditions du Seuil, Paris, 1965. Cusson, Maurice, Croissance et decroissance du crime, PUF, Paris, 1990. Décarpes, Pascal, Prison et médias: une relation ambivalente et confictuelle qui stigmatise, Éditions Mémoire de DEA en science politique, Université Lille 2, 2001. Decker, Scott H.; Alarid, Leanne Fiftal; Katz, Charles M., Controversies in Criminal Justice: Contemporary Readings, Roxbury Publishing Company, 2003. Demonchy, Christian; Veil, Claude, La prison
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
p. 188. În acest sens, e relevantă rezistența autorităților atunci cînd se pune problema distribuirii prezervativelor de către organizațiile neguvernamentale, cadrele negînd existența relațiilor sexuale sau atribuindu-le unor degenerați, puțini la număr. 229 Pascal Décarpes, Prison et médias: une relation ambivalente et conflictuelle qui stigmatise, Université Lille II, Droit et Santé, Faculté des sciences juridiques, politiques et sociales, octombrie 2001. În această lucrare de diplomă, autorul prezintă nu numai o monitorizare a aparițiilor în presă a subiectelor despre penitenciarele franceze, ci
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
poate fi sacru dacă stă într-o legătură cu o forță sau energie supranaturală. Poate fi vorba de spațiu, timp, oameni sau obiecte. De asemenea, sacrul poate fi perceput ca fiind forța în sine, Dumnezeu. Pentru om, sacrul se manifestă ambivalent, stârnind teamă și fascinație, deopotrivă respingere și atracție. Ca prezență a unei energii supranaturale, transmundane, identificată de unii sociologi cu mana, sacrul este o putere ce conferă realitate, revelând structura fundamentală a tot ceea ce există. Purtând emblema unei intense străluciri
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
tot ceea ce există. Purtând emblema unei intense străluciri și fiind identificată cu forța magică, acestă putere are trăsături bipolare, ei fiindu-i asociate deopotrivă conotații pozitive și negative. Ea se poate manifesta prin intermediul unor lucruri, persoane și poate stârni sentimente ambivalente: teamă și atracție. Putând fi periculoasă pentru om, deoarece poate macula, orice contact direct cu ea este interzis, prohibit. Caracterizându-se printr-o puritate transcendentă, intrarea în contact cu această putere se poate face doar prin intermediul unor ritualuri de purificare
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții ce pot fi false, chiar când izvorăsc din mine. Am o aprehensiune a dezastrului. Nu mi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, deși "trecutul" acesta al psihologiei este într-atât de îndepărtat încât se pierde în preistorie, unde se contopește cu cel al ființei umane ca parte a naturii, deseori el se dovedește foarte actual. Putem vorbi aici despre o caracteristică ambivalentă a sufletului uman și anume pe de o parte, de a se manifesta în raport cu valorile sale naturale și culturale, pe de altă parte, de a-și păstra disponibilitatea de a se comporta potrivnic, de a putea oricând regresa la origini
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
natură, despre viața din societate și cea sufletească. Existența sufletului ca obiect de preocupare ideatică a fost recunoscută și considerată doar ca produs de creație divină. Din punctul de vedere al gânditorilor medievali, sufletul a fost interpretat ca o realitate ambivalentă: pe de o parte, ca o esențialitate ca o completare a corpului individual, unde sălășluiește și poate să se manifeste liber în cele mai diferite forme (a); pe de altă parte, era interpretat ca produsul dumnezeirii, în care ipostază se
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca și în raport cu teologia. A fost o desprindere anevoioasă, realizată în procesul confruntării omului cu problemele vieții de fiecare zi, indispensabilă integrării cunoașterii psihologice din orice loc din lume la istoria universală a psihologiei. Studiul a plecat de la o premisă ambivalentă, pe de o parte, de la cea a esenței naturale religioase a omului și a sufletului acestuia, prezentă deja în concepția panteistă a strălucitelor cugetări ale gânditorilor Antichității despre suflet din vechea și înfloritoarea Grecie antică, dar existentă și în cultura
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]