2,259 matches
-
de aici! Dacă vreuna dintre voi, artistelor, ar fi luat parte la decorarea Capelei Sixtine, aceasta ar fi ajuns să arate ca o gară deosebit de vulgară, se răsti Ignatius. Nu avem de gând să ne lăsăm insultate de un vânzător ambulant grosolan, spuse, vorbind de sus, o purtătoare de cuvânt din ceata de pălării cu boruri. — Văd acum, țipă Ignatius, voi sunteți cele care distrugeți reputația vânzătorilor de crenvurști. — E nebun! — E atât de vulgar! — Atât de grosolan! — Să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un cârnat. Deși negustoria mergea cât se poate de prost, erau momente în care omul trebuia să privească lucrurile în față și să pună binele lui personal mai presus de orice. Dacă va continua mult s-o facă pe vânzătorul ambulant, picioarele i se vor transforma în niște cioturi însângerate. Ignatius se așeză cu greu pe scările laterale ale catedralei. Greutatea sporită din ultimul timp și balonarea cauzată de valva care nu funcționa cum trebuie făcea incomodă orice poziție în afară de statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul acela ambulant n-avea habar în ce zi sau lună suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă, George îl văzu și pe agentul deghizat venind pe stradă în spatele marinarului. Arăta ca un beatnik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece — Ia privește, spuse Santa, ținând ziarul aproape de ochi. E un film drăguț aici, aproape, cu mica Debbie Reynolds. — I-așa de drăgălașă, spuse doamna Reilly. Îți place și ție, Claude? — Cine să-mi placă? întrebă domnul Robichaux. — Micuța Debra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ia pachetele de la domnișoara Lee. Acum se reîntorsese pe Podyras Street, întrebându-se dacă vânzătorul nu avea totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere chiar de la început câțiva dolari. Vânzătorii ambulanți de crenvurști erau probabil săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că autobuzul acela nu m-a lovit? întrebă el furios. Chiar și prima lor afirmație e o minciună! Ia legătura cu Serviciul Public. Trebuie să-i dăm în judecată. — Taci și citește totu’. Pasărea unei stripteuze a atacat un vânzător ambulant de crenvurști costumat. A. Mancuso, îmbrăcat pentru a nu fi recunoscut, a arestat-o pe Lana Lee pentru acostare și pentru că a pozat și deținut material pornografic. Burma Jones, portarul, l-a condus pe Mancuso la un dulăpior de sub bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimineață și îl concedie pe Reilly. Cariera de vânzător a maimuțoiului luase sfârșit. De ce-și îmbrăcase costumul în afara orelor de serviciu? Unul ca Reilly dădea peste cap zece ani de străduințe ca să-și facă un nume comercial respectabil. Vânzătorii ambulanți de crenvurști aveau și așa o faimă proastă, fără să mai fie nevoie ca unul dintre ei să leșine pe stradă în fața unui bordel. Domnul Clyde și cazanul său clocoteau și bolboroseau. Dacă Reilly ar fi încercat să apară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
băutura, stropindu-și jacheta de interior. Cum de căzuse Reilly atât de jos? Fusese excentric pe vremea când era student, dar acum... Cât de tare se vor înrăutăți zvonurile dacă se va descoperi că au fost scrise de un vânzător ambulant de crenvurști? Reilly era genul de om care ar fi venit în campus cu căruciorul și ar fi încercat să vândă crenvurști drept în fața clădirii unde se țineau cursurile de studii sociale. Ar fi transformat deliberat întreaga chestie într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi putut avea, în ziua de azi, un om care n-a absolvit nici măcar liceul? Cu ce s-ar fi putut ocupa? Opri aspiratorul și se duse să răspundă la sonerie. George studia fotografiile și se întreba ce căutase vânzătorul ambulant la Bucuria Nopții. Nu-i venea să creadă că era și el vreun fel de agent de poliție. În orice caz, George nu-i spusese de unde avea fotografiile. Toată afacerea era cam ciudată. — Poliția? o auzi pe mama lui întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
civilizației Economia inovațiilor Revoluția Societatea industrială informațională Globalizarea Producția Productivitatea Scopul Supraviețuirea Valorificarea naturii Vânătorii/ Culegătorii Agricultura Inginerul meu de ricșe Cu ocazia unei alte vizite pe care am făcut-o în China, m-am uitat cu atenție la vânzătorii ambulanți care vând o varietate de bunuri, de la televizoare la ceasuri de mână și până la capete de pește. În timp ce mă plimbam pe străzi, am remarcat un om care vindea ceva care semăna cu un joc video. Așa cum probabil știți, vânzările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
scuză ca să se îmbete în mod regulat. — Aștept, Alex, zise el. Ar fi bine să fie ceva important. — OK, în ultimele douăzeci și patru de ore, am avut parte de un vânător de recompense, un tip uriaș, care arată ca un dulap ambulant. Se ține după mine și copilul meu, încercând să înfigă în noi niște ace pentru biopsie și să ne ia celulele. — Foarte amuzant. Aștept. — Vorbesc serios, Bob. Un vânător de recompense este pe urmele mele și ale puștiului meu. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipa aia continua să plouă, iar Zeliha avea În suflet prea puțină Îngăduință pentru el, dacă nu chiar deloc. Nu avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva de Îndată ce ieșea soarele, atunci merita să fie murată până la piele. În afară de asta, era oricum prea târziu. Era deja udă leoarcă. Acela era singurul lucru prin care ploaia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu orașul sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era frântă de oboseală, deși așa se simțea, sau pentru că era sătulă să fie În centrul atenției, deși simțea din plin și asta, ci pentru că voia să fie aproape de fereastra deschisă; tânjea după zgomotele străzii. Vocea răgușită a unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu o deranja faptul că oamenii se zgâiau la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea abține să nu izbucnească În lacrimi. Iar acela era un lucru pe care Îl ura din toată inima. Nutrind Încă din copilărie un dispreț profund pentru femeile plângăcioase, Zeliha Își promisese să nu devină niciodată una din calamitățile acelea ambulante care Împrăștiau lacrimi și remarci răutăcioase oriunde se duceau și din care erau deja mult prea multe În jurul ei. Își interzisese să plângă. Până În această zi reușise, În mare, să se țină destul de bine de promisiune. Când și dacă lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pavăză la ochi ca să se ferească de razele soarelui. Amândouă au respirat adânc și și-au dat seama imediat că primăvara plutea În aer. Neavând alte planuri mai bune, s-au plimbat prin cartier, cumpărând câte ceva aproape de la fiecare vânzător ambulant care le ieșea În cale: porumb fiert dulce, midii umplute, halvah cu griș și, În cele din urmă, un pachet mare de semințe de floarea soarelui. La fiecare tratație se lansau Într-un nou subiect, vorbind despre multe lucruri, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întâlnit față-n față cu el undeva, cândva. Îmi Închipui că poate am luat același autobuz ca și el; poate că e profesorul cu care vorbesc după oră, fotograful a cărui expoziție mă duc s-o văd sau vânzătorul ăsta ambulant... Nu se știe niciodată. Obiectul atenției lor era un bărbat musculos, Între patruzeci și cincizeci de ani, cu o mustață subțire. În vitrina din fața lui se aflau zeci de borcane imense cu murături de toate mărimile pe care el, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că Întrecuse măsura, Armanoush nu a mai insistat cu Întrebările. Ura de sine, a dedus ea, era probabil lucrul de care suferau turcii. Însă Asya a dat ceaiul pe gât și a adăugat: — Mătușii Feride Îi plac chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din când În când și Împărțea o partidă de sex, o țigară cu marijuana și un refugiu În calea singurărății? Cum Îi putea spune lui Armanoush toate astea, având În vedere că, la drept vorbind, era un fel de dezastru ambulant? Așa că, În loc să răspundă, Asya a scos un walkman din rucsac și i-a cerut voie să asculte un cântec, doar unul. O doză de Cash era lucrul de care avea nevoie acum. I-a Întins una din căști lui Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
legătură cu altceva. Deși făcuse această observație, nu prea știa cum s-o interpreteze. Poate zborul imaginației celor de aici era orientat fie spre mutarea Într-o țară din Vest, fie spre fuga Într-o țară exotică Îndepărtată. Un vânzător ambulant oacheș și slab s-a strecurat Înăuntru, aproape ascunzându-se de chelnerii care l-ar fi putut da afară. Bărbatul căra o tavă imensă cu migdale galbene, nedecojite, așezate pe cuburi de gheață. — Migdale! a strigat, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
două zaruri rotitoare. Apoi a aruncat zarul: „trei doi“. La naiba! Neputând să mute și-a strâns pumnii și a bombănit nemulțumită. — Biata de tine! a exclamat Armanoush. Asya a pus piesele negre rămase pe margine pe când asculta un vânzător ambulant care țipa afară cât Îl țineau plămânii: — Stafide! Am stafide aurii. Pentru puști și bunici fără dinți, stafide aurii pentru toți! Când a vorbit din nou a ridicat vocea ca să-l acopere pe vânzător. Sunt sigură că mama ta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu stafide aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab și Încovoiat care striga prin fața casei ceva mai devreme În seara aceea. Când ajunsese la jumătatea sticlei și mai avea doar o mână de stafide i-a sunat telefonul. Era Aram. — Nu vreau să rămâi În casa aia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ceașcă, iar mătușa Banu a servit-o cu ouă, brânză și marmeladă de caise făcută În casă. I-au dat de asemenea și al optulea simit, fiindcă nu-și pierduseră obiceiul de a cumpăra opt simits de la un vânzător ambulant În fiecare duminică dimineață. Totuși Armanoush s-a uitat indiferentă la mâncare. A amestecat absentă ceaiul câteva clipe, apoi s-a Întors spre mătușa Zeliha și a Întrebat: — Pot să vin cu tine la aeroport s-o luăm pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima jumătate a cântecului s-a iscat o scurtă confuzie, fiindcă puțini din corul acela pestriț păreau să știe versurile celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mele: „Eu sînt jandarmul ce dă alarma. Al hoților urmăritor“. În mașina de 2 CP, ideea de a crea un număr de clovn a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Am avut impresia că mașina aparține unei caravane de circ ambulant. Am ieșit de pe autostradă ca să luăm masa la Mainz, orașul natal al inventatorului tiparului. În braserie, tata rîdea așa de tare Încît placizii cetățeni ai Renaniei-Palatinat Întorceau capul, agasați. RÎzi mai puțin tare, Îi spuneam eu, măcar din milă creștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]