891 matches
-
răbdare și vădită simpatie, calitățile tuturor mâncărurilor, discutară între ei, se trimiseră, pe rând, unul pe altul la bucătărie și-l hrăniră pe tânăr cu ceea ce socotiră ei a fi cinstea casei, turnîndu-i, într-un batalion de pahare, felurite vinuri. Amețit, pătruns prin tot trupul de o senzație de bună stare, după acest chef de unul singur, Felix se gândi deodată la evenimentul de peste zi. Trăise azi o zi nouă în existența lui, cunoscuse plăcerile vieții. Fără să-și dea seama
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fel de sfânt ești? Surprins de argumentare, Simion se opri locului fără replică, și Weissmann îi trase haina cu repeziciune și-i făcu injecția înăinte ca bătrânul să se dezmeticească. Stănică îi șterse locul înțepat cu vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise el bănuitor. - Nu! protestă amabil Weissmann. Îmbătat de stupefiant, Simion se lăsă pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noastră interioară, față de ceea ce numim, nesigur, viața noastră sufletească, se situează, dintr-odată, peste tot, în afara noastră; și că întregul Univers este locuit de noi, perceput ca și cum ar fi prezent în sufletul nostru. Când ești undeva pe munte și descoperi, amețit, sublimul peisajului care se deschide în fața ta, în depărtare, sus și jos, peste tot, ești covârșit de senzația de beatitudine; și devii liber să simți că toate acestea îți aparțin, că sunt în tine și că tu ești în ele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
luminat și de liniștit. Solul mi se pare mai solid ca niciodată. Mă așez pe un scaun de plastic și rămîn o vreme așezată, Încercînd să-mi revin, Însă cînd, În cele din urmă, mă ridic, mă simt În continuare amețită. În timp ce pășesc, În jurul meu totul e neclar, ca un abur și nu-mi vine să cred că mă aflu aici. Trăiesc. Sinceră să fiu, n-am crezut că voi mai ajunge vreodată Înapoi pe pămînt. — Emma ! aud că mă strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior de mîndrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, rîzÎnd. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprîncene. La ce zi ai avut ieri. Absolut, Încuviințez și iau o gură de cafea. Deci. Ne... mutăm Împreună ! — Dacă Încă mai vrei. Sigur că da ! Sigur că da ! ZÎmbesc larg. Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
toată osteneala și vremea irosită îi sînt răsplătite de căldura vocii: un timbru plăcut, cu o inflexiune ce-i amintește de Teona... "Teona!..." se cutremură Mihai, încetinind pasul. Doi ochi mari, albaștri, luminînd trist întunericul acelui Mercedes alb... Apoi, nimic... Amețit, cu ochii umezi, a pornit-o aiurea, spre calea ferată, traversînd-o. A lunecat pe prundișul rambleului, a căzut pe spate și a rămas așa, pînă tîrziu, cu privirea înfiptă într-un cer înnourat. Dar era mai tînăr, și tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se înviorează cînd o aude pe Tamara. Servus! exclamă femeia. Ce-ai rămas așa, de ce taci?! întreabă ea după cîteva secunde. Ce, te pomenești că nu-ți place salutul asta! rîde bine dispusă. Scuză-mă că te deranjez! îngînă Mihai amețit. Ana... Aa, Ana!... A plecat! Se grăbea... Mihai mulțumește de formă și închide, trîntind receptorul înfuriat. Peste cîteva minute, aude ușa de la intrare. Să spui fostelor tale amante să fie doamne pînă la adînci bătrînețe! îi strigă Ana de cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cameră. Mihai vine după ea, dar nu ca s-o certe pentru ieșirile de felul acesta. Știe că nu e ascultat. Îl interesează amănunte. Niște mitocani! oftează Ana. George mai ales. Celălalt, musafirul, era cam cretin. Iar Tamara, abia acum, amețită, și-a arătat arama. Doamna străină a avut în ea ceva hain, o răutate care m-a tăiat în două de la prima privire ce mi-a aruncat-o. Am simțit-o plină de ură amestecată cu o curiozitate bolnăvicioasă... Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am pus În gînd să-mi fac de cap, așa că nu-ncerca să mă domolești. Fata Îl provoca. Jack se Împiedică, iar Karen lunecă Încet spre sărut. Se tatonară, se gustară, se traseră Înapoi În aceeași clipă... Jack se desprinse, amețit, din Îmbrățișare. Karen nu-și retrase imediat mîinile — Vecinii Încă nu s-au Întors din concediu. Am putea să mergem să dăm de mîncare la pisici. Da... sigur. — Îmi aduci un coniac Înainte să plecăm? Jack porni spre masa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și fascinantă - să aștepte afară. Breuning a alertat biroul șerifului din West Hollywood și presa, iar Marele V a aruncat niște pastile de clorhidrat În ultimul pahar cu martini al lui McPherson. Domnul procuror districtual a părăsit restaurantul puțin cam amețit, a lălăit-o preț de vreo doi kilometri la volanul Cadillacului lui, după care a tras pe dreapta și i s-a rupt filmul. Breuning l-a urmărit cu momeala: Marvell, Într-o rochie de seară. S-a urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aprinse. HÎrtia sfîrÎi și aruncă În aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi veni firesc, așa cum Îi veni și ideea de a-l scutura pe Claude Dineen. Nu rosti cuvintele, nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fir-ar să fie, și n-avea unde să se ducă, decît la Lynn - Unde ai fost? și un pat. Începu să plouă cu găleata. Ca să rămînă treaz, Bud număra stopurile mașinilor: puncte roșii, hipnotizante. Parcurse Nottingham Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-și recăpătă echilibrul sprijinindu-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu poze În care ăștia doi și-o pun În timp ce se dau pe patine cu rotile. Plutiți În ape tulburi, atîrnați de-un pai, nenorociți de poponari ce sînteți, așa că... Valburn: — Ed, fă-l să Înceteze! Exley: — Sergent, destul! Bud, amețit, de parcă un om din capul lui Îi dicta replicile: — Ba pe dracu’! Șmecherașii ăștia apar peste tot În schemele lui Patchett. Unul dintre ei e vedetă TV, altul are un tătic celebru. Doi poponari cu o cîrcă de bani, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Doi poponari care nădușeau Într-o cameră răcoroasă, plăcută. Bud șopti „Johnny Stompanato“. Poponarii Înghețară. Bud spuse: — Mizerii culese de la Badge of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren Atherton și asasinarea copilașilor. Tatăl tău! Billy Începu să tremure și arătă spre Exley: — Tatăl lui! Priviri În patru direcții, Întrerupte de suspinele lui Valburn. Billy Îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe șine. Dădu Într-o rigolă și merse mai departe, balansîndu-se, cu pneurile derapînd pe pietriș. Un bărbat Înalt lîngă o mașină. Bud văzu cine este și porni țintă spre el. Omul fugi. Bud coti, derapă și opri mașina. Coborî amețit, rănindu-se Într-o crăpătură din bord. Dublu Perkins se apropia, trăgînd cu pistolul. Bud Încasă un glonte În picior și altul În șold. Două rateuri, apoi o lovitură În umăr. Încă un rateu... Perkins aruncă pistolul și scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
anume ar detesta Lisa cel mai mult să primească și a concluzionat că niște cupoane M&S i-ar provoca dezgustul maxim. (Ally Benn purta numărul cinci la pantofi.) — Pentru Lisa! concluzionă Barry. La acel moment toți erau îmbujorați și amețiți, așa că ridicară paharele albe de plastic, stropind cu vin și cu bucăți din dop pe hainele lor în timp ce chicoteau și își dădeau coate, strigând „Pentru Lisa!“. Lisa a stat exact atât cât a fost necesar. Și ea aștepta de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
revistelor pentru femei. Era un coșmar absolut. —Trebuie să plec, spuse ea către o duzină de femei care lucraseră ca subalternele ei timp de doi ani de zile. Trebuie să termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult noroc, să te distrezi, să te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va fi dor de tine. Lisa dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hostelărie - nu avea nici bar, nici restaurant, nici room-service și nici nimic altceva, cu excepția a treizeci de camere, fiecare cu o bucătărioară atașată. Lisa făcuse rezervare pentru două săptămâni, perioadă în care spera că își va găsi unde să locuiască. Amețită, a despachetat câteva lucruri, a aruncat o privire afară la priveliștea gri și aglomerată, apoi a ieșit pe străzile jilave pentru a inspecta orașul care tocmai ce-i devenise casă. Acum, că ajunsese cu adevărat acolo, șocul a lovit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta, fără ca restul să vadă. Fără să își dea seama, ea s-a îndepărtat puțin de el, deși nu avea unde să plece. El a aruncat o pungă de plastic către ea, pe care Ashling a prins-o foarte stângaci. Amețită, a observat că era prea mare pentru o scrisoare sau pentru un memoriu. Pentru că ea stătea pur și simplu cu punga în mână, Jack spuse cu un râs nerăbdător: —Uită-te înăuntru. Dând plasticul la o parte, Ashling s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sigur! De fapt, de ce nu bei un pahar? Imediat ce a spus aceste cuvinte, Ashling s-a pregătit pentru furia Lisei. Nu era o mișcare bună să inviți prietena șefului să dea noroc cu tine. Ashling bănuia că era un pic amețită. Dar, în loc să fie furioasă, Lisa era de acord: Da, bea ceva. Ideea e că Lisa era la fel de curioasă ca și restul lumii în legătură cu Mai. Ba chiar mai mult, având în vedere toate circumstanțele. —Noroc, spuse Ashling, în timp ce Mai accepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Mai atractivă. Până să se întoarcă Jack, toată lumea se relaxase atât de mult, încât nici nu se mai oboseau să ascundă asta. —Vă distrați? întrebă el, cu jumătate de zâmbet. E vacanță bancară, rânji domnișoara Morley, care era foarte rar amețită și în ultima oră trecuse de la a fi suspicioasă la drăgălășenie, la stare de bine, la regret și acum ajunsese, după cum era de așteptat, la agresivitate. Chiar este, aprobă el. —Bună, Jack, spuse Mai, cu un rânjet generos. Eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cât timp aștepta, a continuat să lucreze, pentru că voia să creeze o bază de date pentru Lisa și rămăsese foarte în urmă datorită beției neprevăzute de mai devreme. —Las-o așa, domnișoară Repară-Tot, zâmbi Jack. E vacanță bancară. Ești oricum amețită, va trebui să refaci munca marți. —Ai dreptate. Ashling era destul de trează ca să își dea seama că era beată. —Fac o mare porcărie aici. —Du-te acasă, ordonă el. Oricum era aproape șase și jumătate. Și-a luat nesigură geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o căldură bruscă pe care o simțea în stomac, Ashling și-a dat seama că îl găsea atractiv. Probabil că era genul de persoană cu care te obișnuiești. Și nu era deloc ca omul acela de pe scenă. Mai bine - fraierii amețiți nu erau oameni de băgat în pat. Apoi și-a schimbat poziția, și-a lipit capul de al lui Ashling și a spus, pe un ton plin de înțelesuri: — Vrei o pungă de chipsuri? Nu, mulțumesc. Deci, am băut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]