KorAP: Find »[drukola/base=amelie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

era în regulă, așa că Sachs îi dădu voi tânărului polițist să plece. - Și, cum a fost testul practic de astăzi, Sachs? întrebă Rhyme. - A fost bine, răspunse ea. Cred că l-am trecut cu brio. Rhyme era puțin surprins, întrucât Amelia Sachs era foarte modestă și rareori accepta laude din partea altora. Și mai presus de toate, aproape niciodată nu se lăuda ea. - Nici nu mă așteptam la altceva, spuse el. - Sergent Sachs, păru să mediteze cu voce tare Lon Sellitto. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
eu. Kincaid era fostul director al departamentului de analiză a documentelor din cadrul FBI. Abandonase serviciul și își înființase propria firmă de examinare pentru a petrece mai mult timp cu copiii săi, Robby și Stephanie. - Ce face Margaret? interveni și Sachs. - Amelia, tu ești? - Chiar eu. - Margaret e bine, deși nu am mai văzut-o de câteva zile. Am fost cu copiii miercuri la Planeta Jucăriilor și tocmai când începusem să o bat la hochei de masă, i-a sunat mobilul. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu totul altă factură, așa cum avea să se vadă. - De fapt, spuse ea, privind întâi spre Kara și apoi spre Balzac, este vorba despre un caz de crimă. Capitolul VII - Am o listă de obiecte găsite la locul crimei, spuse Amelia proprietarului, și voiam să verific în primul rând dacă le aveți la vânzare. Luă lista din mâinile ei și începu să citească, în timp ce Sachs se uita atentă prin rafturile magazinului „Smoke&Mirrors”. Încăperea vopsită în negru emana un puternic miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nevoie de ajutor și făcu un scurt rezumat al poveștii pentru Kara. - Teribil, șopti tânăra femeie. - Da, răspunse încet Sachs. Așa este. - Modul în care a dispărut. Trebuie să știți mai multe, doamnă polițist. „Polițist” e bine? Sau sunteți detectiv? - Amelia e bine, zâmbi ea amintindu-și de testul practic pe care îl trecuse nu cu mult timp în urmă. Bang, bang... Kara mai sorbi o dată din cafea și hotărî că nu era îndeajuns de dulce, așa că își mai puse două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Ai putea să îți deschizi un restaurant, îl apostrofă din nou Rhyme. Dar în timpul tău liber. Poate termini și tu cu aiurelile astea cât încă ești aici. - Ce înseamnă timp liber? spuse ironic Thom în timp ce se îndrepta grăbit spre bucătărie. - Amelia ne-a spus că ai niște informații prețioase, care ne-ar putea fi de folos, începu Rhyme. - Sper. Din nou privirea fixată spre fața lui. Mai aproape de data asta. Of, la naiba, dar spune odată ceva. Intreabă-mă cum s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
către perete. Apoi o lăsă să cadă. - V-ați uitat cu toții la mâna mea și locul în care am arătat cu ea. E o reacție foarte naturală. Ceea ce nu ați văzut probabil e că am luat cu mâna stângă pistolul Ameliei. Sachs tresări după ce își aruncă privirea înspre teacă și văzu că Glockul ei era acum în mâna Karei, la câțiva centimetri deasupra tocului. - Hei, atenție cu aia! spuse ea în timp ce își așeza pistolul la locul lui. - Acum priviți în colț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă uitați la ea, eu am luat asta. Iată. E important? Îi înmână Ameliei Sachs un încărcător pentru arma Glock; aceasta se încruntă și verifică atent dacă îi mai lipsea ceva de la centură. - Deci aceasta este maniera fizică de a induce pe cineva în eroare. Dar asta e un lucru relativ simplu comparativ cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Și, odată ce ați fost convinși de asta, mintea voastră s-a oprit din a căuta alte explicații pentru ce s-a întâmplat. Și în timp ce vă uitați doar la mâna mea stângă, eu am avut timp să strecor lănțișorul în buzunarul Ameliei. Într-adevăr, Sachs căută în buzunar și scoase la iveală bijuteria. Cooper aplaudă, iar Rhyme se încruntă din nou, dar de data asta și mai impresionat de ce se petrecea sub ochii săi. - Așa va proceda și criminalul vostru. Va încerca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
subit și privi către masa pe care erau așezate probele. Apoi porni hotărâtă către ușă. - Stai, spuse Rhyme. Se opri din nou. - Aș vrea să rămâi. - Cum? - Lucrează cu noi. Măcar astăzi. Ai putea să mergi cu Lon sau cu Amelia la circ să vorbești cu oamenii. Vom avea rezultate mai bune cu tine în echipă. - Îmi pare rău, chiar nu pot. Și așa mi-a fost foarte dificil să vin. - Ne-ar fi foarte util ajutorul tău. Abia am spart

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ce îi acoperea jumătate din chip sau poate aspectul său ușor grotesc. Te făcea să te gândești imediat la Magician, ascuns la rândul său de măști și deghizări. Ascuns la fel ca și planurile sale. Kara observă expresia de pe fața Ameliei. - E Arlecchino din commedia dell’arte. Știi commedia dell’arte? - Nu, răspunse Sachs. - E teatru italian. A apărut prin secolul XVI, cred, și a rezistat câteva sute de ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
commedia dell’arte. Știi commedia dell’arte? - Nu, răspunse Sachs. - E teatru italian. A apărut prin secolul XVI, cred, și a rezistat câteva sute de ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg, Kara îi arătă Ameliei alte puncte de pe cort în care apăreau astfel de măști. Peste tot arătau la fel de dubios, venite parcă de pe altă lume: nas lunguieț, sprâncenele arcuite, obraji desenați. Kara continuă: - Erau peste zece personaje folosite în fiecare piesă de teatru. De fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la dispoziție, pentru că următorul număr va fi unul foarte dificil și trebuia să facă pregătiri. Deși își fixase provocări cu grad mare de dificultate, nu voia să riște să își dezamăgească în vreun fel publicul. Capitolul XI - E rău, Rhyme. Amelia Sachs vorbea în microfonul pe care îl purta cu ea tot timpul. Stătea în ușa apartamentului 1J, într-un imobil din inima Orașului Alfabet. În cursul acelei dimineți, Lon Sellitto ceruse să fie anunțat la dispecerat imediat ce se auzea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nenorocit care se legase de sora sau de verișoara lor sau de drogați care omorâseră vreun turist pentru 50 de dolari doar pentru că „aveam nevoie de doză, omule, îmi trebuia bila, chiar nu înțelegi că nu am avut de ales?”. Amelia Sachs trecea la rândul ei podul acum spre închisoarea Bernard B. Kerik, cunoscută de toată lumea sub numele de Cavou; aici, chiar deasupra centrului civic al orașului, Sachs își pronunță numele, înmână gardianului pistolul și trecu de cealaltă parte a ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele său. Își dădu jos sacoul, iar Amelia Sachs avu timp să arunce o privire înspre centura lui. Nici el nu avea vreo armă, după cum prevedea regulamentul, însă avea două tocuri de pistol, nu unul. Își aduse aminte că, pe vremea când lucrau împreună, discutau foarte mult pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
povestirilor despre „cuie zburătoare”, un regionalism sudist pentru gloanțe; trasul cu arma era marele lui hobby și un sport foarte folositor pentru ea. Din camera de interogatoriu, mai apărură încă doi bărbați. Unul din ei era îmbrăcat în costum și Amelia își aminti că îl cunoștea: numele său era Luis Martinez și era un tip tăcut dar cu o privire foarte vie și pătrunzătoare. Celălalt purta o pereche de pantaloni kaki, o cămașă și o geacă subțire. Îi fu prezentat lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da, Roland. - Ar putea fi bine totuși, spuse Bell clătinând din cap și strângând mâna dreaptă pe mânerul pistolului. Dacă am avea o țintă... Ne rugăm pentru asta, continuă în gând Amelia Sachs. Capitolul XII Tocmai fuseseră aduse ultimele dovezi de la locul unde se petrecuse cea de-a doua crimă. Mel Cooper începuse să aranjeze toate pungile de plastic și toate fiolele în holul apartamentului lui Rhyme. Sellitto se întorsese de puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
eu nu știu încă să „polizez”. Dacă Magicianul cunoaște și această tehnică, timpul s-ar reduce la jumătate. Eu știu că vă place toată treaba asta cu dovezile și indiciile, dar ați pierde timp inutil dacă ați trimite-o pe Amelia să caute ceva ce nu poate fi găsit. - Ești sigură? întrebă Sellitto. - Dacă nu aveți încredere în părerile mele, atunci de ce m-ați mai chemat? Sachs privi întrebător către Rhyme, care acceptă silit judecata Karei. În sinea lui totuși, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
adăugând în șoaptă că, n-o să-ți vină să crezi, ea și soțul ei au avut o barcă. Dar am pierdut-o la divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva vreme în urmă probabil, aici fusese un doc, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
E o femeie sub această apă! Bell și Sachs, care o lăsaseră pe Kara în siguranță, alergau acum printre tufele ce înconjurau heleșteul dezgustător. - Să nu ai încredere în el, șopti Sachs lui Bell. - Acum am încredere doar în tine, Amelia. Bărbatul trase mai tare de frânghie, scoțând curând la iveală două picioare îmbrăcate într-o pereche de pantaloni închiși la culoare, după care apăru din apă trunchiul unei femei. Era legată cu lanțuri. Săraca femeie, gândi Sachs. Măcar de-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
avertizare fusese tot a lui. Era și ventriloc. Se întoarse apoi să privească în cealaltă parte, unde „salvatorul” femeii aruncă ceva ca un bulgăre în aer, care dădu naștere unei explozii neașteptate de lumină. Umplu aerul, iar Sachs fu orbită. - Amelia! auzi ea vocea lui Bell. Nu văd nimic. Unde este? - Nu pot... Fu întreruptă de o serie rapidă de focuri de armă, provenite din locul ocupat cu câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ureche pentru a solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți cum i se taie răsuflarea. - Nu se poate, murmură ea îngrozită. Amelia Sachs se holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea întinsă, cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care țipase strident ca o femeie la contactul cu iarba. Fusese atât de aproape de glorie, după ce alergase întreaga lungime a terenului fără să știe că Picioroange Larry pornise pe urmele sale. - Hei, ești bine? Bell o atinse pe umăr pe Amelia Sachs. Era atât de afectată de moartea Karei încât nu răspunse. Dădu din cap afirmativ, trăgând apoi adânc aer în piept. Încercând să ignore durerea din genunchi cauzată de sprintul de mai devreme, Sachs își urmă partenerul pe West End

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
am obișnuit prea tare cu el. E mai frumos oricum decât cel pe care părinții mei l-au ales. Această mică informație care îi lipsea o aduse în pragul lacrimilor. Își dădu atunci seama că Bell tocmai îi spunea ceva. - Amelia, ești cu noi? Un semn de încuviințare scurt. Pătrunseră pe Strada 88, unde agentul de poliție îl doborâse pe criminal. Amândouă capetele străzii erau blocate de câte o dubă. Bell privi în josul străzii și observă o alee foarte îngustă. - Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]